De ce pe agenda d-lui Tăriceanu nu e loc pentru Inițiativa România Liberală

Cu un Crin Antonescu tot mai erodat în percepția publică și de-a dreptul indezirabil în exterior, Călin Popescu Tăriceanu speră, probabil, că la un moment dat el ar putea face rocada cu actualul lider liberal în ceea ce privește candidatura la alegerile prezidențiale din 2014.

În timpul interviului acordat de Călin Popescu Tăriceanu lui Robert Turcescu la B1 TV, pe bur­tieră se putea citi ceva de genul: Tăriceanu, omul care îi provoacă coșmaruri lui Crin An­tonescu. Premiza era aceea că ultimele sondaje de opinie îl plasau pe fostul premier li­beral înaintea liderului PNL în preferințele electoratului. Ce consecințe va avea în prac­ti­că acest fapt e greu de spus, în contextul unor relații ten­sio­nate și complicate în in­te­riorul USL și atomizării eși­chie­rului politic în spațiul opoziției. Cei care se așteptau ca d-l Tăriceanu să-l critice sever pe Crin An­tonescu și linia actuală adoptată de liberali sub conducerea acestuia au rămas, probabil, con­trariați. Au fost, desigur, ceva critici, dar des­tul de palide și multe răspunsuri evazive la în­trebările mai incomode, singurele critici cu ade­vărat dure fiind cele la adresa lui Traian Bă­ses­cu. În fapt, dacă eliminăm declarațiile agresiv antioccidentale făcute de Crin Antonescu, un rezultat al frustrărilor sale generate de reac­ții­le externe față de evenimentele din vara tre­cută, nimic substanțial nu pare să-i despartă pe cei doi în plan politic, de la continuarea ali­an­ței USL până la ostilitatea fățișă față de ac­tu­alul șef al statului.

Acest comportament nu e neapărat o sur­pri­ză. Călin Popescu Tăriceanu nu numai că nu a luat parte la lansarea Ini­ția­ti­vei România Liberală (IRL) pro­movate de către Andrei Chi­li­man și Vlad Moisescu, la care a ținut totuși să fie prezent, spre comparație, Teodor Me­leșcanu, actualul director SIE, ci a dorit să se și delimiteze foarte explicit de acest de­mers, lipsindu-i pe colegii săi de care se presupunea că es­te foarte apropiat de un atu im­portant. Semnalul e cât se poate de clar. El nu este mânat în luptă de dorința de a se ba­te pentru o viziune politică profund diferită pen­tru PNL, la nivel de politici de guvernare și de valori, așa cum își propune, măcar la ni­vel declarativ, Inițiativa România Liberală, ci pa­re să aștepte mai degrabă greșeala ad­ver­sarului. Cu un Crin Antonescu tot mai erodat în percepția publică și de-a dreptul indezirabil în exterior, element critic pentru cineva care vrea să devină președintele unui stat din UE, Călin Popescu Tăriceanu speră, probabil, că la un moment dat el ar putea face rocada cu ac­tualul lider liberal în ceea ce privește can­di­da­tu­ra la alegerile prezidențiale din 2014. Un scor dezamăgitor pentru PNL la europarlamentarele de anul viitor ar putea duce, de exemplu, la re­­o­rientări semnificative atât în interiorul par­ti­dului, cât și în interiorul USL în ansamblu, da­că PSD se va decide să respecte totuși în­țe­le­ge­rile politice convenite la constituirea ali­anței.

Pentru ca acest lucru să poată fi posibil, e ne­voie de cel puțin trei condiții esențiale: 1) Că­lin Popescu Tăriceanu să fie mai bine plasat în percepția opiniei publice pe plan intern și mai dezirabil pe plan extern, ceea ce se și în­tâm­plă deja; 2) rocada trebuie să fie acceptabilă pentru decidenții din conducerea PNL. Cu alte cuvinte, nu trebuie să-i deranjeze în niciun fel pe oamenii cheie din structurile de partid la nivel central și local. Asta înseamnă, în fond, păstrarea alianței de guvernare în care, chiar dacă PNL este de departe vioara a doua la ni­vel individual şi de grup, multe interese de afa­ceri și influență sunt rezolvate mulțumitor. De pildă, pentru Dan Radu Rușanu și apro­piații săi. Acesta este și motivul pentru care fostul premier a dorit să se delimiteze atât de explicit de orice inițiativă care ar putea pune în discuție acest statu quo. 3) În fine, formula ar trebui să fie acceptată și la vârful PSD. Or, din perspectiva lui Victor Ponta, dacă aran­ja­mentele USL rămân neschimbate, Călin Po­pes­cu Tăriceanu ar putea fi o formulă mai con­ve­nabilă pentru Cotroceni. Nu are frustrările lui Crin, e mai puțin agitat şi abraziv în declarații publice, are o imagine net mai bună în ex­te­rior și, important, e mult mai puțin legat de Dan Voiculescu. Probabil, nu e chiar în­tâm­plă­tor faptul că d-l Tăriceanu a ținut să aibă cu­vinte de laudă față de priceperea lui Victor Ponta în materie de economie.

Probabil că acest tip de concluzii sunt deza­mă­gitoare pentru cei care sperau că d-l Tă­ri­ceanu s-ar putea plasa în centrul unui de­mers de reformare a PNL, în sensul unei lim­peziri ideologice, desprinderii de social-demo­crați şi de Dan Voiculescu și, în final, a coa­gulării unei alternative de centru-dreapta la PSD. Era o speranță pur iluzorie, care ignora două elemente esențiale: 1) în acest moment PNL funcționează, în primul rând, ca o co­lec­ție de grupuri de interese mai degrabă decât ca un partid în adevăratul înțeles al cuvân­tului, interesul pentru o chestiuni ideologice și o viziune politică pe termen lung fiind ab­solut marginal; 2) Călin Popescu Tăriceanu es­te în chip fundamental un produs și un ex­po­nent al acestui tip de sistem. Ca opțiune de fond, el nu-şi propune să schimbe ceva în in­teriorul propriului partid și cu atât mai puțin în exteriorul acestuia, ci să-și promoveze agen­da personală, utilizând pârghiile de influență pe care le cunoaște extrem de bine. De ace­ea, nici nu și-a asumat vreodată riscuri poli­ti­ce majore. Nici în trecut, atunci când, din tea­ma că ar putea pierde poziția de prim-mi­nis­tru, a decis în ultimul moment să nu dea curs înțelegerii cu Traian Băsescu, care ar fi trebuit să ducă în 2005 la alegeri anticipate pentru a pu­tea obţine pentru Alianța D.A. o majoritate parlamentară consistentă, și nici acum, când s-a disociat ferm de demersul inițiat de An­drei Chiliman și Vlad Moisescu. //