De același autor
Dacă informațiile apărute pe surse privind clasamentul electoral al candidaților la alegerile prezidențiale se dovedesc a fi adevărate ele ar putea explica de ce de o bună bucată de vreme nu au mai ieșit pe piață sondaje de opinie. Pentru că principalii actori (inclusiv Klaus Iohannis) nu stau grozav deloc, nu doar ca cifre aritmetice ci ca tendințe, ca perspective de creștere în viitor. În timp ce Monica Macovei, a cărei candidatură este adesea împinsă în derizoriu de reprezentanții partidelor prezenți la dezbaterile televizate (Tudor Barbu, de la PNL, o credita recent, superior și arogant, cu cel mult 2%) pare să puncteze chiar peste așteptările apropiaților ei. Dacă ea se află într-adevăr la peste 10% (între 11 și 15% spun, pe surse, două sondaje care ar fi fost efectuate de INSCOP și IRES la sfîrșitul lunii august) toată dinamica electorală a momentului se poate schimba. Din 3 motive importante:
1. Din punctul de vedere operațional, al logisticii de campanie, cînd începi să contezi cu adevărat în ecuația electorală accesul la resurse se îmbunătațește semnificativ (financiar, implicare, capacitatea de mobilizare a susținătorilor, etc). Acesta este un element vital în orice campanie electorală, cu atît mai mult în cazul unui candidat independent care nu are la dispoziție o mașinărie de partid. De aceea, Monica Macovei ar fi privită mult mai serios ca înainte. Cu bonusul suplimentar că semnăturile în favoarea ei vor fi strînse și ele mult mai ușor.
2. Deși sprijinul pentru Iohannis pare relativ ridicat chiar și conform celor două sondaje (28-29 procente) acesta este în fond unul extrem de fragil. Din ceea ce am văzut pînă acum Iohannis este departe de a fi un candidat redutabil. Este inconsistent în dezbateri, tot mai putin convingător pentru o parte importantă a electoratului pe care contează în ceea ce priveste valorile în care crede cu adevărat. Nu doar pentru că a recunoscut că a sprijinit explicit suspendarea președintelui, în ciuda condamnării unanime pe plan extern a evenimentelor din vara anului 2012, dar și pentru că a spus că ultimii zece ani nu au adus nici un progres vizibil, nicăieri. Deducem că nici măcar în Justiție. Ceea ce înseamnă că în fond nu ar exista astăzi, din acest punct de vedere, diferente semnificative față de perioada Nastase, nu-i așa? Or, nu asta şi-ar dori electoratul pe care-l țintește dl. Iohannis de la un candidat alternativă la PSD!
E greu de spus daca declaratiile lui Klaus Iohannis sunt rezultatul convingerilor sale profunde (ceea ce pare să fie mai degrabă cazul) sau sunt doar o tactică de campanie. În ambele cazuri are însă probleme serioase. Și de credibilitate dar și din perspectiva strategiei de campanie (a te poziționa ambiguu și împotriva lui Ponta dar și a lui Basescu, nu la nivelul registrului personal ci la acela al valorilor, aduce mai degraba a viziune oportunistă de Dîmbovița nu a una nemțească care ar trebui să fie cea care umple de conținut brandul său electoral, altfel destul de subțire dacă scoatem din ecuație acest element.
O parte dintre cei care se arată astăzi dispuși să îl voteze, cu precădere foștii alegători PDL, o fac fără prea mare entuziasm, doar pentru că văd în el singura alternativă viabila la Ponta. Dacă însă apare o altă variantă viabilă, mai credibilă, mai ales una extrasă pîna la urmă chiar din PDL, putem asista la transferuri potențial serioase de suport electoral. Problemele lui Iohannis sunt agravate chiar de tensiunile din propriul său bloc liberal. Duminica trecută, la Iași, destul de mulți lideri liberali își exprimau în culise dorința de a-l readuce înapoi în cursă pe Crin Antonescu. Acest lucru este complicat din punct de vedere tehnic pentru că PDL ar spune imediat că dacă Iohannis nu performează alternativa ar trebui sa fie Cătălin Predoiu, nu Antonescu. Însă aceste tensiuni dintre partidele din ACL dar și din interiorul PNL (unde hemoragia către Tăriceanu s-ar putea accelera, mai ales dacă se va profila mai concret perspectiva revenirii la guvernare printr-un nou USL) are un potențial puternic disruptiv. Aceste procese simultane au toate șansele să provoace transferuri de voturi importante către Monica Macovei (în principal de pe segmentul PDL) și către Tăriceanu (pe segmentul liberal) provocînd o cădere bruscă a sprijinului pentru Klaus Iohannis.
3. În mod clar, Monica Macovei este singurul candidat care are sanse semnificative să aducă la vot o parte a alegătorilor pasivizati, care au stat acasă la ultimele alegeri (în general mai degrabă foști votanți anti-PSD, dezamăgiți de PDL!). O parte dintre ei vor veni sau nu la vot în funcție de șansele reale ale Monicăi Macovei de a conta în cursa electorală. Or, la nivelul cifrelor vehiculate de cele doua sondaje, acest electorat s-ar putea mobiliza. Ceea ce îi îngrijoreaza probabil în mod serios pe ceilalti candidati, chiar și pe Ponta, pentru că introduce un factor de nesiguranță potential bulversant. Marea problemă a Monicăi Macovei rămîne însă capacitatea de a-și securiza voturile exprimate în secțiile de votare, neavînd cum se spune "paznic la stînă". Pentru că nu ar trebui să ne facem iluzii că recentele anchete penale privind faudarea voturilor la referendumul de suspendare a președintelui au rezolvat problema manipulării, pe toate palierele, a procesului de votare!
Dacă această dinamică electorală ar avea cu adevărat loc nu putem exclude alte două "mișcări" spectaculoase (ambele vehiculate în culise în ultima vreme):
1. Retragerea lui Ponta în favoarea unui candidat al unui nou USL, respectiv Tăriceanu (primarul Galațiului, fost penelist, trecut între timp la UNPR grație ultimei OUG, s-a exprimat cît se poate explicit în legătură cu marea probabilitate a acestui scenariu).
2. Retragerea Elenei Udrea din cursă, ceea ce ar însemna un transfer important de voturi "radical băsiste" (între 7 și 8 procente) către Monica Macovei. Probabil că Elena Udrea nu ar fi încîntată deloc de această variantă dar perspectiva unei înfrîngeri umilitoare plus intervenția lui Traian Băsescu care ar evita astfel în extremis să fie acuzat că minează șansele taberei anti-PSD/USL ar putea crea conditii pentru o astfel de formulă.
Altfel spus, desi pare încă pentru mulți un scenariu SF, nu e cu totul exclus să ajungem la un tur II, Monica Macovei - Tariceanu, pe care nimeni nu l-ar fi prezis doar cu putin timp în urmă.
