De același autor
Theodor Stolojan a anuntat infiintarea Partidului Liberal Democrat, pe structura grupului care sustine Platforma liberala, din care fac parte, printre altii, Valeriu Stoica, Mona Musca, Gh. Flutur si Mircea Cinteza.
"S-ar putea sa trebuiasca sa ne asumam chiar si destinul de partid de opozitie" , declara sententios Ludovic Orban zilele trecute in fata unor tineri liberali. Era o reactie, de altfel previzibila, fata de satisfactia abia retinuta cu care mai toti liderii PD anuntau disponibilitatea partidului lor de a deschide un dialog oficial cu noua grupare coagulata in jurul trioului Stolojan–Stoica–Flutur. Probabil ca o astfel de schimbare brusca de statut nu i-ar incanta insa deloc pe activistii din tara si de la centru abia scapati la bunatatile puterii. Mai ales ca multi dintre ei, e vorba in principal de cei veniti pe filiera Organizatiei Tineretului Liberal, parasutati in functii aproape direct de pe bancile scolii, nici nu prea stiu sa faca mare lucru altceva.
Felul in care a vorbit d-l Orban despre destin poate da unora fiori, creand impresia ca actuala conducere PNL crede ca ar avea o mare misiune de indeplinit, pe care doar uneltirile Cotrocenilor o impiedica sa o duca la capat. Si, intr-adevar, exista un anumit nucleu si inauntru, si in afara sistemului politic care este convins ca PNL a ramas ultimul bastion al luptei impotriva neocomunismului ilustrat de partide ca PSD si PD, ambele desprinse din FSN. Asta cred fosti detinuti politici sau oameni ca Doina Cornea care s-au aflat intr-un fel sau altul in avangarda rezistentei impotriva fostului regim comunist. Asta au invatat sa spuna in ultimul timp si tinerii activisti PNL, cat de mult o si cred e o alta poveste, pleacand de la premiza automata ca toti cei care critica sau se opun cumva partidului lor, din zona politica, din cercurile intelectuale sau din societatea civila, sunt in cardasie cu securistii si cu neocomunistii.
Pana la un punct poate fi si aceasta o formula de a-ti construi o identitate pe scena politica si de a-ti motiva sustinatorii. Dar numai in masura in care aceste mesaje sunt relevante pentru un segment consistent din opinia publica si ai legitimitate si credibilitate deplina, ca mesager al reformei morale al carei initiator te revendici in plan politic. Problema liberalilor e ca, atunci cand intri in detaliile unei astfel de strategii politice, lucrurile incep sa scartaie. In primul rand pentru ca, ne place sau nu, temele cu pricina au o rezonanta tot mai redusa in randul populatiei. Chiar daca cu un astfel de discurs CDR a castigat alegerile cu zece ani in urma, intre timp lucrurile s-au schimbat radical. In ciuda agitatiei din mass-media, interesul popular pentru aceste teme s-a diluat considerabil.
Pe de alta parte, PNL nu are nici macar monopolul legitimitatii ca promotor al acestor idei. Pana la urma, Traian Basescu este cel care a reusit sa impuna transferul masiv al dosarelor de la SRI la CNSAS. La fel, Comisia prezidentiala prezidata de Vladimir Tismaneanu, care a elaborat raportul de condamnare a crimelor comunismului, a facut-o la initiativa si sub auspiciile Palatului Cotroceni si presedintele este cel care il va prezenta oficial in Parlament. Chiar faptul ca si Ion Iliescu de la tribuna recent incheiatului congres PSD, dar si criticii de serviciu ai presedintelui, precum Ion Cristoiu, vor bate mult moneda pe manevrele puterii de a folosi acest prilej pentru a ataca principalul partid de opozitie nu face decat sa subrezeasca semnificativ pretentiile PNL de a fi in avangarda luptei impotriva neocomunistilor. In plus, campania de deconspirare a Securitatii este in buna masura compromisa, asa ca nu mai are cum sa aduca un capital de imagine suplimentar, ci chiar dimpotriva.
Oricum, acest front al celor pentru care anticomunismul si devoalarea dosarelor de Securitate sunt cu adevarat importante este unul destul de difuz. Nu exista categorii sociale clar conturate care sa il sprijine, desi, evident, mai toata lumea se declara dispusa in teorie sa doreasca reforma morala. Asa ca aceasta pozitionare nu poate in nici un caz tine loc de agenda ideologica. In acest moment e, de altfel, destul de neclar cui se adreseaza liberalii ca tinta electorala. Mai mult, maniera in care a fost introdusa reforma din sanatate, de pilda, i-a facut sa piarda si un electorat care le era in mare masura apropiat. Lipsa unei agende ideologice e fatala pe termen lung pentru orice partid, chiar daca pe termen scurt te mai poti descurca daca ai lideri charismatici si mergi pe cartea competentei si a capacitatii de a asigura o buna guvernare. Partidul Democrat este intr-o astfel de situatie. Nu are in nici un fel o agenda ideologica conturata, dar il are pe Traian Basescu, cu care este asociat simbolic si da senzatia ca este mai responsabil si se pricepe mai bine sa gestioneze administratia tarii.
Daca punem lucrurile cap la cap, ajungem la concluzia ca PNL are in viitor o marja de manevra extrem de redusa. Din perspectiva viitoarelor confruntari electorale, trei sunt elementele care joaca impotriva sa. Nu are o agenda ideologica si nici macar nu detine monopolul asupra temelor surogat de agenda, lupta impotriva comunismului si a fostei Securitati. In al doilea rand, nu are nici un singur lider charismatic la indemana si, prin tipul de numiri, precum cea a lui Dan Motreanu la Agricultura, da senzatia de clientelism si lipsa de responsabilitate. In al treilea rand, sirul de scandaluri care marcheaza actuala guvernare de coalitie va favoriza la viitoarele alegeri tendinta de a sprijini partidele mari, ca PSD, sau cel mult blocuri aparent mai omogene, de tipul celui care se va forma foarte probabil prin coagularea unei Aliante D.A. bis, de data aceasta cu PD si PLD. Un PNL izolat va fi putin apetisant si putin credibil electoral, chiar si pentru cei care isi pastreaza convingerile anti-PSD, stimulate in continuare de ramanerea lui Ion Iliescu la varful partidului.
Pe termen scurt, chiar si lupta pentru supravietuire a guvernului Tariceanu este complicata dupa aparitia PLD. Cu cine se poate asocia PNL, daca se rupe de PD? PSD nu are de ce sa vrea asa ceva. PC ar vrea poate un astfel de aranjament, dar o solutie de acest gen ar fi cu totul inacceptabila exact pentru zona electorala anticomunista pe care PNL o tinteste. Asa ca, daca nu asistam peste noapte la vreun miracol, cartile pe care le are in mana echipa condusa de premierul Tariceanu sunt tot mai putin promitatoare.
