De același autor
Liniștea politică estivală a fost brusc spulberată zilele trecute de un fel de scandal diplomatic româno-chinez, mai degrabă o furtună într-un pahar cu apă, umflat inutil și artificial de politicieni precum Gabriela Firea Pandele și Valeriu Zgonea (care este totuși președintele Camerei Deputaților !) dar și de Ministerul Afacerilor Externe. Obișnuiți cu păruiala politică internă, dezlînată, inconsistentă și adesea suburbană, primii doi au abordat cu o iresponsabilă exuberanță un subiect de politică externă despre care cu siguranță nu aveau habar. Foarte probabil, faptul că soțul doamnei Firea, Florin Pandele, este primar în Voluntari, localitate care găzduiește un imens ansamblu comercial chinezesc, trebuie s-o fi stimulat pe șefa organizației PSD Ilfov să atace cu atîta aplomb un subiect pe care a avut grijă, bineînțeles, să-l paseze și foștilor colegi din echipa de "specialiști în știri" de la Antena 3 dar asta nu ține loc de competență în materie de politică externă.
În final a trebuit și ambasada Chinei să se pronunțe, la solicitarea Agerpres, deplîngînd bineînțeles vizita și sperînd ca astfel de întîmplări să nu se vor mai repeta în viitor. Probabil însă că în absența uriașului tămbălău provocat de dna Firea & co chinezii nu ar fi acordat o prea mare atenție unui voiaj în Taiwan, mai degrabă turistic, efectuat de cîțiva politicieni de plan secund. Gălăgia exagerată de la București pe acest subiect i-a obligat însă să discute public relațiiile dintre cele două țări în raport cu un eveniment relativ minor în loc să trimită doar, eventual, niște semnale diplomatice discrete către MAE. Și asta chiar dacă, e adevărat, la Beijing subiectul Taiwan este unul foarte sensibil. De pildă, pe aeroporturile din China zborurile cu destinația Taiwan nu sunt identificate drept curse internaționale ci sunt trecute la categoria "zboruri interne și Taiwan".
Pe de altă parte, cu toate că autoritățile de la Taipei nu sunt recunoscute din punct de vedere diplomatic mai toată lumea are pe plan internațional relații comerciale de amploare cu una dintre cele mai performante economii din Asia. Numai că în loc de ambasade relațiile bilaterale cu Taiwanul se derulează prin intermediul unor așa numite birouri de reprezentare (în plan economic si cultural). E o formulă ocolitoare menită să protejeze sensibilitățile Chinei fără a izola Taiwanul.
Relațiile româno-chineze par să provoace, în general, multă bătaie de cap și politicienilor dar și jurnaliștilor fiind abordate de cele mai multe ori într-o manieră primitivă. Pe de o parte unii tind să le privească dintr-un unghi strict ideologic făcînd trimitere la faptul că e vorba de un stat comunist. Așa este, numai că în plan economic China are domenii întregi în care piața liberă funcționează mai bine decît în România. E adevărat, pe de altă parte, că avem de a face cu un regim autocratic care limitează în mod explicit libertatea de expresie. În China Facebook și YouTube sunt interzise iar criticii incomozi ai regimului ajung adesea în închisoare. Cu toate acestea, nimeni nu își poate permite să ignore o țară cu forța economică și politică a Chinei, în ciuda unor unor asperități politice periodice sau a unor conflicte de natură comercială. Nu o fac nici americanii, nici nemții sau francezii și cu atît mai puțin își poate permite să o facă România.
Dar la fel de nepotrivită este și atitudinea opusă, a celor care cad în extaz în fața Chinei, aflați de regulă printre cei iritați în ultima perioadă de ceea ce ei numesc imixtiunile occidentalilor în treburile noastre interne. Între aceștia este și Sorin Roșca Stănescu care e indignat, pe blog, că Traian Băsescu încearcă să arunce în derizoriu vizita lui Victor Ponta la Beijing. Facînd asta, crede Roșca Stănescu, el insultă China, "un vechi prieten al României". "Unul dintre cele mai puternice state ale lumii, cu un ritm de creștere fără precedent și care, încă de anul trecut, a depășit, pentru prima data in istorie, Produsul Intern Brut al Statelor Unite. În istoria recentă, de cîte ori Romania a avut nevoie de ajutor, China a fost aproape".
China a avut într-adevăr în ultimii 30 de ani un ritm de crestere impresionant dar nu este deocamdată prima economie a lumii din perspectiva PIB-ului total. Anul trecut abia a depășit Japonia. Dar asta în principal din rațiuni demografice, sunt peste 1,3 miliarde de chinezi, pentru că la PIB-ul pe cap de locuitor China este undeva pe la poziția 90. Pe de altă parte, chiar dacă relațiile dintre București și Beijing au fost de regulă amicale e greu de spus cînd și cum anume a fost China aproape de noi cînd am avut nevoie de ajutor!?
Oricum, una este să ai relații comerciale extinse cu China și cu totul altceva să propui un partenariat strategic, "la fel ca și cu americanii", inițiativă pentru care Victor Ponta nu avea nici un fel de mandat (asta a fost de altfel si principală critică a presedintelui), dar pe care Sorin Roșca Stănescu o salută entuziast. "La fel de falsă este și afirmatia (lui Traian Băsescu) că, întrucît avem un parteneriat strategic cu Statele Unite, nu am putea avea unul și cu China. Dimpotrivă, asemenea parteneriate sunt complementare".
Păi nu ne-am muncit noi timp de aproape 20 de ani să intrăm în comunitatea de valori euro-atlantică ? Care valori sunt totuși diferite față de cele ale chinezilor. Nu suntem noi membri NATO ? În materie de securitate China, ca si Rusia de altfel, se află în coliziune directă cu Occidentul în cel puțin două chestiuni majore: conflictul din Siria si dosarul nuclear iranian. Dacă ne apucăm să semnăm partenariate strategice în stînga și în dreapta, de ce nu și cu Rusia ?, pe ce poziții ar urma să ne plasăm în astfel de chestiuni. Sigur, dacă poporul și liderii săi doresc altceva putem putem să renunțăm la sistemul actual de alianțe. Dar să o spunem. Acest mod de gîndire șmecheresc-românesc este din păcate larg răspîndit printre decidenții politici de la noi și explică de ce suntem priviți cu atîta neîncredere în exterior.
În fine, o ultimă nedumerire. Am văzut cum o vizită în Taiwan efectuată de patru parlamentari români, total insignifianți ca influență politică reală, a declanșat o adevărată furtună pe coridoarele puterii, de teama că am putea pune în pericol relațiile cu China. Atunci cum se face că înalții noștri demnitari nu erau la fel de îngrijorați anul trecut, cam pe aceeași vreme, că remarcile miștocărești ale lui Crin Antonescu (presedintele interimar al țării, în acel moment!) la adresa Angelei Merkel sau cele de-a dreptul grobiene ale liderului europarlamentarilor PSD, Cătălin Ivan, la adresa comisarului european Viviane Reding, ca să ne referim doar la cele mai notorii, ar putea periclita grav relațiile cu principalii noștri aliați în plan politic, economic, diplomatic si de securitate din spatiul euro-atlantic ? Răspunsul nu e greu de dat.
