De același autor
Alegerile din Bucuresti au o incarcatura simbolica exceptionala. La fel ca si acelea din iunie 2004, care au marcat cu siguranta momentul electoral de ruptura finalizat prin schimbarea de putere de la sfarsitul anului trecut. Daca ne luam dupa traditie si dupa sondaje, ele nu ar trebui sa dea prea multe batai de cap Aliantei PNL-PD. De fapt, Marian Vanghelie a ajuns candidat doar pentru ca senatorul Sorin Oprescu nu a vrut sa mai riste un al treilea esec in incercarea sa de a castiga Primaria Bucurestiului. Din acest punct de vedere, actualul primar al Sectorului 5 ar considera probabil un succes chiar si doar intrarea in turul doi, in conditiile in care Mircea Geoana, pe care acesta l-a si ironizat copios la ultima conferinta PSD pe Bucuresti, nu a fost capabil de o asemenea isprava. Insa tocmai aici e marele pericol pentru Alianta. Faptul ca mai toata lumea nu ia in serios sansele candidatului PSD ar face ca o eventuala victorie a acestuia sa capete proportiile unui adevarat cutremur politic, punand foarte probabil intre paranteze capacitatea liberalilor si democratilor de a mai pastra multa vreme puterea. Ceea ce inseamna ca Adriean Videanu intra in teren apasat de o uriasa responsabilitate. Cu atat mai mult, cu cat el isi joaca acum intregul viitor politic, pentru ca, din pozitia de primar general, pleaca din start cu sanse bune de a castiga si presedintia PD. Numai ca erodarea surprinzator de rapida a actualei puteri, in special datorita masurilor nepopulare adoptate in ultimele saptamani la presiunile FMI si UE, complica in mod neasteptat cursa electorala pentru liderul democrat. Lucru confirmat si de catre sociologi, care, analizand scorul peste asteptari cu care pleaca din start candidatul PSD, se intreaba in ce masura Adriean Videanu se va putea adapta la registrul grobian-mistocaresc pe care foarte probabil il va adopta contracandidatul sau in campanie. Mai ales ca Marian Vanghelie nu are mare lucru de pierdut, asa ca poate evolua mult mai relaxat. Din contra, pozitia sa in partid ar fi considerabil intarita chiar si in cazul in care ar pierde la un scor strans, lucru important din perspectiva viitorului congres al PSD. Dar chiar si daca Alianta PNL-PD trece cu bine prin incercarea localelor de Bucuresti, iata ca a aparut in ultima vreme un alt obstacol potential greu de prevazut doar cu putin timp in urma. Un lant succesiv de articole aparute generos in presa germana si franceza avanseaza ipoteza unei amanari a semnarii tratatului de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana, din 25 aprilie undeva in toamna. Ceea ce ar decupla Romania de Bulgaria. In special deputatul german Markus Ferber, liderul fractiunii crestin-sociale bavareze din Partidul Popular European, pare foarte activ in incercarea de a impinge lucrurile in aceasta directie, agatandu-se sa-si convinga colegii din Parlamentul European sa se opuna semnarii tratatului la sfarsitul lui aprilie. Cum aceiasi parlamentari au votat in chip covarsitor pentru inchiderea negocierilor cu Romania in noiembrie 2004 si nu exista deloc semne ca sub noua guvernare lupta impotriva coruptiei, principala acuza care se aduce Bucurestiului, se va opri brusc, ba din contra, noile evolutii trebuie sa aiba o alta explicatie decat cea formulata public. Cum nimeni nu poate pretinde in mod onest ca Bulgaria e mai bine pregatita decat Romania sa adere la UE, un asemnea vot negativ ar fi greu de inteles in tara. Ar fi "o umilinta nejustificata pentru poporul roman", avertizeaza si Pierre Moscovici, raportorul UE pentru Romania, care observa in mod semnificativ si faptul ca "nu s-a intamplat nimic negativ la Bucuresti din decembrie 2004 incoace care sa justifice o astfel de schimbare de atitudine, ci din contra".
In aceste conditii, trebuie sa existe alte explicatii pentru ultimele initiative din Parlamentul European. E vorba de manevre de culise pilotate de germani si francezi, nemultumiti ca intrarea Bucurestiului in Uniune va intari considerabil frontul proamerican, dupa ce Traian Basescu a exprimat atat de transant aderenta la o axa comuna cu Washingtonul si Londra? Sau nu asistam decat la o incercare a unor euro-parlamentari de a capata relief public, aruncand pe piata mediatica un subiect care nu poate fi decat popular printre alegatorii occidentali, oricum destul de ingrijorati de impactul extinderii Uniunii asupra prosperitatii si linistii lor personale? Oficiali de la Bruxelles infirma in mare masura prima ipoteza, dar nu e exclus ca si Franta si Germania sa incerce sa utilizeze acest gen de dispute, pentru a presa Bucurestiul sa se mai indeparteze de America si Marea Britanie. In plus, acum se vede, desi multi comentatori iau adesea in ras subiectul, ca absenta unei formatiuni populare romanesti influente, capabile sa medieze in relatia cu cel mai important grup politic din Europa, poate sa conteze in astfel de situatii critice.
O eventuala respingere a Romaniei, inca destul de putin probabila in acest moment, ar avea reverberatii majore asupra climatului politic autohton. Desi e greu de spus daca doar actuala putere va resimti socul sau si PSD, e limpede ca un astfel de eveniment ii va afecta in chip major, in primul rand pe guvernanti. Ca si perspectiva in privinta anticipatelor. In mod ironic, s-ar putea ca in aceste conditii sa scada apetitul pentru alegeri inainte de termen la PNL si PD, dar sa creasca in randurile opozitiei, care va beneficia in acest fel de un neasteptat subiect major de atac. Din contra, daca pragul de pe 25 aprilie va fi trecut cu bine, Alianta are toate motivele sa grabeasca declansarea alegerilor anticipate in toamna. Cu surplusul de prestigiu conferit de semnarea tratatului de aderare si realizand ca, amanand lucrurile in 2006 sau chiar 2007, sansele lor electorale nu fac decat sa scada, liberalii si democratii vor forta foarte probabil alegeri in toamna. Din care au bune sanse sa iasa intariti, daca procesul in sine, de declansare a unui scrutin electoral inainte de termen, nu va fi excesiv de zgomotos la nivel public.
Exista asadar toate premizele ca viitoarele doua-trei luni sa contureze in mod decisiv evolutiile din Romania, in perspectiva urmatorilor ani. Asa ca va fi multa agitatie si pe scena politica, si in mass-media. Ramane de vazut care va fi efectul acestor tensiuni majore asupra procesului general de reformare a tarii, in planul institutiilor, administratiei si justitiei, toate puncte critice pe agenda publica.
