Doua numiri si multe speculatii

Alexandru Lazescu 06.10.2006

De același autor

Presedintele Basescu i-a nominalizat pe George Cristian Maior si pe Claudiu Saftoiu pentru sefia SRI, respectiv a SIE.

 

A fost multa agitatie saptamana trecuta si prin clasa politica romaneasca, si prin mass-media, dupa ce presedintele a trimis la parlament nominalizarile pentru sefia SRI si SIE. Ar fi fost si mai multa, daca in ziua urmatoare, pe 26 septembrie, atentia nu s-ar fi deturnat aproape exclusiv catre Raportul Comisiei Europene care, pana la urma, a consfintit aderarea Romaniei incepand cu 1 ianuarie 2007. Chiar si asa, au fost adevarate valuri de comentarii. In presa, la radio si televiziune, pe forumurile de Internet. Probabil ca seful statului a si mizat oarecum pe aceasta suprapunere de evenimente pentru a castiga mai mult spatiu de manevra, urmarind maniera in care clasa politica si opinia publica in ansamblu digera mai ales propunerea surpriza facuta PSD-ului.

Analiza reactiilor devine in sine un demers interesant, pentru ca devoaleaza un sir intreg de automatisme de gandire, cu atat mai vizibile in cazul unor decizii bulversante de tipul celei cu pricina, chiar daca pentru un politician imprevizibil ca Traian Basescu ele sunt departe de a fi o raritate. Asistam la refacerea fostului FSN, striga puristii anticomunisti! Tradare, se revolta liberalii, care nici nu concepeau ca nu-si vor plasa pe cineva in fruntea unuia dintre cele doua servicii de informatii principale. Cei mai vehementi, precum Ludovic Orban, Crin Antonescu sau Puiu Hasotti, chemau chiar la destramarea Aliantei D.A. Se prefigureaza, cu sau fara alegeri anticipate, o noua alianta de guvernare, intre PD si PSD, au decretat deja unii analisti. Si lista poate continua.

Realitatea e ca decizia lui Traian Basescu (e vorba in primul rand de desemnarea lui George Maior drept candidat pentru conducerea SRI, pentru ca alegerea lui Claudiu Saftoiu pentru preluarea sefiei SIE) era una destul de previzibila, oricat de neasteptata si socanta pare la prima vedere, se dovedeste a fi, la o analiza mai atenta, si una cat se poate de rationala. In plus, se marcheaza astfel un adevarat moment de ruptura in practica politica autohtona din 1990 incoace, in care regula era ca invingatorii din alegeri iau totul. Dar care erau pana la urma alternativele sale? O propunere cu nominalizarea unor ofiteri din interiorul sistemului nu avea cum sa treaca prin parlament, daca ne luam dupa declaratiile initiale ale diverselor forte politice, si ar fi starnit si critici aprinse in zona societatii civile. Formula tehnocratilor civili era din nou iluzorie, pentru ca liberalii ar fi cerut oricum, in culise, "tehnocratul lor". In fine, o intelegere PNL-PD care respecta logica politica normala pe care s-a mers la constituirea Aliantei D.A., pe principiul "unul tie, unul mie", avea pentru presedinte doua dezavantaje din start. Cel mai probabil era ca principalul criteriu in desemnarea reprezentantului liberal sa fi fost disponibilitatea si capacitatea acestuia de a-i face zile fripte locatarului de la Cotroceni. Adica un fel de Teodor Atanasiu, ceva mai abil si mai destept, daca se poate. Adica ceva ce seful statului nu isi dorea deloc. A doua problema era aceea ca si in aceste conditii trecerea prin parlament nu ar fi fost chiar o floare la ureche, avand in vedere animozitatile pe fata dintre Palatul Cotroceni si conservatorii lui Dan Voiculescu si relatiile nu tocmai cordiale cu UDMR.

Atunci cand se trage linia, se vede ca deschiderea catre PSD era aproape o miscare impusa, lucru de care ar trebui sa tina cont si cei care o deplang, considerand-o o tradare a alegatorilor Aliantei D.A. Exista, evident, si costuri. Relatiile dintre PD si PNL s-au tensionat si mai mult. Adversarii traditionali ai PSD spun la randul lor ca, inlocuindu-l pe pesedistul Radu Timofte cu un alt pesedist, reformarea SRI va fi complet ingropata, iar fostul partid de guvernamant capata astfel in mod nesperat un puternic instrument de influenta in batalia politica. Acest gen de temeri sunt insa mult exagerate. Mai intai, pentru ca numai cautandu-i biografia profesionala si politica iti dai seama ca George Maior nu are nici o legatura cu Radu Timofte. D-l Maior nu este doar o persoana cultivata si onorabila, ci si un om cu bune legaturi pe plan international, mai ales la Washington. In al doilea rand, in noile conditii, capacitatea unui sef al unui serviciu de informatii de a-si ajuta prietenii politici e totusi destul de limitata. Din punct de vedere operational, cei care controleaza mecanismele interne sunt de fapt locotenentii sai, ofiteri din sistem, numiti cu luni in urma de Traian Basescu. Mai mult, in actualul context politic, derapaje mai serioase din acest punct de vedere ar ajunge probabil destul de repede in mass-media. Asa ca riscurile asociate instalarii unui pesedist in fruntea SRI sunt, din punctul de vedere al presedintelui, destul de limitate.

Dincolo insa de astfel de observatii si indiferent de motivatiile principale ale sefului statului, care foarte probabil nu sunt dominant altruiste, exista un beneficiu general pentru societatea romaneasca. Se introduce un precedent care, impreuna cu alte consolidari institutionale, din justitie de exemplu, poate asigura o protectie pe termen lung a mecanismelor democratice din Romania, lucru care trebuie salutat, mai ales dupa experientele neplacute din perioada guvernarii Nastase. In treacat fie spus, d-l Voiculescu, atat de preocupat in aceste zile sa izoleze "practicile totalitare ale Partidului Democrat"(?!), nu sufla atunci nici un cuvant de repros la adresa trecutei guvernari PSD, atunci cand procurorul Panait care ancheta cazul Tarau ajunsese sa se arunce de la etaj sau Dumitru Iane era ridicat de pe strada pentru ca expediase un "Armaghedon" pe Internet.

In politica, multe combinatii aparent imposibile devin peste noapte realitate. E suficient sa ne uitam la ceea ce se intampla in tari ca Polonia, de pilda. Asa ca ar fi riscant sa excludem total in viitor o alianta PD-PSD. Ea apare insa astazi mult mai improbabila decat ar lasa sa se inteleaga speculatiile generate de cadoul politic oferit de Traian Basescu echipei d-lui Geoana. Pentru ca, din punct de vedere electoral, ar incurca ambele parti. E vorba mai degraba de o intelegere tactica, care rezolva probleme majore pentru cele doua tabere. Pentru seful statului, trecerea prin parlament a unei formule in care sa permita plasarea unui apropiat in fruntea SIE, Claudiu Saftoiu, si a unui sef neutru spre prietenos in fruntea SRI, in persoana lui George Maior. De partea cealalta, Mircea Geoana isi sporeste teoretic atuurile in batalia tot mai acerba din interiorul partidului. Cum si pe plan extern cele doua numiri vor fi cu siguranta salutate cu satisfactie, singurii perdanti par sa fie liberalii. Cum va reactiona PNL in contrapartida e inca greu de spus. Unii radicali vor milita pentru o confruntare si mai violenta cu presedintele. Altii, mai moderati, ar putea insa sa realizeze o data in plus ca batalia oarba cu Traian Basescu nu face decat sa le aduca ponoase, si personal, si ca partid.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2022 Revista 22