Ecologia și energia în jocul geostrategic

La nivel european, cu precădere în partea de est a continentului, se înregistrează eforturi de reducere masivă a dependenței de livrările de energie din Rusia ca element esențial de securitate.

Manifestațiile din București şi din alte ora­șe nu dau deloc semne de oboseală. Din con­tră, numărul de participanți rămâne sur­prinzător de ridicat. Roșia Montană și cia­nurile sunt, în continuare, subiectul dominant, chiar da­că spectrul ne­mul­țu­mi­ri­lor este mult mai larg, do­minantă fiind neîncrederea generalizată în clasa po­li­ti­că. E însă doar o chestiune de timp până când pro­tes­tele se vor canaliza îm­po­tri­va gazelor de șist, un alt su­biect controversat.

Preocupările legate de mediul înconjurător sunt, fără îndoială, legitime, dar excesele în abordarea acestora ne duc pe un drum în­fundat. Există un gen de ecologism ra­di­cal, care e, de regulă, complet opac la ori­ce argument rațional. Unul dintre par­ti­ci­panții foarte activi la protestele din Piața Universității îmi spunea, zilele trecute, că ar trebui să renunțăm și la centrala de la Cernavodă, din cauza riscului nuclear, și, de ce nu, la centralele pe cărbune, care sunt extrem de poluante și ele.

Riscul nuclear nu e deloc unul imaginar, am văzut ce s-a întâmplat la Fukushima, du­pă cum și centralele pe cărbune sunt cele mai poluante, motiv pentru care americanii re­nunță treptat la ele și le înlocuiesc cu cele pe gaz. Cum însă manifestanții sunt și îm­potriva gazelor de șist, dacă ar fi să im­ple­mentăm un astfel de program radical, am ajunge într-un impas sever: un deficit ener­­getic major, cu tot ceea ce înseamnă acest lucru (diminuarea activității economice, șo­maj, explozia prețurilor la utilități) și o dependență acentuată față de importurile de gaze din Rusia. Pentru că sursele al­ter­native, precum energia eo­liană sau cea solară, nu le pot înlocui în viitorul pre­vizibil pe cele tradiționale.

Preocupările față de mediul înconjurător sunt însă doar o parte a marilor provocări planetare. Securitatea inter­națională și resursele ener­getice sunt strâns corelate din perspectiva dinamicii geo­politice. Pentru marii actori globali, SUA, China, India, Rusia, UE, subiectul este pri­oritar pe agenda lor strategică. Pentru Mos­cova mai ales, sectorul energetic, care ge­­ne­rea­ză o treime din PIB și o jumătate din bu­get, este și cel mai important ve­hicul de influență externă. Pentru a de­ter­mina Re­publica Moldova și Ucraina să re­nunțe la acordul de asociere cu UE, așa numitul Partenariat Estic, care urmează să fie sem­nat la Vilnius la sfârșitul lunii no­iembrie, primul ministru adjunct al Ru­siei, Dmitri Rogozin, a avertizat public cele două țări că riscă sistarea livrărilor de gaze naturale. Deocamdată, doar Armenia a făcut un pas înapoi, anunțând că preferă să intre în uniunea vamală cu Federația Ru­să, dar de­clarațiile de acest tip ilus­trează cât de de­terminat este Kremlinul în a face uz de pârghia energiei ca factor de presiune în relațiile externe.

Până recent, Moscova a procedat la fel, e drept, de o manieră mai discretă, în re­la­țiile sale cu state importante din UE (Ger­mania importă 25% din gazele naturale din Rusia, iar Polonia 70%). Rușii, ale că­ror exporturi de gaze naturale merg în pre­zent în proporție de 75% către UE, sunt și ei dependenți de uriașele sume de bani încasate la schimb, dar acest lucru e pe cale să se modifice. Un acord cadru sem­nat de curând cu China, în valoare de 270 de miliarde de dolari pentru o pe­ri­oadă de 25 de ani începând din 2015, su­plimentar peste livrările de petrol şi gaze existente, va da un mai mare grad de li­ber­tate Moscovei din acest punct de vedere.

Vestea proastă pentru Kremlin e că exploa­tarea gazelor de șist, ca alternativă la ga­zele naturale, și noile tehnologii de liche­fiere, ambele promovate agresiv de ame­ri­cani, tind să erodeze semnificativ poziția do­minantă a Rusiei, mai ales pe piața eu­ropeană de energie. Deja în 2012 Gazprom a fost nevoit să accepte negocierea unor noi contracte cu discount-uri totale în va­loare de peste 3 miliarde de dolari pentru companii precum EON Ruhrgas din Ger­mania sau OMV din Austria. Un studiu efec­tuat de PriceWaterhouseCooper prog­noza că în următorii 20 de ani, datorită ga­ze­lor de șist, prețul petrolului va fi cu 40% mai mic decât se estimase. Un adevărat coș­mar pentru Moscova, pentru care con­tro­lul producției și distribuției energiei este un element cheie al influenței sale geostra­tegice și al stabilității interne. O analiză re­centă estima că la un preț pe baril de sub 90 de dolari ambițioasele planuri militare şi de expansiune externă elaborate de Vladimir Putin sunt sever compromise, iar riscul unor tensiuni interne crește semnificativ.

Acesta este contextul în care Estonia a anun­țat că este prima țară din lume care își acoperă întregul necesar energetic din ga­ze de șist, iar Polonia a eliberat deja 100 de licențe de exploatare a gazelor de șist unor firme străine și autohtone. Aceste evo­luții, sprijinite masiv de către americani, ilus­trează eforturile la nivel european, cu pre­cădere în partea de est a continentului, de reducere masivă a dependenței de livrările de energie din Rusia ca element esențial de securitate. Ele definesc în acelaşi timp, așa după cum subliniază și analizele recente, pre­cum cele elaborate de think tank-uri ca Strat­for sau Global Research, cele două câm­puri esențiale de confruntare ruso-ame­ri­cane din acest moment: viitorul energiei și influența asupra Europei. //