De același autor
Corupția e un adevărat flagel, un motiv major de îngrijorare. Dar asta e doar așa, în teorie.
Cercurile critice la adresa actualei puteri, jurnaliști, ONG-uri, formatori de opinie, politicieni din opoziție, pleacă de la o convingere, în bună măsură naivă, atunci când discută dinamica electorală a acestui an și evoluțiile de perspectivă din societatea românească, în general. Aceea că valul de cazuri de corupție instrumentate de DNA va afecta Guvernul Ponta în ceea ce privește percepția publică și va diminua capacitatea organizatorică a filialelor PSD ale căror lideri se află în anchetă penală.
De aceea, nu e de mirare că destule voci au avut reacții indignate atunci când Vasile Dâncu a avansat ideea că seria de arestări spectaculoase din zona politică, departe de a afecta din punct de vedere electoral PSD (care are destule nume grele implicate în anchete ale DNA, de la Liviu Dragnea, Radu Mazăre și Adrian Duicu până la familia Cosma de la Prahova), ar putea chiar să aibă efectul pervers, acela de a-i mobiliza pe simpatizanții principalului partid aflat la putere. Mulți s-au grăbit să trimită în derizoriu astfel de analize, între altele și din cauza faptului că sociologul Vasile Dâncu e în același timp și o figură marcantă în PSD. Dar asta nu înseamnă deloc că acesta nu ar putea avea totuși dreptate.
Pe de o parte, avem numeroase situații pilduitoare în trecut. Nicușor Constantinescu, Radu Mazăre, Marian Oprișan, Gheorghe Ștefan au câștigat categoric, în mod repetat, alegerile în teritoriile lor electorale, în ciuda suspiciunilor de corupție pe scară largă. Pe de alta, e interesant să ne uităm și la ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Turcia e un caz relevant din acest punct de vedere. Recent, au avut loc și acolo alegeri. Luni în șir au curs acuze extrem de grave de corupție la adresa puterii. Pe Facebook, Twitter și YouTube au circulat înregistrări explozive care dezvăluiau acte de corupție pe scară largă în care erau implicați premierul Erdogan și alți lideri de vârf ai partidului de guvernământ. Erau redate convorbiri telefonice între primul ministru și unul dintre fiii acestuia, în care se vorbea explicit despre sume de milioane de dolari care trebuiau mutate din casă, într-o perioadă în care poliția făcea cercetări extinse pe această linie. Erdogan a tranșat însă rapid lucrurile. Cele câteva sute de polițiști implicați în anchetele judiciare au fost fie demiși, fie mutați în alte compartimente, iar în final au fost interzise și rețelele sociale care facilitau răspândirea acestor informații.
Dacă astfel de lucruri s-ar fi întâmplat în țări din Vestul Europei sau chiar în Cehia, Polonia sau Slovacia, impactul la nivelul opiniei publice ar fi fost unul devastator. Nu doar înalții oficiali implicați ar fi fost terminați din punct de vedere politic, ci probabil chiar și partidul din care făceau parte. Însă în Turcia efectul a fost unul exact invers. AKP, partidul lui Erdogan, a obținut o victorie categorică: aproape 45 de procente din voturile exprimate (cu 7 procente mai mult decât la ultimele alegeri locale!). Ceea ce confirmă validitatea unei analize de tipul celei făcute de Vasile Dâncu. Electoratul AKP s-a mobilizat exemplar, dându-i crezare lui Erdogan, care susținea că e vorba de acuze de corupție fabricate de adversarii statului turc din interior și din afară, mai degrabă, decât de probe care îl încriminau, în ciuda tuturor evidențelor.
În țări precum Turcia sau România, valorile etice, rejectarea corupției sunt doar clamate, nu sunt și asumate cu adevărat, pe scară largă, la nivelul societății. Așa se face că, de pildă, o acuzație de plagiat e privită mai degrabă ca un moft decât ca o problemă gravă în plan moral. Sigur, în sondaje iese cu totul altceva: corupția e un adevărat flagel, un motiv major de îngrijorare. Dar asta e doar așa, în teorie. Aduni mult mai mulți protestari împotriva gazelor de șist, cu toate că cea mai mare parte dintre ei habar nu au de ce nu ar fi bine să le exploatăm, decât oameni dispuși să lupte împotriva corupției sau să sprijine statul de drept. Iar aici nivelul de educație nu este neapărat un factor relevant. Din contra, nu rareori oameni relativ modești dau dovadă de mai mult bun simț decât unii cu multă școală și cu mari pretenții. Rușinos de mulți universitari au ajuns să închidă ochii sau chiar să justifice cu seninătate plagiatul lui Victor Ponta. Avem membri CNA care în trecut au lucrat în instituții media internaționale prestigioase, iar acum argumentează și votează nonșalant decizii care încalcă grav norme elementare de etică profesională.
Victor Ponta, care de câteva săptămâni nu prididește să se declare solidar cu toți liderii din partid acuzați de corupție, le spune permanent, obsesiv, liderilor locali că toate problemele lor vor dispărea după ce Traian Băsescu va pleca de la Cotroceni. Cu un nou președinte propulsat de PSD, structurile incomode din justiție și din SRI (ultimul a jucat un rol major în semnalarea cazurilor de corupție și în instrumentarea anchetelor) vor fi „realiniate politic“, spre mulțumirea generală. În acest fel, mai ales campania prezidențială capătă un plus substanțial de energie sub stindardul luptei împotriva regimului Băsescu și al eliberării de sub teroarea instituită de justiția aservită acestuia. //
