De același autor
La Evenimentul Zilei s-a scris in ultimele luni pasional, cu fervoare indarjita si cu entuziasm militant, cam ca la inceputul anilor '90. Au fost declansate atacuri la baioneta la adresa fostei puteri, fara precautiile dictate de un elementar simt de conservare sau de obisnuitele calcule facute chiar si in
putinele redactii inca nedomesticite. S-au scris pagini intregi despre stenogramele PSD, despre RAFO sau despre circuitele coruptiei la nivel inalt. Evenimentul Zilei ramasese una dintre putinele supape mediatice, cu siguranta cea mai importanta, prin care o parte semnificativa a societatii romanesti incerca sa mai respire intr-o tara aproape sufocata de o putere politica dominatoare si aroganta, ce parea a fi de neclintit. Victoria lui Traian Basescu, care a intors in ultima secunda a ultimului minut un rezultat electoral care, in dupa-amiaza zilei de 12 decembrie, parea inca batut in cuie, a fost foarte probabil posibila si datorita articolelor semnate de Carol Sebastian, Gelu Trandafir, Traian Ungureanu, Dan Tapalaga, Andreea Pora, Sabina Fati, Daniel Popica si alti cativa zeci de colegi jurnalisti care au ramas pe baricade, sfidand presiunile si amenintarile, alegand astfel sa renunte la un confort personal pentru care multi confrati mai pragmatici nu ar fi ezitat sa opteze.
Echipa editoriala de la Evenimentul Zilei a fost adesea acuzata de partizanat politic. Virulenta tonului anti-PSD dadea chiar o aparenta credibilitate unor astfel de acuze. Probabil ca, intr-un climat de normalitate, linia editoriala adoptata de cotidianul cu pricina ar fi putut fi considerata nepotrivit de debalansata, lipsita de echilibrul si rigoarea deontologica care trebuie sa caracterizeze in mod normal comportamentul profesional al unor gazetari care se respecta. Dar circulatia libera a informatiilor a fost in mare suferinta in Romania ultimilor ani. Jurnalele de stiri ale principalelor televiziuni private, radioul si televiziunea publica au ocolit cu mare grija toate subiectele delicate pentru guvernul Nastase si fostul partid de guvernamant, de la dificultatile intampinate in procesul de integrare europeana la marile scandaluri de coruptie. Si asta chiar daca principalele canale audiovizuale autohtone se incadrau disciplinat, din punct de vedere tehnic, in setul de restrictii procentuale stabilite de CNA. E drept ca unele ziare mai scapau si subiecte incomode, dar si acolo erau unele zone, mai precis nume, cu adevarat tabu. In aceste conditii, clamarea ipocrita a unor standarde profesionale pentru a ataca maniera in care se scria in Evenimentul Zilei semana mai degraba cu o incercare de a legitima anormalitatea din jur ca premiza pentru constructia unei lumi paralele, proiectata in laboratoarele centrelor de putere din tara. De altfel, toti cei care ii cunosc cat de cat pe gazetarii "rebeli" de la cotidianul in cauza stiu ca acesti oameni, cu sira spinarii la locul ei si cu convingeri deranjant de consistente, vor fi intotdeauna suparator de incomozi. Indiferent cine va fi la un moment dat la pupitrul de comanda al guvernarii. Evident, in masura in care vocile lor vor avea si canalele pe care sa se poata exprima.
Mai ales in ultimii patru ani, mass-media romanesti s-au redus in buna parte la conditia de vehicul in masura sa ofere accesul la circuitele de influenta si la banii asociati acestora. Probabil ca peste tot in lume presa e ceva mai mult decat o afacere. Numai ca intr-o tara ca Romania, care ajunsese intr-o stare de cvasi-feudalizare politica, cu institutii debile, clientelare si timorate, atrofierea galopanta a mass-media independente reprezinta o adevarata tragedie, din perspectiva prezervarii acelui nucleu de decenta si normalitate ramas in corpusul societatii. Avariile suferite de jurnalismul romanesc sunt greu de reparat. Au fost afectate grav chiar mecanismele de protectie menite sa impiedice compromiterea profesiei. Pentru ca s-au imputinat dramatic si caracterele, si institutiile care reusisera la un moment dat sa puna bazele unui tip de atitudine si de reguli etice si profesionale care sa instaureze un climat general de normalitate sanatoasa de cursa lunga.
Evenimentele de la Evenimentul Zilei trebuie pana la urma privite intr-o perspectiva mai larga. Cum poti repara, si inca repede, gravele distorsiuni institutionale din Romania, mostenite din perioada comunista si consolidate in trecutul regim PSD, in limitele restrictive impuse chiar de normele din a caror respectare iti faci un crez declarat. Lumea se asteapta la initierea unor schimbari revolutionare in plan institutional, dar derulate ordonat, cu caietul de proceduri in mana. Tocmai aici e problema. Pentru ca lucrurile nu pot fi privite univoc. Sigur ca elvetienii de la Ringier au tot dreptul sa schimbe, ca proprietari, conducerea editoriala a redactiei. Dupa cum, in ciuda editorialului nefericit semnat de Razvan Ionescu, proaspat uns redactor-sef al cotidianului, acesta are in spate cateva evidente reusite manageriale in mass-media. Daca privim situatia exclusiv din acest unghi, revolta redactionala pare greu de justificat si de aparat. Nici motivatiile care stau la baza ultimelor decizii ale grupului Ringier nu sunt foarte limpezi. E greu de spus pana la urma cat din ceea ce se intampla acum la Evenimentul Zilei, un proces declansat de altfel odata cu plecarea fortata a lui Cornel Nistorescu, are la baza o eventuala motivatie politica, cat e expresia exploziei unor frustrari acumulate de proprietari in lunile din urma sau cat tine de o practica obisnuita a corporatiilor de a-si impune propria echipa de conducere atunci cand preiau o alta companie. In vremuri si in conditii normale, schimbari de genul celor intreprinse recent la cotidianul apartinand elvetienilor nici nu ar fi avut de ce sa fie privite drept o tragedie. Nenorocirea e ca, prin probabila destramare a echipei redactionale de acolo, dispare unul din ultimele puncte de sprijin de la care se putea pleca pentru a porni procesul de refacere, pas cu pas, a acelor repere esentiale pentru recastigarea demnitatii profesionale a jurnalistilor romani.
