De același autor
E paradoxal faptul ca Statele Unite, tara care a inventat marketingul modern si a impus pe toata planeta marci precum Coca Cola, Nike sau Ford, au ajuns sa piarda teren atat de mult si atat de repede tocmai in planul perceptiei publice. Deocamdata Washingtonul nu pare sa fi gasit solutii de contracarare a propagandei insidioase lansate cu precadere pe canalele de televiziune arabe. Mai ales ca dublul standard si comportamentul asimetric din mass-media lucreaza in defavoarea Statelor Unite. Asa se ajunge sa se discute infinit mai mult despre abuzurile si umilintele prin care au trecut detinutii de la inchisoarea Abu Ghraib decat despre sutele de mii de victime pe care Saddam Hussein le are pe constiinta.
In timp ce Irakul si conflictul israeliano-palestinian domina covarsitor agenda media, alte tragedii de proportii raman intr-un con de umbra. Iata, de mai bine de un an, nu departe de Irak, in provincia Darfur din vestul Sudanului, sute de mii de negri musulmani sunt macelariti literalmente de militiile arabe Janjaweed, incurajate si inarmate de guvernul militar condus de generalul Omar al-Bahir. Cu toate acestea, tragicele evenimente din Darfur au fost tratate cu multa discretie din punct de vedere mediatic in Occident si ignorate complet de mass-media araba. Ceea ce il si face pe jurnalistul tunisian Kamel Labidi sa remarce cu amaraciune intr-un articol aparut la sfarsitul saptamanii trecute in Wall Street Journal: "campanii de epurare etnica precum cele din Irak in trecut si din Sudan astazi ar fi declansat cu siguranta proteste oficiale si populare inflamate in cazul in care victimele ar fi fost arabe, iar cei care le-ar fi pus la cale nu ar fi fost arabi".
Retorica anti-americana este insa astazi la moda si in cercurile intelectuale din Europa occidentala. Interventia din Irak si scandalul Abu Ghraib au oferit munitie din plin unor curente de opinie care vad in Statele Unite sursa principala a relelor planetei. Cu doi ani in urma, Robert Kagan a oferit si o baza teoretica pentru ruptura transatlantica in articolul Power and Weakness publicat in Policy Review. "Este timpul sa incetam sa mai pretindem ca europenii si americanii impartasesc o viziune comuna asupra lumii. In toate aspectele importante legate de putere - eficacitatea puterii, moralitatea puterii, dezirabilitatea puterii -, perspectivele americane si europene sunt divergente".
Singura problema e ca viziunea europeana a unei lumi in care conflictele pot fi solutionate doar prin reguli si negocieri, in care recursul la forta sau la amenintarea cu forta este respins aprioric, se poate exprima tocmai datorita umbrelei de protectie a Statelor Unite. "Ironia e ca tocmai puterea americana a facut posibila credinta europenilor ca puterea nu mai este astazi importanta", afirma politologul american care traieste in prezent pe vechiul continent. Traim din nefericire intr-o lume instabila si periculoasa in care solutii de tipul celor vehiculate pe continent esueaza la impactul cu realitatea. Fizicianul Haim Harari, fost presedinte al reputatului Institut de Stiinte Weizmann din Israel, surprindea recent paradoxul situatiei cu care ne confruntam: "Problema este ca lumea civilizata are inca iluzii cu privire la domnia legii intr-un climat dominat de faradelege. Este ca si cand ai incerca sa joci hochei trimitand pe gheata balerine sau sa opui un jucator de sah unui pugilist de categorie grea". Ultimele declaratii iraniene care trimit in derizoriu acordul de non-proliferare nucleara mediat anul in trecut de trei puteri de pe vechiul continent, acord dat adesea drept exemplu de abordare europeana "inteleapta" in raport cu solutia invaziei Irakului promovata de americani, confirma din pacate perfect validitatea punctelor de vedere exprimate de Haim Harari.
O astfel de lume are o nevoie vitala de America si de forta ei militara ca factor stabilizator. Avertismentul transmis guvernului sudanez de catre Colin Powell cantareste cu siguranta mai greu decat toate apelurile secretarului general ONU, Kofi Annan. Dar nu numai evolutiile din lumea inconjuratoare ascund pericole majore, ci chiar ecuatia de securitate din Europa are inca destule necunoscute. O excursie in Transnistria sau o discutie cu cativa intelectuali rusi poate fi edificatoare in acest sens. Chiar daca e inca slaba din punct de vedere economic si are probleme serioase in Cecenia, Rusia isi pastreaza intacte pe termen lung ambitiile geostrategice. Un regim de tip autoritar, dominat de oameni din aparatul de securitate aliniati in spatele lui Vladimir Putin, este departe de a oferi garantii linistitoare pe timp lung. Mai ales ca vocile critice din societatea civila si din mass-media au fost aproape in intregime amutite. Un prim avertisment s-a consumat chiar in preajma summit-ului NATO de la Istanbul, care in mod nefericit nu a facut decat sa reconfirme situatia de blocaj instituita de disputele intre Washington si Paris. Alegerile prezidentiale din Lituania au fost castigate doar la mare lupta de candidatul pro-occidental, Valdas Adamkus, in fata Kazimirei Prunskiene, reprezentantul unor forte politice cu stranse conexiuni la Moscova, care a militat deschis pentru decuplarea tarii de Statele Unite si de NATO.
Pentru ca duminica trecuta a fost 4 iulie, e bine sa ne reamintim, macar cu acest prilej, astfel de lucruri. Sa ne mai reamintim ca valori fundamentale cu care am inceput deja sa ne obisnuim, de la pluralismul politic la drepturile omului sau libertatea de expresie, sunt posibile cu adevarat doar intr-o mica parte a lumii. Si ca sunt extrem de fragile. Sansa lor de supravietuire pare sa depinda pentru inca multa vreme de acum incolo in mod esential de umbrela protectoare americana.
