De același autor
“Ce cintareste 10 tone, are 500 de cutite, 100 de roti si 50 de curele si nu taie cartofi ? Masina romaneasca de taiat cartofi”. E un banc clasic din epoca de aur a comunismului autohton. Daca facem un salt in timp pina in 2009 si operam citeva modificari in text am putea vorbi in aceste zile de masinaria PSD de propaganda care desi mare si redutabila pare extrem de putin credibila atunci cind cheltuind o enorma energie inunda spatiul public cu tema fraudarii alegerilor de catre PDL si Traian Basescu. A-l vedea pe Marian Vanghele infierind indignat de practicile electorale “murdare” in conditiile in care, sa ne reamintim, doar cu un an in urma am vazut cu totii pe micile ecrane un film in care oameni din echipa sa de la sectorul 5 au fost surprinsi in timp ce negociau pe fata voturi pentru candidatul PSD Oana Mizil contra unei sume de100 RON e, trebuie sa recunoastem, un spectacol nemaipomenit de pitoresc. Asta ca sa folosim un eufemism.
In plus, cu ce acoperire morala vin liderii PSD sa vorbeasca despre o “imensa frauda electorala” fara a sufla nici un cuvinte despre cea mai grava incalcare a legii electorale de catre o institutie mass media, din 1990 incoace, care a fost consemnata duminica dupa amiaza atunci cind Antena 3, televiziune care apartine lui Dan Voiculescu al carui partid e parte a Aliantei PSD – PC, a organizat o dezbatere de un partizanat incalaficabil la care au luat parte oameni politici adversari ai presedintelui Basescu, in frunte cu Corneliu Vadim Tudor. Cu acel prilej am mai consemnat cu dezamagire si stupefactie si un alt lucru grav, intr-un alt registru. A-l vedea pe Cristian Parvulescu, presedintele ProDemocratia, cautionind, umar la umar cu Vadim, o ilegalitate electorala evidenta a fost absolut dezarmant. Una e sa adopti o pozitie publica anti-Basescu, de altfel de acum binecunsocuta, si alta e ca cineva care se pretinde a fi campionul, chiar unul dintre arbitrii corectitudinii electorale, omul aflat in avangarda acuzelor care incriminau asa numita “pre-fraudare morala” a alegerilor prezidentiale din primul tur datorita cuplarii acestora cu referendumul pentru parlament unicameral sa incalce cu buna stiinta legea chiar el insusi, pe fata, neechivoc. El se incarca astfel cu o grea responsabilitate morala, nu doar fata de organizatia sa ci fata de societetea civila in ansamblu.
Indiferent de simpatiile politice probabil ca putini se indoiesc ca in materie de frauda electorala “profesorii” sunt la PSD. Nu pentru ca ceilalti, in cazul de fata PDL, ar fi niste sfinti. Nici vorba, sunt convins ca si in cazul lor sunt destule de multe lucruri de reprosat din acest punct de vedere. Numai ca PSD are o masinarie mai performanta din acest punct de vedere din cel putin doua motive: 1. are un aparat de partid sensibil mai mare si mai disciplinat decit toate celelalte partide, cu structuri care merg pina la nivelul asociatiilor de bloc; 2. strategii sai elecorali de la centru, crescuti in scoala lui Octav Cozminca, sunt mai abili si mai experimentati.
De altfel, in mod logic, acest gen de “smecherii electorale” functioneaza cu prioritate in zonele in care un partid domina administratia locala, atit la nivelul consiliilor judetene cit si la cel al primariilor. Acolo sunt in mod real resurse de impartit, bugete de redirectionat si clienti politici legati prin retele de interese. Si, e important sa mai notam si faptul ca birourile de evidenta a populatiei, pe a caror baze de date se alcatuiesc listele electorale, sunt si ele in subordinea autoritatilor locale nu a celor de la nivel central. Toate aceste elemente demonstreaza foarte limpede faptul ca in ceea ce priveste alegerile structurile si instrumentele principale de influenta se regasesc la nivel local.
Or, chiar daca PDL se afla intr-o formula de interimat in acest moment la guvernare in teritoriu PSD controleaza inca, e drept nu la fel de autoritar ca in urma cu 10 ani, cele mai multe administratii locale din tara. Daca mai adaugam la acestea si cele controlate de aliatii sai din turul doi al prezidentialelor, PNL si UDMR, trebuie sa consemnam un avantaj consistent al taberei Geoana in ceea ce priveste pirghiile de putere care conteaza in astfel de momente. In plus, larga coalitie politica aflata in spatele candidatului PSD a avut duminica la dispozitie in teritoriu o uriasa retea electorala, bine instruita, care e greu de crezut ca ar fi asistat impasabila la un transfer masiv de voturi in favoarea lui Traian Basescu. Un semn al vigilentei pesedistilor din acest punct de vedere e si faptul ca ei au insistat, acolo unde nu au avut incredere in reprezentantii liberali, sa inlocuiasca oamenii acestora din birourile de sectie cu oamenii lor. Unde oricum, din punct de vedere aritmeic, tabara PSD – PNL – UDMR – PRM – PNG s-a bucurat de o larga majoritate. Aceasta evidenta asimetrie, si inca una semnificativa, in plan logistic si de resurse in favoarea candidatului Mircea Geoana face extrem de improbabila ipoteza unui “furt sistematic, de proportii” in dauna contracandidatului sau, singura eventualitate in care Curtea Constitutionala ar avea motive sa ia decizia invalidarii procesului electoral de pe 6 decembrie.
Un alt element important care decredibilizeaza demersul PSD e acela ca doar acest partid, cu ceva sprijin in fundal din partea unor lideri liberali cu pozitii radical anti-Basescu, vede nereguli electorale grave si unilaterale capabile sa vicieze rezultatul final. Nimeni altcineva, nici observatorii OSCE, nici reprezentantii unor ONG-uri civice, nu agreaza un astfel de punct de vedere chiar daca opinia generala este ca, la fel ca si in alte dati, au existat tot felul de nereguli punctuale iar acestea trebuie oricum contabilizate in dreptul ambelor parti. Ceea ce inseamna ca nivelul zgomotului facut pe scena publica de PSD pe acest subiect e invers proportional nu doar in plan factual ci si in acela al acoperirii morale a reclamantului cu realitatea de pe teren.
