De același autor
Pana aici nimic anormal. Meciurile de fotbal au dezlantuit adesea si pe toate meridianele si paralele planetei pasiuni incredibile. Dupa ultimul Campionat Mondial, acuzat ca ar fi eliminat Italia printr-un gol inscris cu mana, un fotbalist sud-coreean a fost pur si simplu concediat de la echipa de fotbal din peninsula, la care juca. Jocurile de fotbal pierdute sau castigate au dus la incaierari si divorturi, la televizoare aruncate pe geam sau la decese subite. Ceea ce a facut indignarea romaneasca speciala si pana la urma ingrijoratoare este maniera in care o buna parte dintre comentatorii care s-au perindat atat in seara meciului, cat si in zilele care au urmat pe ecranele televizoarelor, de la hahalere notorii care au ajuns sa gestioneze destinele fotbalului autohton la cateva nume grele din gazetaria romaneasca, e felul in care s-a alunecat de la intamplarile de pe terenul de joc la adanci consideratii pe tema destinului tarii in Europa. Iata cum ne vede Europa! Ca pe niste sarantoci. Ca pe niste cetateni de mana a doua. Mai mult, am aflat ca arbitrul cu pricina nu numai ca ne-a nedreptatit, ceea ce pana la urma ar putea fi totusi suportabil, ci s-a ferit, cu dispret, si sa se apropie in vreun fel de jucatorii nostri. Chiar primul ministru, preocupat sa nu ramana cumva in urma la capitolul "livrare mesaje catre electorat", s-a grabit sa ne explice dupa meciul din Danemarca ca e esential sa ne alegem corect aliatii de pe continent. Doar astfel prindem un loc multumitor la masa cu bucate politice si economice a Europei.
E adevarat ca Eurobarometrele, care sunt sondaje de opinie periodice facute in tarile UE, ii plaseaza constant pe romani pe ultimele locuri in ceea ce priveste simpatia populara. O perceptie din pacate bine inradacinata, dar care nu este decat expresia unei realitati pe care o constati imediat cum ajungi la fata locului. Oriunde calatoresti astazi in Europa intalnesti romani. Exista, mai ales, o parte vizibila pe care nu o poti rata. Trupele de muzicieni rromi, cu acordeonul la piept, impanzesc fara exceptie pietele marilor orase europene, mai toate locatiile turistice de interes, de la Barcelona, Madrid sau Nisa pana la Verona sau litoralul grec. Dar ei sunt, pana la urma, partea vizibila acceptabila a prezentei romanesti peste hotare, pentru ca la fel de des te lovesti de obisnuitele tiganci cersind in locurile aglomerate, un peisaj atat de familiar in Romania. In cazuri extreme, se ajunge la situatii precum cea de la Milano, in care cateva sute de rromi aciuiati intr-o cladire darapanata din centrul orasului tin la distanta fortele de ordine care incearca sa-i evacueze amenintand ca dau foc propriilor copii. Intamplari care, puse cap la cap, nu prea au cum sa ne aduca puncte in plus in clasamentul simpatiei europene si adesea complica viata celorlalti romani care fie traiesc, fie pur si simplu calatoresc prin tarile in cauza.
Problema este ca in aceste zile o multime de lideri de opinie i-au spus cu obstinatie romanului obisnuit, intr-un context puternic emotional, legat de ceea ce aproape toata lumea considera eliminarea nedreapta a echipei nationale din turneul final al Campionatului European de Fotbal, ca peste tot in jur, in Europa, ne lovim de "lucratura" celor bogati si puternici aflati in fruntea bucatelor continentale. Si nu numai in fotbal, bineinteles. Frustrarea nationala nu poate decat sa dea in clocot. Sa ne imaginam cum vor arata lucrurile atunci cand vor fi discutate public prevederi neplacute cuprinse in acordurile de integrare in Uniunea Europeana negociate. Prevederi care vor afecta in mod direct existenta unor intregi categorii sociale sau profesionale. Comentand la BBC respingerea de ieri, prin referendum, a introducerii monedei euro in Suedia, un analist era de parere ca una din explicatii este si frustrarea remanenta a unei largi minoritati care s-a considerat afectata negativ de integrarea tarii in UE in 1994. Deocamdata, in Romania majoritatea populatiei nu stie in privinta integrarii decat ca primim de la Bruxelles o multime de bani anual. Daca de fiecare data vom trece cu usurinta peste puzderia de "teme nefacute" sau peste inevitabilele compromisuri necesare atunci cand se construieste o complicata uniune de state pe continent si vom vedea peste tot "lucraturi" impotriva Romaniei, intram deja in ape tulburi.
Exploatarea frustrarii nationale, amplificata masiv de un astfel de meci de fotbal, pare sa devina un tentant, dar periculos vehicul electoral. Respingerea criticilor externe privind coruptia in de acum bine cunoscutul stil "mistocaresc" al premierului ajunge sa fie astfel mult mai simplu de facut. Si in fata activului PSD, care nu poate fi decat incantat sa afle ca presedintele partidului nu ia in serios mai mult decat e cazul indemnurile, intelegem "ipocrite", din exterior, privind lupta impotriva coruptiei. Si in fata electoratului in general. Mai ales pentru ca nu e limpede deloc cum va arata apropiatul raport de tara redactat de Uniunea Europeana. Daca el va sugera o amanare a termenului de aderare dincolo de pragul 2007 sau daca va introduce nuantari in acest sens, Cabinetul Nastase ar putea avea probleme serioase in viitoarea campanie electorala. De aceea, e bine sa cauti din timp motivatii exterioare pentru criticile externe, care devin tot mai costisitoare in plan politic, transformandu-se in munitie pretioasa pentru partidele din opozitie. Din fericire, iata, arbitrul Urs Meier da Guvernului Nastase o nesperata mana de ajutor in acest sens.
