De același autor
Priceperea in afaceri si calitatile manageriale ale lui Dorinel Umbrarescu au iesit la iveala in principal dupa ce Sergiu Sechelariu, fratele nasului sau, a devenit secretar de stat la Ministerul Transporturilor si Lucrarilor Publice. Asa se face ca de la preluarea guvernarii de catre PSD intreprinzatorul bacauan a "prins" contracte publice de constructii, in general fara licitatie, in valoare totala de peste 300 de miliarde lei. De unde si deplina incredere a autoritatilor ca Druminvest srl va fi in stare sa obtina astfel de succese remarcabile nu numai in constructii, ci si in industria de medicamente. Ministrul Privatizarii, Ovidiu Musetescu, s-a si grabit de altfel sa salute personal primirea ofertei de privatizare pentru Antibiotice inaintate de catre srl-ul din Podul Turcului.
Antibiotice nu este numai o companie mare, cel putin dupa standardele romanesti, cu o cifra de afaceri de peste 1.100 de lei miliarde anual, ci si una de importanta strategica, fiind cel de-al doilea producator de medicamente din tara, ca ordin de marime, dupa Sicomed Bucuresti.
Industria farmaceutica este una cu un inalt grad de concentrare. Un numar relativ mic de structuri multinationale domina productia si distributia de medicamente la nivel mondial.
Principalul motiv e acela ca doar mari jucatori, ca Merck, Pfizer sau Glaxo au capacitatea de a investi sute de milioane, cateodata peste un miliard de dolari, in cercetarea de laborator si in promovarea produselor farmaceutice.
Din aceasta perspectiva, privatizarea unor companii de talie relativ mare, cum este si Antibiotice, ar trebui sa depaseasca miza unor tranzactii punctuale, fiind o sansa reala de conectare a industriei romanesti la circuitul mondial. Pentru ca, mai mult decat banii adusi statului prin transferul de proprietate, in general sume nu tocmai spectaculoase, conteaza efectele pe termen lung asupra firmei in cauza, dar si a industriei si societatii romanesti in ansamblu. In ultima instanta, toate acestea inseamna un extrem de important transfer de know how nu numai in plan tehnologic, ci, poate mai important, din punctul de vedere al intregului proces de organizare a productiei, al marketingului si vanzarilor. Toate acestea la un loc definesc ceea ce se numeste cultura organizationala a unei companii, un element cel putin la fel de important ca performantele tehnologiilor de productie utilizate de o societate comerciala. Absenta unei astfel de culturi organizationale care sa cultive eficienta, instituirea unor standarde ridicate de calitate si orientarea catre piata explica de ce un roman produce in prezent de 7 ori mai putin ca un francez si de 3 ori mai putin ca un ungur. Cu o astfel de productivitate a muncii e firesc ca si salariile medii din tara sa fie de cel putin 3-4 ori mai mici decat cele din Cehia, Ungaria sau Polonia.
Poate Dorinel Umbrarescu, finul primarului PSD din Bacau, Dumitru Sechelariu, sa conecteze fabrica din Iasi la reteaua industriei farmaceutice mondiale? Are acest intreprinzator, care a "explodat" cu adevarat in afaceri, mai toate lucrari de constructii pe bani publici, in timpul noii guvernari PSD, capacitatea si resursele de know how de a construi o cultura organizationala in stare sa asigure un salt real si consistent al productivitatii muncii? Raspunsurile se impun aproape automat, dar acest lucru e putin relevant pentru autoritati.
Realitatea este ca toate privatizarile importante se fac exclusiv pe liste de partid: x ia un hotel, y ia o intreprindere industriala, z se pregateste pentru alta. Iar banii vin de multe ori tot prin parghii politice din fonduri alocate pentru lucrari publice. Desi mass-media discuta cazuri notorii precum RAFO, gruparile bacauane coagulate in jurul fratilor Sechelariu sau al tandemului Hrebenciuc-Iacobov au ajuns sa detina proprietati de zeci de mii de miliarde, de la fabrici de bere la spatii comerciale, de cele mai multe ori prin interpusi, pentru a nu atrage atentia.
Efectele unor astfel de evolutii sunt profunde, cel putin pe doua planuri. Minarea subterana a demersurilor unor corporatii multinationale de a prelua intreprinderi strategice din Romania va intarzia substantial procesul de modernizare a economiei nationale, care risca sa mai ramana inca multa vreme un spatiu de productivitate redusa. Al doilea efect ar putea fi insa si mai grav. Coagularea unor resurse financiare imense in mainile unor grupuri de interese restranse incepe deja sa scada dramatic relevanta mecanismelor democratice. Inclusiv a prezentelor discutii aprinse pe tema reformei sistemului politic romanesc. In culise are loc, in paralel, un demers discret, in care oameni din categoria "pragmaticilor", gen Viorel Hrebenciuc, joaca un rol major, de incercare de constructie a unui establishment politic romanesc controlat din umbra de astfel de nuclee politico-financiare. Cum aparentele democratice trebuie pastrate, se cauta formule de infiltrare a opozitiei, se incearca eliminarea excrescentelor suparatoare gen Vadim care, in noul context (doar intram in Europa!), au incetat de a mai fi folositoare, negociindu-se in acelasi timp "teritoriile de afaceri". Nu e vorba nicidecum de un patent romanesc.
In Cehia, de exemplu, social-democratii condusi de Milos Zeman, actualul prim-ministru, si civic-democratii fostului prim-ministru Vaclav Klaus au batut de cativa ani palma intr-un aranjament de acest fel. Problema este ca exista si destule elemente imprevizibile. Unele tin de dorinta tot mai vizibila a presedintelui Iliescu de a contrabalansa uriasa influenta politica a lui Adrian Nastase, ceea ce ar putea agita apele la varf. Felul in care acest lucru s-ar putea intampla e inca neclar, desi se zvoneste deja de negocieri de culise cu doi fosti prim-ministri. Poate insa mai importanta decat astfel de jocuri de culise e starea populatiei.
Daca, in cazul cehilor, efectele s-ar putea reduce la o si mai accentuata "lehamite politica", in cazul Romaniei, unde salariile sunt de 3-4 ori mai mici si frustrarile semnificativ mai mari, derapaje extremiste de tip Vadim Tudor, care au dominat spectaculos alegerile din noiembrie 2000, ar putea provoca in viitor seisme publice de mari proportii, extrem de costisitoare pentru societatea romaneasca in ansamblul sau.
