Incidentul de la Antena 3

Vă puteţi imagina o situaţie în care o televiziune din Germania, Franţa sau Marea Britanie ar încălca pe faţă, cu bună ştiinţă, legea şi ar sfida autoritatea publică de reglementare în domeniu?

În trecuta campanie electorală s-a vorbit, între altele – e drept, în special Traian Băsescu a făcut-o –, despre funcţionarea instituţiilor, despre nevoia de modernizare a statului. O discuţie relativ abstractă a căpătat, din nefericire, o solidă consistenţă practică pe 6 decembrie, în ziua votului pentru turul al doilea al prezidenţialelor. În seara zilei cu pricina, Antena 3, o televiziune de ştiri care aparţine conglomeratului media aflat în proprietatea lui Dan Voiculescu şi a familiei sale, a programat o emisiune electorală, invitându-i în studio, între alţii, pe Corneliu Vadim Tudor, Petre Roman, Victor Ciorbea şi Cristian Pîrvulescu, preşedintele Pro Democraţia. Deşi legea interzice în mod explicit şi neechivoc propaganda electorală în ziua votului, ceea ce între altele exclude din start organizarea unor dezbateri electorale cu participarea politicienilor, exact asta s-a întâmplat. După cum era şi de aşteptat, mai ales Vadim Tudor l-a atacat virulent pe Traian Băsescu.

Contextul întâmplării şi mai ales semnificaţia acesteia devin mult mai clare dacă mai facem încă trei precizări. Prima: la acea oră, pe baza datelor de exit-poll colecţionate de institutul de sondare a opiniei publice care aparţine tot familiei Voiculescu, completate foarte probabil cu informaţii similare şi de la alte instituţii de profil, se ştia că Traian Băsescu şi Mircea Geoană erau umăr la umăr în cursa electorală, primul beneficiind însă de o tendinţă favorabilă, aşa cum s-a întâmplat întotdeauna şi la alte alegeri în care a fost implicat. A doua observaţie: Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA) avertizase canalul de televiziune, inclusiv în ziua respectivă, că trebuie să respecte riguros prevederile legale în materie şi primise asigurări că aşa se va şi întâmpla. În fine, în al treilea rând, atunci când reprezentanţi ai CNA au încercat să intre în legătură cu Gabriela Vrânceanu Firea, moderatorul emisiunii, pentru a cere respectarea legislaţiei, li s-a refuzat accesul. Concluzia: în cazul de faţă nu a fost vorba de o eroare, nici măcar de ceea ce am putea numi o scăpare deliberată, dar care poate fi prezentată, totuşi, la limită, drept una accidentală, ci de o sfidare pe faţă, cinică, atât a legilor în vigoare, cât şi a autorităţii publice în domeniul audiovizual.

O sfidare cauţionată cu seninătate, trebuie să spunem încă o dată, de una dintre cele mai cunoscute voci ale societăţii civile româneşti, Cristian Pîrvulescu, care, orbit de obsesiile sale anti-Băsescu, a ajuns să-şi încalce pe faţă principiile pentru care a militat public mai bine de un deceniu.

Or, dacă opţiunile sale politice, ideologice, personale ţin până la urmă de spaţiul său privat, acţiunile sale publice afectează şi decredibilizează nu doar organizaţia al cărui preşedinte este, Pro Democraţia, ci şi societatea civilă din România în ansamblu.

Şi lucrurile nu se opresc aici. Atunci când CNA a luat în dezbatere, peste câteva zile, acest incident extrem de grav şi a aplicat o amendă, una modică de altfel, 30.000 de lei, în raport cu gravitatea faptelor – din cauza opoziţiei unei părţi a membrilor Consiliului –, cel puţin unul dintre cei care au solicitat o sancţiune mai aspră au făcut ulterior obiectul unui şantaj public, fără perdea, în cursul unei alte emisiuni programate pe postul cu pricina, în care principalul „orator“ din platou a fost acelaşi Corneliu Vadim Tudor, devenit, între timp, un invitat cvasipermanent al emisiunilor de pe ambele canale de ştiri private, Antena 3 şi Realitatea.

Toată această poveste e departe de a fi o chestiune punctuală. E vorba de o discuţie de fond legată de funcţionarea instituţiilor şi respectul pentru lege. Care explică în bună măsură şi de ce lucrurile arată în România diferit faţă de ceea ce vedem în alte părţi. Vă puteţi imagina o situaţie în care o televiziune din Germania, Franţa sau Marea Britanie ar încălca pe faţă, cu bună ştiinţă, legea şi ar sfida autoritatea publică de reglementare în domeniu? Lucrul este cu atât mai grav cu cât nu poţi disocia acest comportament de un „detaliu“ esenţial: patronul televiziunii în cauză este Dan Voiculescu, unul dintre actorii importanţi de pe scena politică românească, cel care a găzduit la sediul său de la Grivco întâlnirea la care s-a perfectat aşa-numita „alianţă Johannis“. O alianţă care şi-ar fi intrat în pâine astăzi, dacă Mircea Geoană câştiga alegerile prezidenţiale. Motiv pentru care am putea să ne întrebăm, pe bună dreptate, dacă acesta era modelul de societate, „normalitatea“ şi „liniştea“ pentru care milita coaliţia anti-Băsescu?

Privit în acest context, ar fi fost de aşteptat ca „incidentul de la Antena 3“ să stârnească un mare scandal public. Ca presa, evident mai puţin cea aflată sub controlul lui Dan Voiculescu, să disece evenimentul şi dezbată aprins repercusiunile acestuia în context politic şi mediatic. Din păcate, nu s-a întâmplat aşa. Subiectele zilelor din urmă au fost altele. Cum ar fi alegaţiile lui Dan Nica, care incrimina cu mânie votul multiplu, deşi chiar el era cel care, cu şase luni în urmă, din poziţia de ministru de Interne, se opusese ca STS să instaleze în secţiile de votare speciale un sistem informatic care să împiedice fenomenul prin controlul CNP-urilor. Sau declaraţiile mirobolante făcute de Bogdan Niculescu–Duvăz care solicita expertiză grafologică pentru voturile din străinătate.

Alegerile se vor încheia în mod formal în scurtă vreme. În ciuda circului mediatic montat de PSD pe tema fraudei din motive mai degrabă interne. Suntem în situaţia în care avem o presă, o societate civilă şi institute de sondare a opiniei publice a căror credibilitate e făcută ţăndări. Şi e greu de văzut cum va putea merge România mai departe, cât de cât vertical, dacă, în perioada următoare, nu vor fi reconstruite astfel de repere instituţionale esenţiale. //