Indicatii de lectura pentru Raportul de tara

Aprinse interpretari semantice ale frazei in limba engleza in care se descrie caracterul economiei romanesti au urmat publicarii Raportului de tara redactat de catre Uniunea Europeana. Miza disputei ramane evident doar una strict interna, pentru ca in strainatate lucrurile sunt clare. Toate sursele de autoritate in domeniul informatiilor economice, incepand cu agentia Reuters si cotidianul Financial Times, au relatat ca Romania nu a primit nici in acest an statutul de economie de piata functionala din partea Comisiei Europene. Rostul formularii complicate din fraza cu pricina e si el limpede. Daca s-ar fi decretat sec ca nu avem o economie de piata functionala era compromis semnificativ ritmul procesului de integrare europeana al tarii. Pe de alta parte, Bruxelles-ul nu a dorit ca prin acordarea etichetei de economie de piata functionala sa renunte la o parghie de presiune asupra guvernului de la Bucuresti prin care sa-l determine sa accelereze reformele economice in 2004. Ultima observatie ilustreaza probabil mai bine diferenta dintre Romania si Bulgaria, de care s-a facut mult caz in ultima perioada, decat numarul dosarelor de negociere cu UE inchise pana acum de cele doua tari. Daca Bruxelles-ul are incredere ca angajamentele asumate la Sofia vor fi respectate nu la fel stau lucrurile in privinta guvernului de la Bucuresti.

Oricum, rolul hotarator in privinta dinamicii integrarii europene il vor avea, ca de obicei, factorii de ordin politic mai degraba decat analizele tehnice. Aprecierile legate de rapoartele anuale nu sunt pana la urma doar niste neutre studii academice, ci si expresia unor complicate jocuri de culise. Cu atat mai intense cu cat suntem intr-un moment in care se defineste cadrul institutional al Europei unite pentru o buna perioada de vreme. O serie de analisti occidentali vorbesc deja de ipocrizia UE care, in timp ce mustra apasat in rapoartele pe 2003, acuzand intarzierea reformelor, multe dintre cele 10 tari ce urmeaza sa adere in 2004, nu ia nici o decizie punitiva impotriva Frantei care pentru al treilea an consecutiv nu respecta limitele pentru deficitul bugetar impuse la nivelul Uniunii. Pana acum, in procesul de extindere spre Est a prevalat impulsul politic, trecandu-se peste rezervele aparatului tehnic de la Bruxelles care recomanda intarzierea integrarii pana spre intervalul 2010-2012. Lucrurile s-ar putea schimba insa daca nemultumirea populara din tarile Uniunii Europene fata de extindere va creste in viitorul imediat. Pentru ca si politicienii lor, ca si ai nostri, sunt sub vremi si sub presiunea alegerilor si prognozelor electorale.

Disputa pe tema statutului de economie de piata functionala dintre politicienii PSD si cei din opozitie a fost atat de aprinsa, incat s-ar putea crede ca simpla obtinere a etichetei corecte ar revarsa brusc adevarate valuri de prosperitate peste capul nostru. Cu ochii obsesiv fixati pe datele macroeconomice, ceea ce nu e deloc un lucru rau in sine, atat politicienii cat si expertii sau jurnalistii romani par sa ignore cu desavarsire nevoia de a identifica ce anume ar trebui totusi sa faca tara pentru a avea, macar pe termen mediu si lung, cateva domenii in care sa exceleze. Un lucru infinit mai greu de facut decat obtinerea statutului de economie de piata functionala! Si pe care nu-l poate oferi simpla apartenenta la Uniunea Europeana. Cu atat mai mult cu cat Romania nu are cum deveni o tara competitiva fara transformari profunde ale societatii in ansamblu. Din pacate, ingrijorator de multa lume pare sa creada ca negocierile cu Uniunea Europeana pe tema dosarelor de integrare pot compensa cu succes lipsa unui proiect de modernizare al Romaniei generat si pus in aplicare in interior.

Presiunile venite de la Bruxelles smulg concesii punctuale din partea PSD, dar nu au cum determina modificari de substanta ale filosofiei de guvernare din motive care tin chiar de felul in care s-a nascut si s-a structurat partidul domnilor Iliescu si Nastase. De aici si distanta enorma intre ceea ce declara, mai ales in afara, primul ministru si colegii sai de la Palatul Victoria si ceea ce se intampla in realitate in tara unde, la nivel local, institutiile statului raman in mare parte doar niste simple anexe politice ale grupurilor de putere bine consolidate in fiecare loc in parte. Tara ar avea nevoie acum de o "ruptura politica" de tip Margaret Thatcher, primul ministru care a schimbat din temelii Marea Britanie in pofida opozitiei agresive a sindicatelor si a unei bune parti din populatie. Din pacate, daca privim lucrurile cu luciditate nu putem sa nu constatam ca in mediul politic autohton nu par sa existe in acest moment suficiente disponibilitati nici macar in opozitie pentru modificari de substanta ale formulei de administrare a tarii, ale raporturilor de putere dintre guvernanti si societatea civila, dupa cum nu exista nici un fel de entuziasm pentru promovarea unui stil de guvernare care sa schimbe radical relatia dintre cetatean si institutiile publice.

Felul in care s-a citit ultimul Raport de tara descrie destul de bine atitudinea dominanta in cercurile politice de la Bucuresti. Aderarea la Uniunea Europeana este privita ca un scop in sine, cu atat mai mult cu cat anunta importante beneficii politice si electorale, si nu ca un mijloc de a reforma in profunzime economia, institutiile si societatea romaneasca in ansamblu. Obsesia la varf nu este daca s-a schimbat cu adevarat ceva in tara, ci daca iesim sau nu bine la Raportul de tara. Din motive similare discutiile despre costurile aderarii sunt permanent impinse in afara agendei publice. O omisiune care ar putea avea insa la un moment efecte importante in plan politic si social. Si nu neaparat dintre cele mai placute.