De același autor
Ceea ce nu inseamna insa deloc ca plecarea intempestiva a lui Theodor Stolojan nu creeaza destule probleme si mai ales ca nu trimite unele semnale, mai mult sau mai putin vizibile, importante pentru aprecierea sanselor de structurare pe termen lung ale unei alternative viabile la PSD. Ce sa insemne, de pilda, faptul ca C.V. Tudor vorbeste despre "uvertura sfarsitului constructiei artificiale PNL-PD" si de existenta unor aranjamente subterane in care ar fi implicati lideri de varf din PNL si PSD? Un deznodamant dorit bineinteles cu ardoare de presedintele PRM, care, in contrast cu ceea ce se intampla in anul 2000, se vede acum marginalizat de bipolarizarea accentuata a spectrului politic romanesc. Dar e vorba doar de o simpla propaganda politica sau Vadim chiar stie mai multe despre demersurile intreprinse de PSD pentru a dezagrega principala entitate de opozitie si, eventual, pentru a atrage PNL intr-o viitoare coalitie de guvernare? De altfel, probabil pentru a acredita o astfel de idee, cativa comentatori politici s-au si grabit sa puna pe tapet formula unei viitoare coalitii de guvernare PSD-PNL. Intoxicari? Tot ce se poate. Alimentarea oricaror suspiciuni care ar putea mina coalitia dintre liberali si democrati e benefica atat pentru PRM, cat si pentru PSD. Un joc in care a intrat imediat si Adrian Nastase, care, atacandu-l virulent pe liderul PD, mai ales pe tema acuzatiilor sale privitoare la presiunile si santajele la care ar fi fost supus Theodor Stolojan de catre un "sistem ticalosit", patronat de PSD, a tinut sa mentioneze in contrapartida ceea ce el a numit "declaratia responsabila" a noului presedinte interimar liberal, Calin Popescu-Tariceanu. Nici nu e greu de ghicit ratiunea unor astfel de manevre. Chiar si doar punerea in discutie a soliditatii pozitiei anti-PSD a Aliantei D.A. convine de minune partidului condus de Adrian Nastase. Cum nici listele parlamentare ale principalei coalitii de opozitie nu sunt prea apetisante, orice dubii suplimentare privind pozitionarea Aliantei drept principala contrapondere politica la PSD i-ar putea tine acasa pe 28 noiembrie pe multi dintre alegatorii sai potentiali. E drept insa ca acum militantismul energic si acid pe care il aduce in arena Traian Basescu risca sa impinga cu totul in plan secund astfel de "fineturi" de manipulare. Mai ales ca, pe moment, si PNL, si Alianta PNL-PD in ansamblu par sa fi depasit nesperat de bine socul provocat de retragerea lui Theodor Stolojan. Decizia de duminica a Biroului Executiv al PNL de a-i solicita lui Traian Basescu sa candideze la Presedintie in numele coalitiei a fost insotita de precizarea explicita ca, in aceste conditii, candidatul comun pentru functia de prim-ministru trebuie sa provina de la liberali si marcheaza in fapt instituirea unui status quo temporar care are toate sansele sa reziste pana la alegeri. Pentru simplul motiv ca astfel dispare brusc problema desemnarii candidatului Aliantei D.A. la functia de prim-ministru, care pana la retragerea lui Theodor Stolojan era cumva arondata PD, o chestiune care a agitat enorm apele in culisele PNL. Cu atat mai mult cu cat chiar Calin Popescu-Tariceanu, noul presedinte interimar, era chiar numele cel mai des pomenit drept contrapropunere liberala pentru postul cu pricina.
Un instinct politic minimal ii va tine, aproape sigur, impreuna pana la alegeri pe liberali si democrati. Sunt in joc mize importante, mai ales de natura personala, de la locurile pe liste pana la potentiale functii in administratia centrala si locala. Ceea ce nu inseamna insa deloc ca in PNL nu se pun deja o multime de intrebari, nu se consuma destule ambitii si frustrari si nu se coaguleaza poli de interese in competitie. Proiectarea lui Calin Popescu-Tariceanu la varful PNL este vazuta de multi, in mod legitim sau nu, drept o victorie a gruparii Patriciu. Ne putem oare astepta, chiar daca nu imediat, la o contrareactie din partea unor grupari rivale? Va fi sau nu afectata in viitor, in noua conjunctura, pozitia unor lideri liberali adusi in echipa de Theodor Stolojan? Dupa cum ne putem intreba cate valuri va produce eventuala distributie a functiilor de prim rang din Executiv, in conditiile unui evident deficit de autoritate generat de plecarea acestuia? Dar marile necunoscute, posibile reverberatii majore ale actualelor evenimente, sunt mai degraba de natura postelectorala. Vor mai ramane liberalii si democratii impreuna, indiferent de rezultatul alegerilor? Iata multe intrebari care deocamdata nu pot produce decat doar un lung sir de speculatii. Singura certitudine de moment pare sa fie aceea ca batalia electorala de la sfarsitul anului va fi decisa in buna masura de confruntarea Basescu-Nastase.