De același autor
Revista Foreign Affairs, una dintre cele mai importante publicații de politică externă din lume, punea pe coperta ultimului său număr dinaintea alegerilor din Statele Unite titlul: „The World Trump Made”. Deloc surprinzător, tonul articolelor din interior, cu o singură excepție notabilă, cel apărut sub semnătura Nadiei Schadlow, era unul extrem de critic la adresa mandatului lui Donald Trump din perspectiva impactului său pe plan internațional. Ideea de fond fiind aceea că, deși Trump nu este în întregime responsabil de deteriorarea situației internaționale în mare parte datorită lui, lumea arată mult mai rău astăzi.
Chiar în articolul de deschidere, Margaret MacMillan scrie că, deși nu i se poate imputa în întregime lui Trump actuala situație tulbure din lume, el a înrăutățit lucrurile. „Lingușirea unor dictatori, mai ales venind de la liderul celui mai puternic stat din lume, nu-i face mai rezonabili; le hrănește ego-urile și poftele. Răspunsul haotic al Washingtonului la pandemie a făcut populația Statelor Unite și a vecinilor săi să fie mai vulnerabile la virus, iar prin retragerea Statelor Unite din Organizația Mondială a Sănătății, Trump a subminat capacitatea Americii de a face față actualei pandemii și celor din viitor. Renunțarea la acordurile de control al armelor a făcut lumea un loc mai periculos. Tonul agresiv al lui Trump față de aliați și atacurile sale asupra NATO și Uniunii Europene au slăbit legăturile tradiționale dintre Statele Unite și partenerii săi, care au funcționat bine timp de decenii. Și, deși pagubele sunt greu de măsurat, Statele Unite și-au pierdut o mare parte din autoritatea lor morală”.
Însă multe din această listă lungă de acuzații nu au mai deloc acoperire în realitate. Ceea ce ar putea fi surprinzător, având în vedere faptul că Margaret MacMillan este un distins istoric. În fapt, avem o mulțime de situații în care intelectuali de marcă au dat dovadă de o dezarmantă ignoranță, naivitate, în interpretarea evoluțiilor din lume și societate. Să ne aducem aminte cum Bertrand Russell îndemna guvernul britanic, cu puțin înaintea izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial, să se dezarmeze unilateral pentru că astfel popoarele german și italian îi vor forța pe Hitler și Mussolini să facă același lucru. Dar, dacă ne întoarcem la lista acuzelor la adresa lui Trump, de pildă, nu dispar dictatorii sau regimurile autoritare de pe harta lumii și nici nu dau dovadă de mai multă reținere dacă îi critică Washingtonul sau alte democrații occidentale. Apoi, OMS, dar și alte agenții ale ONU sunt ferm sub influența Beijingului, iar maniera în care OMS a acoperit în faza inițială explozia COVID-19 din China a avut un enorm impact negativ asupra lumii întregi. Sigur, putem discuta dacă părăsirea OMS de către Statele Unite a fost soluția optimă, însă maniera în care este descrisă această decizie a lui Trump, drept un gest iresponsabil, este incorectă. La fel, e curios să pui pe seama lui Trump slăbirea NATO, când Germania afectează securitatea energetică a Europei prin proiectul Nord Stream 2 realizat împreună cu Rusia, iar cealaltă mare putere din UE, Franța, cere deschis prin Macron decuplarea de America.
Este exact ceea ce observă și Nadia Schadlow, în Foreign Affairs, în articolul menționat anterior, cu un titlul sugestiv, „Sfârșitul iluziilor americane”: „De la sfârșitul Războiului Rece, majoritatea factorilor de decizie din SUA au întreținut un set de iluzii despre ordinea mondială. În chestiunile critice, ei au văzut lumea așa cum și-ar dori să fie și nu cum este cu adevărat”. Această abordare revine acum în forță, odată cu administrația Biden. Deși mulți spun, uitându-se la cei nominalizați în echipă, că ar fi vorba mai degrabă de o administrație Obama III. Oricum, ca impresie generală, pentru Joe Biden, care va veni la Casa Albă pe fondul unui scandal de corupție în care este implicat fiul său, Hunter Biden, implicat în diverse tranzacții dubioase în Ucraina, Rusia și China, principalul criteriu utilizat în alegerea echipei sale este unul strict ideologic, cel al diversității, obsesia majoră a Partidului Democrat.
Din dorința de a-l diaboliza cu orice preț pe Donald Trump, elitele politice, democrații, dar și așa-numiții republicani Never Trump, mass-media și o bună parte a establishment-lui american au proiectat în afară o imagine de monstru pentru Statele Unite, iar acum speră că, la fel ca în povești, noua administrație va transforma cu o baghetă magică monstrul în Făt-Frumos. Cu alte cuvinte, după „golgota” erei Trump va veni „mântuirea” prin Joe Biden și administrația sa. Acesta este mesajul de fond al unui alt articol din Foreign Affairs, „The Can Do Power, America’s Advantage and Biden’s Chance”, apărut deja după alegeri, sub semnătura Samanthei Power, fost ambasador al Statelor Unite la ONU în mandatul Obama. Ne sugerează asta din start chiar acel Can Do din titlu.
Ideea de bază care transpare din articol este aceea că între prioritățile noii administrații este aceea de a repara imaginea Americii în exterior. O imagine negativă la care au contribuit în mod decisiv chiar mass- media americane ce l-au prezentat de o manieră frecvent caricaturală pe Donald Trump. Inclusiv în perioada pandemiei, când, în realitate, situația din America, descrisă drept un adevărat dezastru, a fost în mare similară, dacă ne uităm la cifre, cu cea din Europa luată în ansamblu. Pentru Samantha Power este foarte important să primești aplauze pe scena internațională, ea dă adesea de exemplu administrația Obama din acest punct de vedere, chiar dacă rezultatul acțiunilor sale este fie un eșec, fie este defavorabil Americii. Este vizibilă aici incapacitatea establishment-ului de a ieși din capcana ideologică a deciziilor politice luate în trecut, a ideilor exprimate în rapoarte și publicații, la conferințe și mari forumuri, precum Davos, în declarațiile publice. Este, de altfel, foarte greu să recunoști că mai toate ideile pe care le-ai avansat au fost, în perspectivă, un mare eșec. Acordul cu Iranul și, mai ales, naivitatea cu care a fost tratată relația cu China sunt două exemple relevante.
Percepția unei țări pe plan internațional contează, desigur, dar nu trebuie supraestimată. Majoritatea țărilor de pe glob nu sunt democrații consolidate, chiar dacă se fac alegeri, deci în planul deciziei guvernamentale, o astfel de percepție nu are o mare relevanță, pentru că poziția acestora nu depinde de ce crede populația. Apoi, deși UE se descrie cu mândrie drept „a softpower superpower”, atunci când se confruntă cu amenințări concrete, precum Turcia ca buton on/off pentru fluxul migraționist sau când este vorba de contracararea acțiunilor teroriste ale Iranului în Orientul Mijlociu, cu acest gen de inițiative de PR nu obții mare lucru. Este o mare diferență între frumoasele declarații de principii și ceea ce oamenii, ca și țările, sunt gata să sacrifice atunci când le sunt afectate interesele. Cele pe termen scurt, pentru că cele pe termen lung nu sunt văzute drept presante.
Dacă renunțarea la TPP a fost probabil una dintre erorile strategice majore ale lui Trump, ideea că Statele Unite ar putea contracara influența internațională a Chinei cu o abordare care să pună în centru promovarea pe plan global a valorilor liberale este una absolut fantezistă. Pe de o parte, pentru că multe țări nu sunt deloc entuziasmate de o astfel de perspectivă, nu doar la nivelul guvernelor, ci chiar și la acela al populației. În al doilea rând, chiar elitele progresiste au reușit performanța de a discredita acest model de societate. Jafurile și violența de pe străzile orașelor americane sub stindardul BLM și Antifa, tolerate sau chiar încurajate de către acestea, intoleranța tot mai extinsă față de orice abatere de la dogma ideologică liberală radicală, mesajul că America ar fi o țară sistematic rasistă și dubiile legate de corectitudinea ultimelor alegeri au erodat aproape sigur în mult mai mare măsură respectul față de Statele Unite, autoritatea lor morală pe plan internațional, încrederea în modelul său de societate decât declarațiile sau postările pe Twitter ale lui Donald Trump. Printre aliați și adversari deopotrivă.
Jake Sullivan, viitorul consilier pentru securitate națională al lui Joe Biden, spune că i s-a spus să „reimagineze securitatea națională” pentru a include „pandemia, criza economică, criza climatică, perturbările tehnologice, amenințările la adresa democrației, nedreptatea rasială și inegalitatea sub toate formele”. El ține să mai sublinieze că o politică externă de succes trebuie să se bazeze pe o creștere economică „incluzivă” (în traducere, una care să elimine nedreptățile rasiale sau de altă natură prin subvenții masive) și „depășirea flagelului rasismului sistemic de 400 de ani”. Vedem aici o abdicare completă chiar și de la o doză minimală de realism, expresia unui progresism în formulă turbo.
Numai că această viziune asupra lumii, impusă de o bună parte a elitei din Partidul Democrat, cu sprijinul mass-media și al unor largi cercuri intelectuale și academice, care preferă să privească lumea prin propriii săi ochelari ideologici, se izbește de o realitate foarte diferită de cea imaginată. Impresia creată nu doar la Beijing, ci și printre unii aliați din Asia este aceea a unei derive a Americii. Este relevant faptul că la mijlocul lunii noiembrie, principalii aliați ai Statelor Unite din Asia, între care Japonia, Coreea de Sud, Australia și Noua Zeelandă, alături de China și alte 10 țări au semnat un amplu pact comercial, așa- numitul Regional Comprehensive Economic Partnership (RCEP) inițiat de Beijing, de departe cea mai importantă economie între țările membre, ca parte a eforturilor Beijingului de contracarare a influenței Washingtonului în regiune. La fel de semnificativ este și faptul că, pragmatic, acordul RCEP, care include 30% din populația globului și 30% din PIB-ul mondial, adică peste 26 de trilioane $, nu impune nici un fel de condiționări legate de schimbările climatice sau alte prevederi ideologice de genul celor enunțate de Joe Biden. Faptul că, în ciuda relațiilor complicate cu China, în unele cazuri chiar tensionate, toți acești aliați au decis să facă acest pas semnalează o erodare evidentă a încrederii într-o Americă frământată de o revoluție culturală radicală, cu violențe extinse în stradă și cu o politică externă și de securitate care se modifică substanțial de la o administrație la alta.
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2016/01/crin antonescu 1.jpg)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/04/foto pag 6 interviu.jpg)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/01/Trump.jfif)
Comentarii 13
m mircea - 01-04-2021
Ceea ce ingrijoreaza f.tare este ca de citiva ani cetatenii SUA au de facut o alegere imposibila pt.cea mai inalta functie a celui mai puternic stat din lume: este f.similar alegerilor din Romania intre Iliescu si Vadim Tudor. In 2016 au trebuit sa aleaga intre un nebun si o corupta, in 2020 intre un personaj care deja dovedise abateri de la democratie si tatal unui corupt ( care e greu de crezut ca nu stia ce facea fiul sau). / Este ingrozitor de constatat ca numai atit mai pot produce partidele republican si democrat. / Este de asemenea ingrijorator sa vezi cum toata mass media americana critica agresiv si obsesiv orice presedinte republican si-i lauda pe cei democrati chiar si atunci cind gresesc. / Sa imparti functiile dupa rasa, gen si mai stiu eu ce criterii, si nu dupa merit si posibilitatea de a face ceea ce cere functia, pare de asemenea ingrijorator pt cea mai mare putere a lumii. / Multumim pt. articol, e bine ca mai exista jurnalisti care mai prezinta cititorului si alte puncte de vedere decit cele pe care le impune la un ison mass media americana.
RăspundeNae Doctorul - 01-03-2021
Nu am asistat în cei 85 de ani pe care-i voi împlini anul acesta la o mai mare diabolizare a unui om prin mass-media, decât cea de care a avut parte Trump. Este clar că avea multe minusuri, mai ales prin felul cum vorbea,dar, dar - hai să fim serioși și să analizăm la rece ce s-a întâmplat cu America sub Trump. Cifrele ne spun clar că șomajul a scăzut, că economc și financiar a existat un progres real, că siguranța cetățeanului a înregistrat o creștere semnificativă. Păi astea sunt nimicuri, oare? S-a căutat cu lumânarea un caz de exploatat și a apărut ticăloșia aplicată lui George Floyd, care a fost exploatată la cel mai înalt nivel, fiindcă altfel de acuze n-aveau de unde să-i aducă lui Trump. Eu trăiesc însă cu convingerea că americanul care-și pune steagul țării în fața casei nu va accepta să fie tras pe sfoară și-și va spune părerea clar și răspicat. Până la noile alegeri administrația Biden va trebui să demonstreze că susține interesele americanului indepedent social. Homeless-i pot fi ajutați, dar nu trebuie lăsați să dicteze.
RăspundeClujean - 12-28-2020
Fratele meu a emigrat în SUA, ca tânăr chimist, în 1984, prin căsătorie, și s-a pensionat anul trecut, ca profesor universitar emerit. Are peste 40 de patente și numeroase proiecte științifice de durată în Germania, Japonia, Coreea și China. A avut deci ocazia să cunoască din interior ”America stabilă” (ante 1990), ”America în derivă” (ulterioară), ”Motorul Europei” și Extremul Orient recent. A observat de timpuriu contrastele între Orient și West la nivel educațional, administrativ, economic, politic, s-a documentat suplimentar în domeniile respective și – în consecință - a votat constant cu democrații. În opinia lui, dezastrul SUA a pornit de la inadecvarea Constituției americane la cerințele democrației moderne, lacunele ei fiind exploatate în ultimele decenii de republicani, care, prin sistemul absurd de vot, și-au asigurat sprijinul părții celei mai reacționare din societatea americană (bigoții și semi-școlarizații din vestul mijlociu, purtătorii de arme, rasiștii albi, antistatalii de diferite nuanțe), iar prin scăderea continuă a taxelor și prin declanșarea unor războaie stupide și falimentare și-au atras marile corporații și producătorii de arme. Deficitul a crescut mereu, inegalitățile au explodat, sistemul educațional și de sănătate s-au dezintegrat, prin diminuarea meritocrației atât de prezente în Orient, infrastructura s-a deteriorat continuu, ”gulerele albastre” au rămas fără slujbe în urma exodului corporațiilor (pro-republicane) spre est. O conjunctură care amintește – păstrând proporțiile – de Germania anilor 1929-33 și care generează un ”erou politic” foarte asemănător, care promovează minciuna la rang de adevăr, anti-intelectualismul la rang de virtute și violența la rang de panaceu: Trump. După ce am audiat stupefiat atâtea ”spuneri” trumpiste și protrumpiste, însoțite de o gestică și un limbaj al trupului de cea mai joasă speță, aș categorisi întreaga vermină – care a capturat, din păcate, aproape jumătate din populația inconștientă a SUA - drept adunătură de loaze. Și aș observa că – nu întâmplător – tot loazele l-au susținut pe Trump și în Romania (vezi Antena 3).
RăspundeRahan5 - 12-26-2020
catre@Gogu/Shaq. Complet gresit !. Trump a reparat mult din Dezastrul Economic lasat de Obama/Bush/Cinton. De la Reagan (care avea probabil mama irlandeza) si pana la Trump, toti cei 4 Presedinti ai SUA: Bush Sen., Clinton, Bush Jun., Obama au avut mame englezoaice. Englezii nu sunt in stare sa-si conduca nici propria capitala: Londra, si care Londra a ajuns sa fie condusa de primari pakistanezi. Iar acum, niste caraghiosi de jurnalisti, au pretentia ca englezii sa conduca din nou o tara de 330 milioane de oameni cum e SUA. Deci venirea lui Biden, care are tot mama englezoaica, nu va reprezenta decat prelungirea Dezastrului Dconomic lasat de Obama/ Bush.
RăspundeJoaquin Murieta - 12-23-2020
Mike, arme avem shi noi shi le vom folosi daca va fi nevoie pentru a ne apara de terorishti ca tine. Nu te baza pe armata sa te apere de ANTIFA. Militarii sunt 40% Afro-Americani restul Latini shi nu au votat cu Trump care s-a sustras de la serviciul militar pe atunci obligatoriu inclusiv deplasarea in Vietnam.
RăspundeLevSt. - 12-23-2020
"...iar cealaltă mare putere din UE, Franța, cere deschis prin Macron decuplarea de America..."___----___ declaratia face parte din ciclica "revolta" franceza, inca nu reusesc sa se obisnuiasca cu idea ca au primit ajutor de la lumea angloamericana, un ajutor stanjenitor, pe care -practic- nu-l pot rasplati, asa ca o tin pe insolenta si "uitare", uita ca Emile Zola* a trebuit sa se refugieze in Anglia (sa nu ajunga el insusi precum capitanul Dreyfus-in scandalul- "afacerea"- Dreyfus-epuizata abia in 1906), si-cam in acelasi timp- PM englez Benjamin Disraeli a fost cel care a finantat terminarea Canalului de Suez (inceput de Franta), si la fel -ceva mai tarziu, americanii vor prelua lucrarile la Canalul Panama si -desigur- planul Marshall**, nu mai detaliem despre cererea presedintelui francez de a intra intr-o uniune cu Angia, ca un fel de protectorat...Se pare ca toate astea (plus "benevola" vanzare a actualui stat Louisiana, adica peste 2milioane kmp(!!!), iar mai mult de jumatate din suma afacerii a intrat in contul datoriei-deja- a Frantei, fata de USA ...), inca ii zgandara pe francezi ( * cam acelasi lucru si cu Germania, se stie ca, Karl Marx a trebuit si el sa se mute in Londra pentru a putea sa-si scrie opera, si arhicunoscut, Germania s-a infruptat masiv din Planul Marshall, iar dezvoltarea tarii-fara precedent- se datoreaza investitiilor americane cat si faptului ca germania, zeci de ani, nu a trebuit sa investeasca nici macar o marca in aparare, trupele americane ramanand garantia germanilor, pentru mult timp...;** in filmul "The Family" -un fel de comedie, "black comedy", intr-un magazin francez, sotia gangsterului american are o discutie cu proprietarul, care zice" da, americanii ne-au eliberat si de atunci ne tot calaresc", cea ce exprima existenta si intretinerea unei animozitati, impotriva USA)...
RăspundeLevSt. - 12-22-2020
"...Să ne aducem aminte cum Bertrand Russell îndemna guvernul britanic, ..."_____-----_____desi liderul necontestat (al timpului) al "revoltei impotriva idealismului", BR a cazut in propria plasa, a trebuit sa petreaca ceva timp la inchisoare(chiar daca nepot de ,de -doua-ori PM),unde -zice el- nu i s-a parut a fi rau, si unde a emis o "maxima", aproximativ, " colegii mei incarcerati au un moral ca si al nostru, poate au un IQ mai jos, dovada fiind ca au fost prinsi"( si inchisi)!!!///-II-"...Vedem aici o abdicare completă chiar și de la o doză minimală de realism, expresia unui progresism în formulă turbo..."____-----____ Sa nu uitam cine a fost USA chiar si inainte de al DRM(si unde a ajuns) si sa nu uitam ca un american din 20 este milionar(adica tot a cincea casa), iar ceilalti left behind, au si ei 900 de mii, 300 de mii sau 50 mii, in cash, altfel mai fiecare american are garajul plin de junk-uri care inca valoreaza o avere mai oriunde in lume, iar industria storage-lor este pe culmi, pentru acelasi lucru,, populatia stokeaza diversele bunuri foarte functionale, doar pentru ca a intrat pe piata ceva "si mai si"...Pe scurt, realitatea este ca o dezvoltare in forma turbo este f. posibila, cadrul conteaza f. mult, continutul exista si este in astepare...Vorba poetului, " Dati-mi ranga potrivita,/Si am sa rastorn Pamantul!"
RăspundeShaq - 12-17-2020
O sa dispara Trump si trumpismul din America, doar in Romania o sa mai lupte pe metereze dl. Lazescu, dl. Novac de la g4 si alti "anti-progresisti". Ca soldatii japonezi uitati prin insule in Pacific dupa WW2.
RăspundeGogu - 12-17-2020
Etichete, etichete: progresist, conservator, etc. Nu inseamna nimic! In America, viata de zi cu zi conteaza. Iar in viata de zi cu zi numarul saracilor e mai mare ca oricand in ultimii 60 de ani, numarul oamenilor strazii a crescut enorm, numarul infractiunilor a crescut enorm sub Trump, salariile au stagnat si sunt mai putini oameni asigurati medical decat la inceputul mandatului. America e izolata international, nimeni nu mai vrea sa faca vreun parteneriat daca maine vine unul caruia i se pune ca tratatele sunt rele si trebuie inlocuite. Pe scurt, Trump lasa un dezastru in urma. Orice e mai bine.
Răspundemike - 12-16-2020
Murieto stai calma! Trump nu mai este. Asteptam rezultate concrete de la echipa Biden. Daca esueaza acest bosorog progresist, atunci Trump sau altul ca el, se va reintoarce pe cai mari. Sper ca esti pregatit pentru a doua venire a comunismului sub Era Biden. Progresismul si corectitudinea politica reprezinta cancerul lumii libere si democrate, reprezinta nivelarea gandirilor si mintilor, reprezinta dogmele si normele impuse de la un centru, reprezinta cu alte cuvinte o dictatura. Asta trebuie sa inteleaga trogloditii progresisti, faptul ca "omul alb" daca se supra intr-o zi, va face prapad in jur, iar voi, progresistii nu veti mai nimeri gaurile in care sa va ascundeti. Nu fortati lumea cu ideile voastre si nu inraiti oamenii! "Hai, ca puteti!", vorba lui Obama.
RăspundeLiviu - 12-15-2020
se va alege praful de america si de lumea libera daca democratii merg pina in pinzele albe, mai ales daca aleg sa foloseasca forta
RăspundeJoaquin Murieta - 12-15-2020
Alt articol care pretinde ca totzi greshesc doar Trump are dreptate. Shi totzi sunt din ce in ce mai multzi. Chiar shi republicanii su devenit "Never Trump" pe langa totzi ziarishtii, profesorii, medicii, etc.
RăspundeIrimieș Dumitru - 12-15-2020
Mulțumim pentru comentariu. Mă bucur că ați revenit pe această pagină.
Răspunde