Klaus Iohannis, între America și Germania

Alexandru Lazescu 25.11.2014
SHARE 14

Între Washington și Berlin există diferențe considerabile de abordare în chestiuni majore de securitate,

în principal în relația cu Rusia, și în domeniul politicilor comerciale. Unde se va plasa România în viitor din acest punct de vedere?

 

Asistăm în aceste zile la un soi de euforie postelectorală generalizată. În acest con­text, a fost salutat cu entuziasm și un co­municat emis de Ambasada SUA la Bu­cu­rești pe 21 no­iem­brie (sha­re-uit pe Face­book de sute de ori) care nu făcea decât să transmită de o manieră impersonală (din partea „gu­vernului ame­rican“) noului președinte fe­li­ci­tă­rile obișnuite în astfel de situații. Numai că departe de a fi un motiv de mare sa­tisfacție, întâmplarea res­pectivă ridică, din contra, destule semne de întrebare. În 2009, după ce Traian Băsescu a fost reales, el a fost fe­licitat personal de Barack Obama, co­mu­nicatul fiind emis direct de Casa Albă. E ce­ea ce te aștepți să se întâmple, atunci când e vorba de un aliat strategic.

În deplin contrast, ambasadorul Franței la București i-a înmânat lui Klaus Iohannis o scrisoare din partea președintelui Hol­lande care conținea, dincolo de felicitările de rigoare, și invitația de a veni în vizită la Paris. Ce să mai vorbim de Angela Mer­kel, care a ținut să-i telefoneze noului pre­ședinte imediat după anunțarea re­zul­ta­telor. De ce există însă această vizibilă re­zervă a americanilor este probabil mai greu de înțeles pentru mulți dintre ro­mânii care l-au votat pe Klaus Iohannis, toc­mai datorită orientării sale declarat pro­occidentale, în contrast cu Victor Pon­ta, care era bănuit că favorizează o apro­piere de China și oarecum și de Rusia.

Neînțelegerea se datorează, în principal, ma­nierei simpliste în care se discută te­mele de politică externă în mass-media au­tohtone. Se vorbește despre Occident ca despre un monolit. Ceea ce este foarte departe de adevăr. S-a văzut asta și în con­textul sancțiunilor aplicate Rusiei, când am asistat la o rezistență destul de pro­nunțată împotriva acestora din partea unor țări pre­cum Italia sau Ungaria. De altfel, italianca Federica Mo­gherini, noul Înalt Comisar pentru Politică Externă al UE, a exprimat recent du­bii în legătură cu eficiența sancțiunilor împotriva Mos­covei.

Prudența, rezerva cu care Washingtonul îl priveaște deocamdată pe Klaus Iohannis este ali­men­tată probabil de nesiguranța privind linia de politică externă pe care acesta o va cul­tiva de acum înainte. Cum se va raporta el la Germania în viitor? Pentru pre­șe­din­tele Băsescu, care s-a aflat de altfel în ter­meni foarte amicali cu Angela Merkel, re­lația cu Statele Unite era văzută drept una privilegiată, în principal din rațiuni de se­curitate. Ce se va întâmpla în continuare nu este la fel de clar, având în vedere le­găturile afective naturale pe care le are no­ul președinte față de Germania. Or, in­te­resele și poziționările în chestiuni de po­li­tică externă ale Berlinului și Wa­shing­to­nului adesea nu coincid. Iar în cazul Ru­siei, diferențele sunt uneori consistente. Pâ­nă acum, americanii vedeau în Polonia și România principalele lor puncte de spri­jin în regiune, doi aliați apropiați în in­teriorul UE. Ei nu știu dacă pe viitor se mai pot baza pe România în aceeași mă­sură ca în trecut.

Chiar dacă Angela Merkel personal pare să aibă tot mai puține iluzii în ceea ce îl pri­vește pe Putin, există în Germania un pu­ternic curent de opinie pro-Moscova, și în cercurile de afaceri, și în cele politice. Der Spiegel relatează că, în cursul unei reu­niuni recente desfășurate la Ministerul de Externe de la Berlin, o parte dintre par­ticipanți au pledat pentru acordarea mai multor concesii Rusiei, iar social-de­mo­cratul Klaus von Dohnányi a spus chiar că Moscovei ar trebui să i se recunoască drep­tul de a avea un spațiu de influență în ve­cinătatea sa. Cu câteva luni în urmă, ex­prima o poziție similară și fostul cancelar Helmut Schmidt. Cât despre un alt fost can­celar, Gerhard Schröder, ce să mai vor­bim? Anul acesta și-a serbat ziua de naș­tere la Sankt Petersburg, alături de Putin, în plină criză ucraineană.

http://www.revista22.ro/nou/imagini/slider5/foto_lazescu.jpg

În Germania exis­tă extinse sentimente antiamericane, cultivate cu precădere de zona de stânga și de extremă dreaptă. Un sondaj de opi­nie din luna iulie releva faptul că, dacă 45 de procente dintre nemți văd țara lor an­co­rată neechivoc în spațiul occidental, 49 de procente dintre ei o văd plasată undeva între Vest și Rusia.

Dar diferențele de abordare dintre ame­ri­cani și germani nu sunt cantonate doar în zona politicii de securitate de pe con­ti­nent. Zilele trecute am asistat la un de­mers fără precedent în Parlamentul Eu­ropean: introducerea unei moțiuni care ce­re Google să-și separe celebrul său mo­tor de căutare de serviciile comerciale. Ini­țiativa aparține eurparlamentarilor ger­mani, atât social-democrați, cât și po­pu­lari, și este rezultatul presiunilor făcute de grupurile media și de telecomunicații din Germania, în principal de influentul Axel Springer. Dacă se va ajunge și la mă­suri concrete, e de presupus că Washing­tonul va reacționa cu acțiuni în con­tra­partidă, rezultatul final fiind torpilarea acor­dului TIPP, care are oricum o mu­l­țime de adversari stângiști pe continent. Adică exact ceea ce își dorește Moscova, pentru care o falie între Statele Unite și Eu­ropa este o adevărată mană cerească.

Aceste exemple ilustrează faptul că între Washington și Berlin există diferențe con­siderabile de abordare în chestiuni majore de securitate, în principal în relația cu Ru­sia, și în domeniul politicilor comerciale. Unde se va plasa România în viitor din acest punct de vedere? Iată o întrebare des­chisă, care îi face pe americani să ră­mână în expectativă, atunci când eva­lu­ează situația creată la București după ale­gerea lui Klaus Iohannis în funcția de pre­ședinte.

 

TAGS:

Comentarii 14

Ioan Vlad Nicolau - 11-27-2014

Observ cu o oarecare uimire ca marea majoritate a celor care comenteaza faptul politic actual, fac abstractie de un fenomen care se petrece sub nasul nostru, de o evolutie generala evidenta, care intereseaza nu numai cadrul geographic strict al Rominiei, ci cuprinde intreaga lume, de la Polul Nord la Polul Sud si de la Greenwich la Greenwich: lumea se globalizeaza! Asta nu ansemneaza ca antreaga actuala lume se va transforma brusc chiar de miine antr-o uriasa tara condusa de un guvern unitar, cu legi valabile pentru intreg globul si un vector directional pentru viitor, unic. Nu insemneaza ca diversificata, complexa noastra lume se va arunca la un moment dat intr-o oala comuna, de unde dupa fiertura va iesi sub forma de ciorba sau de gulas homogen, aranjat, condimentat si la fel ornamentat, asezat fain frumos pe masa lumii, unde cei jde- miliarde citi or mai fi atunci, fiecare cu linguroiul lui, vor hali din castronul comun in liniste si pace, ci insemneaza ca fenomenul inceput odata cu sfirsitul celui de al doilea razboi mondial, continua astazi si va mai continua si miine, poimiine si raspoimiine, pina dracu stie cind, dar va continua! Ei bine comentatorii zilelor noastre, nu numai cei romini, dar aproape toti ceilalti comentatori din lume sar elegant peste acest fenomen de ca si cum n-ar exista, ca si cind n-am trai an mijlocul lui, ba chiar calare pe el. Hipnotizati de evenimentele locale nu reusesc s-o desprinda pe Tanda de Manda, crezand ca azi e la fel ca ieri si ieri ca poimiine. Lumea e in permanenta miscare doamnelor si domnilor si in mijlocul balamucului general in care se afla aproape dind in clocot supraaglomeratul noastru glob, inconjurata de forte diametral opuse si teribil de puternice, se afla micuta noastra lume, Rominia. Ca intotdeauna! Ca ieri si ca alaltaieri, de cind exista ea ca tara si natiune, sta cu curu-ntre doua luntre. Asa deci revenind la cadrul strimt al Rominiei, a o considera de sine statatoare si neinfluentabila de factorii dinafara ei, este o naivitate inadmisibila. Noi nu putem exista ca unitate inafara unor mari complexe politice, sociale si militare care se afla-n jurul nostru, evoluind catre altceva decit cea ce a fost in secolul XX si de aceea momentul alegerilor 2014 cred eu ca a fost extreme de important, vital si piatra de hotar. Era absolut necesar ca drumul nostru in viitor sa se indrepte spre conglomeratul European, existent deja si nu spre teoreticul, tulburele si numai intentionalul complex euro asiatic, pe care Rusia si Putin isi imagineaza si viseaza ca-l va realiza vreodata, tot asa cum Stalin a realizat Imperiul Sovietic dupa terminarea celui de al doilea razboi mondial, cu forta, cu tunul, tancul, kalasnicovul, minciuna, jaful si propaganda. Nu cu vointa popoarelor cu libera lor alegere si printr-un process democratic. Deaceea vroiam sa spun ca 2014 a fost un an revolutionar pentru Rominia, ca de fapt acum s-a produs adevarata revolutie! Populatia si-a ales singura drumul, in

Răspunde

Lucian Rares - 11-26-2014

Daca nu era SUA nu mai intra nimeni de aici pe sticla aceasta. Nu mai blamati America ca face si drege, ea are desigur interesele ei legitime, este cea mai mare putere militara mondiala si cea mai prospera si democratica tara de pe mapamond. Nimeni nu este perfect. Trebuie sa existe un echilibru intre marile puteri democratice si economice ale lumii!

Răspunde

Lucian Rares - 11-26-2014

Daca nu era SUA nu mai intra nimeni de aici pe sticla aceasta. Nu mai blamati America ca face si drege, ea are desigur interesele ei legitime, este cea mai mare putere militara mondiala si cea mai prospera si democratica tara de pe mapamond. Nimeni nu este perfect. Trebuie sa existe un echilibru intre marile puteri democratice si economice ale lumii!

Răspunde

Piedone - 11-26-2014

Analiza este prea subtila pentru modul in care gandesc americanii. Pentru Obama care este cu un picior in afara mandatului, Romania si Iohannis sunt pe ultimul loc in agenda lui incarcata de luptele cu congresul republican, negrii suparati pe politistii albi, ISIS si demisia lui Hagel etc. Functionarii de stat, pe cale sa isi pregateasca cutia cu creioane, ascutitori si stapler-e isi mai baga si ei picioarele la sfarsit de termen.

Răspunde

Felix - 11-26-2014

Ca nimeni in UE nu isi doreste un razboi rece cu Rusia, asta e clar. Ai vazut cum sunt formulate sanctiunile? "In momentul in care Rusia incepe dezangajarea in Ucraina, in acel moment incepe si EU reducerea sanctiunilor. Formularea americana e mult mai dura. In ce priveste EU, cheia reducerii sanctiunilor e in mana Rusiei.

Răspunde

Felix - 11-26-2014

@alexandru lazescu a zis "Google este folosit de cea mai mare parte a oamenilor ... pentru ca este mai bun decit competitorii. Dupa aceasta logica oricine face un produs competitiv trebuie pedepsit de catre "avocatii" celor care nu sunt in stare sa creeze produse/servicii la fel de bune." Si eu zic: si totusi unul din efectele legilor anti-monopol e acea "pedepsire a celui mai bun" O paralela: Daca azi am avea un presedinte intelept ca Solomon, iubit de popor ca Alexandrul cel Mare, bun si iubitor de oameni si de Dumnezeu ca un sfant atonit... el tot nu ar avea voie sa demita guvernul (asta revine parlamentului) nu ar avea voie sa judece cazurile de coruptie (asta revine justitiei) si nu ar avea voie sa propuna bugetul (asta revine guvernului). Si ar avea voie tot la maxim 2 mandate. Sa ne amintim de ce a patit Microsoft. Firma la care am lucrat a cumparat mai demult o alta firma... consiliul concurentei a ajuns la concluzia ca in felul asta de creaza un monopol, si au fost siliti sa renunte la unul din business units - uri. Orice cumparare intre doua firme trebuie aprobata de condiliu concurentei din fiecare tara. Cum spuneam, cadrul legislativ exista, numai ca trebuie extins la software. Si PE/ CE au dreptul asta, si bine fac daca o fac. Puterea corupe, puterea absoluta corupe absolut.

Răspunde

Io din popor - 11-26-2014

am o neintelegere? care este valoarea de adevar a afirmatiei ca domnul Ponta ar fi fost banuit ca favorizeaza o apropiere oarecum si de Rusia? deci in discutie sunt relatiile occidentalo-Rusia si facem apreciere atat de aproximative? daca domnul Ponta ar fi fost ales presedinte, a doua zi s-ar mai fi intalnit cu cei doi emisari americani? simtul meu imi spune ca acestia nu ar mai fi venit si ca americanii au venit special doar in acest caz, adica al intalnirii cu noul presedinte Johannis! venirea celor doi experti este un semn de oarece ingrijorare si in acest context putem intelege modul in care s-au derulat alegerile din Romania. Putem fi luati de naivi? daca da, care este distanta in a fi luati drept prosti?

Răspunde

Alexandru Lazescu - 11-25-2014

Google nu este un monopol la fel ca, de pilda, utilitatile (apa, energie electrica). In primul rind este un serviciu de cautare gratuit. Apoi, nimeni nu te obliga sa folosesti Google. Poti sa folosesti Yahoo sau Bing, ca sa dau doar doua exemple. Google este folosit de cea mai mare parte a oamenilor (acolo unde nu este blocat, ca in China) pur si simplu pentru ca este mai bun decit competitorii. Dupa aceasta logica oricine face un produs competitiv trebuie pedepsit de catre "avocatii" celor care nu sunt in stare sa creeze produse/servicii la fel de bune.

Răspunde

Catalina - 11-25-2014

Germania ca si Romania si intreaga UE trebuie sa isi urmareasca propriile interese economice si geopolitice..acestea Nu sunt aceleasi cu interesele USA..iar un nou razboi rece cu Rusia Nu isi DORESTE nimeni in afara de USA!!

Răspunde

Khalidassa - - 11-25-2014

Cine crede ca America aduce cu ea "binele" , acela ori e naiv , ori e vandutul lor . Si le slujeste lor si intereselor lor oribile , dracesti si solomonaresti . Cine crede ca America "da" ceva fara sa jumule de doua mii de ori cat a dat , acela este tradator de tara . Cine crede ca Ghiutanstain si cu Basescu sunt "buni" , acela este dusmanul poporului .

Răspunde

Nicolae Ionascu - 11-25-2014

Ne-am ales cu un Culae Ionita in varianta saxona - Claus Iohannis. E un eveniment, e oarecum socant, presa vuieste, dar chiar conteaza ? Se schimba cerul si pamantul pentru atata lucru ? Mai degraba nu. Lucrurile vor merge pe calea stiuta, in geopolitica schimbarile se petrec in secole iar oportunitatile de schimbare nu prea tin de persoane...

Răspunde

silviana - 11-25-2014

iohannis trebuie sa retina ca o deviere oricit de mica,chiar si o aluzie la punerea in discutie a parteneriatului strategic cu usa,prin influentarea acestuia de politica ambigua a germaniei,il va identifica cu ponta care deja declarase senin ca el se ia dupa merkel in politica externa;ca sa evite capcana in care il poate baga o astfel de aborgdare,nu are voie sa se situeze decit in ceea ce,singur a declarat-face politica romaniei-in toate aspectele de interes intern,extern geostrategic,regional,consolidind statul de drept si politica ochilor bine deschisi-materia securitatii,a fost aleasa si stabilita de romani/a,ea trebuie consolidata-romania-usa,iar cele economice,monitorizate pt a nu avea putere de influenta politica,monitorizat exact avintul afacerist superpragmatic cu care s'a legat germania de rusia putinista;cit a fost infiltrata de fostii rdgisti comunisti,germania actuala,se vede ca prea mult,iar o introspectie responsabila,i'ar arata nu numai pericolul propriu,ci si potentialul european,la reala dimensiune la care se si expune europa cu recentele declaratii proputiniste fara echivoc antiamericane,antioccidentale,in directia aceleiasi inacceptabile,de neconceput,izolari a usa,ruperea relatiilor,acordurilor comerciale,infrastructura celor economice/tipp,de securitate/nato prin iresponsabilitate politica infuentata de cozile de topor socialiste multifatetate in relatii politicosincronizate,in/de convergenta in timp,cu cea neo/comunista rusochinezeasca.

Răspunde

Maria R. - 11-25-2014

Mda,mare pacat ca nici una dintre tarile Europei Occidentale nu a avut*fericitul*prilej de a experimenta pe propria-i piele si istorie ce inseamna sa fii in sfera de influenta a Maicii(vitrege)Rusii. Daca ar fi trait o treime din ce am trait noi,romanii,ma indoiesc serios ca ar mai vorbi un Von Dohnany asa de dezinvolt despre cat de culant trebuie sa fie Occidentul fata de Rusia.

Răspunde

Felix - 11-25-2014

Sigur ca exista si un context politic al afacerii google. Exista insa si o chestiune concreta: google are business-units care vand anumite produse. Si tot google are masina de cautare, cu care afli ce produse sunt mai bune. Si cine umbla cu miere in mana fara sa guste? Indiferent de contexte, sunt de parere ca e nevoie de o extindere a legislatiei anti-monopol, care sa prevada ca masinilie de cautare sunt nu pot fi detinute de firma care comercializeaza si altceva. Legislatia anti-monopol exista deja, se aplica, e vorba numai de extinderea conceptului.

Răspunde

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2025 Revista 22