De același autor
Odata inghititi in marele aparat de partid, acestia din urma sunt de regula impinsi in pozitii marginale, fara nici un fel de influenta reala sau perspective politice personale atractive de viitor. Mai mult, cu un Octav Cozmanca care a preluat conducerea operationala a partidului, este de asteptat ca in viitor influenta aripii de vechi activisti din PSD, oameni care au trecut succesiv prin diferitele etape de evolutie, de la FSN, FDSN si PDSR la PSD, sa creasca si mai mult. Lectia oferita de cvasi-expulzarea lui Cozmin Gusa, pana nu de mult omul numarul doi din partid, a fost probabil bine insusita de multi.
Daca premierul s-a debarasat cu atata usurinta de un protejat apropiat care a deranjat nucleul dur din PSD, la ce garantii se mai poate astepta cineva care s-ar decide sa infrunte vechiul si incercatul aparat de partid? De o maniera simbolica, inutilele fuziuni cu PSM si PSRN, formatiuni care nu sunt nimic altceva decat expresii politice ale unor aripi de activisti si securisti din vechiul regim, consfintesc incercarea de inglobare in PSD atat a fostului aparat de putere din epoca PCR, cat si a celor veniti in structuri dupa 1990 ca parte a unei uriase masinarii de putere, pregatita sa controleze destinele Romaniei multi ani de acum incolo.
Plecarea lui Cozmin Gusa a starnit valuri mediatice cateva zile. E semnul unei crize majore in PSD? O infrangere a reformistilor si a tinerilor pesedisti? Nici vorba de asa ceva, ne-a transmis de la tribuna Consiliului National liderul organizatiei de tineret a partidului de guvernamant, Victor Ponta. Cel care putin mai tarziu avea sa completeze lunga lista de 20 de vicepresedinti ai PSD a avut grija sa descurajeze orice interpretare de acest gen a plecarii precipitate a lui Cozmin Gusa.
Vorbind in pilde, cu trimitere la Morometii, el ne-a explicat ca tinerii isi vad viitorul in PSD si vor sa ramana in aceasta familie, "iar, daca se mai gaseste cate un Nila sau Paraschiv care vrea sa plece, este o optiune personala". Pentru a pune definitiv lucrurile la punct din acest punct de vedere si pentru a descuraja ceea ce Adrian Nastase a numit speculatiile presei pe tema conflictului de generatii din partid, 14 lideri din organizatia de tineret au fost alesi in noul Birou Executiv. Un organism care, e drept, a ajuns sa numere nu mai putin de 161 de membri.
Realitatea este ca e greu sa cataloghezi plecarea lui Cozmin Gusa drept o infrangere a reformistilor. Asta daca prin reforma intelegem nu doar o simpla schimbare de cadre, ci si o schimbare de comportament politic. Ceea ce nu inseamna insa deloc ca nu e vorba de un eveniment cu semnificatii importante. Inlocuirea lui Gusa cu Octav Cozmanca la pupitrul de comanda a partidului de guvernamant incheie de fapt un ciclu, marcand esecul incercarii lui Adrian Nastase de a impune in pozitiile de varf din PSD oameni tineri, fara nici un fel de istorie politica anterioara, care sa-i fie exclusiv loiali lui.
Nu s-a aflat de fapt in joc nici un moment incercarea de reformare interna a partidului, ci dorinta premierului de a-i trece in planul doi pe exponentii epocii Iliescu. Prin declaratiile adesea agresive, chiar mitocanesti, daca ne reamintim doar de remarcele sale la adresa fostului presedinte, Emil Constantinescu, Cozmin Gusa nu a aratat in nici un fel vreo noua fata, mai atragatoare, a PSD. Din contra, el a preluat, chiar foarte repede, culoarea mediului in care a intrat. In plus, partidul de guvernamant a profitat din plin de experienta sa de om de mass-media.
Fostul secretar general al PSD a fost una dintre piesele cheie care s-a implicat in subordonarea unei bune parti din presa romaneasca sau in orchestrarea preluarii unor canale media de catre oameni din partid sau de apropiati ai acestuia. El a pierdut batalia interna din PSD nu din prea marea dorinta de reforma, ci pentru ca a iritat, facand probabil de multe ori jocul premierului, prea multe piese grele din partid. Nu a inteles ca unul dintre secretele supravietuirii politice in PSD e infranarea dorintei de a iesi prea mult "din rand".
Demisia lui Cozmin Gusa din PSD a mai fost calificata, intr-un cadru mai general, si drept un esec din punctul de vedere al procesului de promovare a tinerilor in politica. Din pacate, criza prin care trece sistemul politic autohton nu are in mod determinist o solutie biologica. Intrati in partide, multi dintre tinerii cu ambitii politice nu fac adesea decat sa-si insuseasca caracteristicile de comportament pe care le vad in jur. Ei par aproape exclusiv interesati de propriile cariere mai degraba decat de promovarea unor convingeri doctrinare sau de reforma interna a partidului in care activeaza.
Au invatat foarte repede cum sa faca afaceri utilizand parghiile politice sau cum sa scape de adversarii incomozi manevrand prin alegeri trucate in culise. Daca vreti exemple de tineri de succes in politica, nu trebuie sa-l uitati in nici un caz pe Marian Oprisan. Victor Ponta e si el un bun exemplu de reusita prin plierea totala la sistem, semn ca si-a insusit mai bine decat Cozmin Gusa lectia oferita de nimeni altcineva decat de mentorul lor politic, Adrian Nastase.
