De același autor
Masiva ofensivă propagandistică rusească găsește Occidentul total nepregătit, mai ales în Europa de Est.
A circulat săptămâna trecută în spațiul online o listă (care ar fi fost extrasă din computerul lui Alexandr Dughin de către hackeri ucraineni) cu persoane considerate a fi vectori de influență pro-Rusia în spațiul politic, intelectual și mediatic românesc. Sigur, autenticitatea ei e departe de a fi garantată. În plus, nu știm dacă persoanele menționate au acceptat acest gen de statut sau sunt doar ținte potențiale. Cert este că mulți dintre ei au recunoscut că au avut contacte directe cu Dughin. Însă faptul că există astfel de liste și că rușii, pe canale formale sau informale, au o strategie clară pe această direcție e o certitudine.
Moscova a excelat dintotdeauna în recrutarea unor agenți de influență în spațiile lor de interes. A făcut asta cu mare succes în perioada sovietică și o face și acum. Într-un document privitor la strategia de soft-power a Rusiei în Balcani, întocmit la cererea lui Putin de think-tankul Council for Foreign Relations din Moscova, se spune că: „În această regiune care este legată în mod tradițional de Rusia nu ne putem limita doar la a investi în companii. Trebuie să cheltuim bani pe infrastructură și în oamenii de acolo care văd în Rusia o alternativă la puterile occidentale”.
E adevărat, Federația Rusă se confruntă în acest moment cu probleme economice serioase. Deși s-a spus adesea despre sancțiunile impuse de occidentali că sunt „fără dinți”, impactul acestora, mai ales efectele colaterale de natură psihologică, s-au dovedit a fi în final substanțiale: investițiile au fost suspendate, rubla s-a devalorizat dramatic, banii au plecat masiv în afară (exodul de capital de la începutul acestui an este evaluat la circa 100 de miliarde de dolari). Peste asta s-a suprapus un alt element cu potențial destabilizator mult mai mare: scăderea dramatică a prețului barilului de petrol până la un nivel mai mic de 70 de dolari. O veste foarte proastă pentru Putin, în condițiile în care jumătate din încasările bugetare și 70 de procente din exporturile Rusiei se bazează pe energie. Iar bugetul pe 2015 este calculat la un preț al barilului de 105 dolari!
Dar această realitate economică deloc roz riscă să creeze false impresii. Faptul că Rusia e slăbită nu înseamnă nicidecum că va deveni mai puțin agresivă. În obișnuitul său discurs de sfârșit de an rostit joia trecută, Putin nu a dat niciun semn că ar fi dispus să schimbe în vreun fel cursul politicii sale externe sau să tempereze retorica agresivă la adresa Occidentului. Iar dacă constrângerile economice îl vor forța până la urmă să mai renunțe la o serie de proiecte megalomanice, aproape sigur efortul de propagandă externă nu va fi afectat. Pentru liderul rus este o armă strategică esențială, relativ ieftină, în confruntarea geopolitică cu lumea occidentală.
De altfel, Dmitri Kiseliov, șeful principalei mașini de propagandă externă a Kremlinului, conglomeratul care cuprinde televiziunea RT (fostul Russia Today) și agenția de presă RIA Novosti tocmai a anunțat, la începutul lunii noiembrie, un ambițios plan de expansiune externă a organizației pe care o conduce. RT, postul TV „a cărui misiune principală este aceea de a livra știri negative despre dușmanii Rusiei și știri pozitive despre aliații ei”, după cum observă ironic The New York Times, emite deja la nivel global. Dar asta nu pare să fie suficient. RT vrea să lanseze un canal special dedicat exclusiv Marii Britanii, iar unul în germană urmează să înceapă să emită în 2015. În spațiul german mai funcționează deja o agenție de știri video, Ruptly, aflată sub bagheta Margaritei Simonian, mâna dreaptă a lui Kiseliov în plan editorial. Noul proiect este însă mult mai grandios. Cel puțin ca extindere geografică. Sputnik, parte din RIA Novosti, va fi în final o rețea globală prezentă în 34 de țări, cu peste 1.000 de angajați, care va produce în limbile locale programe de radio, știri online și conținut pentru rețele sociale. The New York Times scrie că structura rețelei, care se întinde pe cinci continente acoperind toate punctele de interes pentru efortul de propagandă al Kremlinului (numai la Kiev vor fi 100 de angajați!), este asemănătoare ca formulă de operare cu Radio Europa Liberă.
Până acum, rușii au avut succes cu RT. Și probabil vor avea succes și cu Sputnik. Nick Cohen notează în The Guardian că ei se adresează unei părți din audiența occidentală, deloc neglijabilă, care este convinsă că „drepturile omului sunt o păcăleală și că democrația este doar o formă de manipulare”. E suficient să urmărești intervențiile de pe listele de discuții asociate articolelor apărute în principalele publicații occidentale ca să-i dai dreptate.
Masiva ofensivă propagandistică rusească găsește Occidentul total nepregătit, mai ales în Europa de Est. E un teren pe care Vestul l-a părăsit, considerând (excesiv de optimist) că partida democrației, statului de drept, libertății de expresie este definitiv câștigată. În România, mass-media care nu sunt controlate de moguli implicați direct sau mascat în spațiul politic, de tipul lui Voiculescu, Ghiță, Mazăre, Duicu și alte astfel de personaje mai puțin notorii din afara Bucureștiului, abia supraviețuiește. Acest context oferă Moscovei excelente oportunități de infiltrare și influențare în spațiul public autohton, mai ales că un regim autocratic poate disponibiliza resurse mult mai ușor decât o pot face democrațiile occidentale. În cazul României, mediul nu este în acest moment favorabil rușilor, din punctul de vedere al percepției din societate. Însă, după cum a dovedit exemplul Antenei 3, o propagandă profesionistă, administrată tenace, constant, pe principiul picăturii chinezești, poate face în timp minuni.
