Lista lui Dughin, Kremlinul și barilul

Masiva ofensivă propagandistică rusească găsește Occidentul total nepregătit, mai ales în Europa de Est.

A circulat săptămâna trecută în spațiul online o listă (care ar fi fost extrasă din computerul lui Alexandr Dughin de către hackeri ucrai­neni) cu persoane considerate a fi vectori de influență pro-Rusia în spațiul politic, intelectual și mediatic românesc. Sigur, auten­ti­ci­ta­tea ei e departe de a fi ga­rantată. În plus, nu știm dacă persoanele menționate au acceptat acest gen de statut sau sunt doar ținte po­ten­țiale. Cert este că mulți din­tre ei au recunoscut că au avut contacte directe cu Du­ghin. Însă faptul că există astfel de liste și că rușii, pe canale formale sau informale, au o strategie clară pe această direcție e o certitudine.

Moscova a excelat dintotdeauna în recrutarea unor agenți de influență în spațiile lor de in­te­res. A făcut asta cu mare succes în perioada sovietică și o face și acum. Într-un document privitor la strategia de soft-power a Rusiei în Balcani, întocmit la cererea lui Putin de think-tankul Council for Foreign Relations din Moscova, se spune că: „În această regiune care este legată în mod tradițional de Rusia nu ne putem limita doar la a investi în com­panii. Trebuie să cheltuim bani pe in­fra­struc­tură și în oamenii de acolo care văd în Rusia o alternativă la puterile occidentale”.

E adevărat, Federația Rusă se confruntă în acest moment cu probleme economice serioase. De­și s-a spus adesea despre sancțiunile impuse de occidentali că sunt „fără dinți”, impactul acestora, mai ales efectele co­­laterale de natură psihologică, s-au dovedit a fi în final sub­stanțiale: investițiile au fost suspendate, rubla s-a de­va­lo­rizat dramatic, banii au plecat masiv în afară (exodul de capital de la începutul acestui an este evaluat la circa 100 de miliarde de dolari). Peste as­ta s-a suprapus un alt ele­ment cu potențial desta­bi­li­zator mult mai mare: scăderea dramatică a prețului barilului de petrol până la un nivel mai mic de 70 de dolari. O veste foarte proas­tă pentru Putin, în condițiile în care jumătate din încasările bugetare și 70 de procente din exporturile Rusiei se bazează pe energie. Iar bugetul pe 2015 este calculat la un preț al ba­rilului de 105 dolari!

Dar această realitate economică deloc roz ris­că să creeze false impresii. Faptul că Rusia e slăbită nu înseamnă nicidecum că va deveni mai puțin agresivă. În obișnuitul său discurs de sfârșit de an rostit joia trecută, Putin nu a dat niciun semn că ar fi dispus să schimbe în vreun fel cursul politicii sale externe sau să tem­pereze retorica agresivă la adresa Occi­dentului. Iar dacă constrângerile economice îl vor forța până la urmă să mai renunțe la o se­rie de proiecte megalomanice, aproape sigur efortul de propagandă externă nu va fi afec­tat. Pentru liderul rus este o armă strategică esențială, relativ ieftină, în confruntarea geo­politică cu lumea occidentală.

De altfel, Dmitri Kiseliov, șeful principalei ma­șini de propagandă externă a Kremlinului, con­glomeratul care cuprinde televiziunea RT (fostul Russia Today) și agenția de presă RIA No­vosti tocmai a anunțat, la începutul lunii noiembrie, un ambițios plan de expansiune ex­ternă a organizației pe care o conduce. RT, postul TV „a cărui misiune principală este ace­ea de a livra știri negative despre duș­manii Rusiei și știri pozitive despre aliații ei”, după cum observă ironic The New York Times, emite deja la nivel global. Dar asta nu pare să fie suficient. RT vrea să lanseze un ca­nal special dedicat exclusiv Marii Britanii, iar unul în germană urmează să înceapă să emi­tă în 2015. În spațiul german mai funcționează deja o agenție de știri video, Ruptly, aflată sub bagheta Margaritei Simonian, mâna dreap­tă a lui Kiseliov în plan editorial. Noul proiect este însă mult mai grandios. Cel puțin ca ex­tindere geografică. Sputnik, parte din RIA No­vosti, va fi în final o rețea globală prezentă în 34 de țări, cu peste 1.000 de angajați, care va produce în limbile locale programe de ra­dio, știri online și conținut pentru rețele sociale. The New York Times scrie că struc­tura rețelei, care se întinde pe cinci con­ti­nen­te acoperind toate punctele de interes pentru efortul de propagandă al Kremlinului (numai la Kiev vor fi 100 de angajați!), este asemănă­toare ca formulă de operare cu Radio Europa Liberă.

Până acum, rușii au avut succes cu RT. Și pro­babil vor avea succes și cu Sputnik. Nick Co­hen notează în The Guardian că ei se adre­sea­ză unei părți din audiența occidentală, deloc neglijabilă, care este convinsă că „drepturile omu­lui sunt o păcăleală și că democrația este doar o formă de manipulare”. E suficient să urmărești intervențiile de pe listele de dis­cuții asociate articolelor apărute în prin­ci­pa­lele publicații occidentale ca să-i dai drep­tate.

Masiva ofensivă propagandistică rusească gă­sește Occidentul total nepregătit, mai ales în Europa de Est. E un teren pe care Vestul l-a părăsit, considerând (excesiv de optimist) că partida democrației, statului de drept, li­ber­tății de expresie este definitiv câștigată. În Ro­mânia, mass-media care nu sunt controlate de moguli implicați direct sau mascat în spa­țiul politic, de tipul lui Voiculescu, Ghiță, Ma­zăre, Duicu și alte astfel de personaje mai pu­țin notorii din afara Bucureștiului, abia su­pra­viețuiește. Acest context oferă Moscovei ex­ce­lente oportunități de infiltrare și influențare în spațiul public autohton, mai ales că un regim autocratic poate disponibiliza resurse mult mai ușor decât o pot face democrațiile occi­dentale. În cazul României, mediul nu este în acest moment favorabil rușilor, din punctul de vedere al percepției din societate. Însă, du­pă cum a dovedit exemplul Antenei 3, o pro­pa­gandă profesionistă, administrată tenace, constant, pe principiul picăturii chinezești, poa­te face în timp minuni.