De același autor
Regiunea de pe malul stang al Nistrului a revenit in actualitate in ultimele zile dupa ce Stanislav Belkovski, directorul Institutului de Strategie Nationala de la Moscova, considerat drept o voce neoficiala a Kremlinului, a reluat intr-un interviu acordat TVR teza privind rezolvarea conflictului transnistrean prin recunoasterea independentei Transnistriei si alipirea Basarabiei la Romania. Cu acelasi prilej, Belkovski a calificat planul de federalizare a Moldovei propus la Chisinau (cunoscut drept "memorandumul Kozak") drept unul "condamnat la esec". "Interesele poporului moldovean difera de interesele elitei politice de la Chisinau. Unirea cu Romania e singura solutie pentru Republica Moldova de a intra in Europa. Trebuie sa privim lucrurile obiectiv si vom observa ca statalitatea Republicii Moldova nu v-a rezista intr-o perspectiva mai indepartata".
Remarcele lui Stanislav Belkovski au starnit destule valuri atat la Bucuresti, cat si la Chisinau. Unii le considera simple baloane de incercare, altii le incadreaza in categoria diversiunilor menite a sabota procesul de integrare a Romaniei in Uniunea Europeana. Ultima apreciere pare lipsita de substanta. Romania e oricum membru NATO, iar intre timp Rusia s-a consolat chiar cu integrarea euroatlantica a unor teritorii precum Tarile Baltice, care au facut parte din fosta Uniune Sovietica. Miza cu adevarat importanta pentru Moscova pare sa fie recunoasterea independentei Transnistriei, pentru ca doar astfel ar avea garantia continuitatii prezentei sale militare in regiune, ceea ce-i ofera si posibilitatea de a contrabalansa prezenta NATO in Balcani si pe aceea de a tine Ucraina intr-un adevarat "cleste strategic".
Moscova e constienta insa ca situatia actuala in care trupele rusesti raman la Tiraspol, in pofida rezolutiilor OSCE si a propriilor sale angajamente, nu poate fi prelungita la nesfarsit fara riscul de a-si deteriora semnificativ relatiile cu Occidentul. Lucrurile pot deveni presante si dintr-o alta perspectiva. In octombrie 2004 vor avea loc alegeri prezidentiale in Ucraina. Desi la inceput a cochetat cu Statele Unite si Uniunea Europeana, actualul presedinte, Leonid Kucima, a sfarsit prin a sari in bratele Kremlinului, cu care a semnat un acord de infiintare a unui spatiu economic comun, pentru a salva un regim profund corupt, supus unor imense presiuni populare. Or, daca principalul sau adversar politic, fostul prim-ministru Viktor Yuschenko, castiga alegerile din toamna, Vladimir Putin va avea la Kiev un interlocutor mult mai putin comod. Iar daca se schimba atitudinea Kievului fata de Tiraspol, si capacitatea de supravietuire a Transnistriei in formula actuala de guvernare este serios afectata.
Pe de alta parte, desi, aparent, administratia comunista de la Chisinau, condusa de Vladimir Voronin, e partenerul ideal pentru Rusia, e greu de crezut ca aceasta va fi de acord vreodata cu independenta Transnistriei. Motivele sunt cat se poate de omenesti. Atata vreme cat Republica Moldova exista ca stat, exista si functiile de presedinte, prim-ministru, de ministri, secretari de stat, presedinti de comisii parlamentare sau de ambasadori. De unde si dorinta Chisinaului de a inventa tot felul de formule care sa simuleze rezolvarea conflictului transnistrean pastrand insa actualul status quo politic. Asa a aparut "memorandumul Kozak" sau ultima initiativa privind semnarea unui "pact de stabilitate si securitate pentru Republica Moldova" cu participarea SUA, UE, Romaniei, Rusiei si Ucrainei. Din acest punct de vedere observatiile lui Belkovski sunt corecte: daca Kremlinul obtine independenta Transnistriei, viabilitatea Moldovei ca stat, pe termen lung, e greu de imaginat, mai ales dupa ce, prin forta lucrurilor, o Romanie integrata in Uniunea Europeana va deveni un magnet irezistibil pentru populatia de pe malul stang al Prutului.
Se intra astfel intr-un joc strategic complicat, cu un deznodamant greu de anticipat. Romania e parte din el, dar e limpede ca marile puteri occidentale si Rusia vor avea cuvantul decisiv. Daca ar accepta formula sugerata de Kremlin, Uniunea Europeana ar avea o dubla problema: aceea de a importa la un moment dat, pe langa problemele nu tocmai simple ale Romaniei, si pe cele foarte complicate ale Moldovei simultan cu acceptarea unei prezente militare ruse permanente in imediata vecinatate a granitelor sale. Sigur, poate fi vorba doar de o simpla mutare de sah a Moscovei, care nu are cum fi multumita de pierderea de teren din Georgia. Interesele occidentale si cele rusesti par sa intre tot mai mult in coliziune acum, dupa ce instabilitatea cronica din Golful Persic, care a dus la o crestere ingrijoratoare a pretului titeiului, a marit interesul pentru zacamintele petroliere din regiunea Marii Caspice. Ceea ce inseamna in acelasi timp si un interes sporit pentru securizarea intregii regiuni care asigura accesul la niste resurse energetice esentiale pentru functionarea economiei mondiale.
Prizoniera a unui destin istoric nefericit, populatia romaneasca din Moldova are, paradoxal, o influenta minimala asupra evolutiilor de la fata locului. Saracia endemica, coruptia si plasa propagandistica aruncata de un regim anchilozat, precum cel instituit de comunisti la Chisinau, agraveaza si mai mult situatia. O parte se agata, aproape cu disperare, de speranta intrarii in Uniunea Europeana. Un scenariu greu de imaginat in acest moment. Numai ca, e drept, intr-o lume in profunde prefaceri, asa cum e cea in care traim, evolutiile politice sfideaza cateodata logica obisnuita.
