De același autor
Intrebata de cotidianul britanic Daily Telegraph daca politicienii o antipatizeaza, Monica Macovei a fost, in stilul sau caracteristic, cat se poate de transanta: "anul trecut as fi spus ca doar cativa; acum cred ca multi dintre ei". Ministrul Justitiei nu crede nici ca romanii ar avea o predispozitie catre coruptie. "Oamenii se plang de coruptie - in serviciile de sanatate, in sistemul judiciar, la vama - si nu par deloc fericiti ca trebuie sa recurga la spaga. Nu pare sa fie vorba de o traditie de care nu putem scapa."
Cu exact o saptamana inainte ca Raportul de tara al Comisiei Europene sa fie dat publicitatii, prezenta la dezbaterea organizata de GDS, Monica Macovei a vorbit la fel de deschis ca de obicei despre relatia ei tensionata cu o buna parte a clasei politice, despre contrele cu senatorul Verestóy, care i-a spus la un moment dat cu satisfactie in parlament ca "vom schimba procedura de numire si revocare a sefului DNA, se duce la CSM", dar si cu alti lideri maghiari, si mai ales despre indoielile oficialilor europeni, care se tem ca, dupa consfintirea datei de aderare la 1 ianuarie 2007, frontul politic care i se opune ministrului Justitiei va deveni unul compact si agresiv.
Contextul politic cu totul special impus de procesul de aderare a tarii la Uniunea Europeana a fortat renuntarea temporara la obisnuitele reguli ale jocului. Lucru privit cu evidenta neplacere de ceilalti actori de pe esichierul politic autohton, pentru care limita de suportabilitate a fost deja depasita. De aceea si atacurile impotriva Monicai Macovei au o tonalitate diferita, nu se aseamana cu cele practicate in mod uzual pe arena politica, al caror scop este in general acela de a castiga puncte electorale, nu de a-ti desfiinta adversarul. Ele vin din iritarea generala impotriva cuiva care a intrat pe un teritoriu exclusiv. O persoana indezirabila care enerveaza pe toata lumea si care trebuie indepartata cat mai repede cu putinta, atunci cand costurile politice vor ajunge sa fie suportabile.
Ofensiva anticoruptie a devenit obositoare, stresanta, tot mai greu de digerat chiar si pentru multi dintre politicienii de varf, care, din calcul electoral, sunt nevoiti sa sprijine totusi demersul la nivelul declaratiilor publice. Doamna Macovei stie ca, desi mai are sprijinitori tactici, i-au ramas foarte putini prieteni. Si asta desi Cezar Preda, vicepresedintele PD, a dorit sa reafirme si la GDS sprijinul total si neconditionat al partidului sau pentru ministrul Justitiei. Iar presedintele Traian Basescu, care a castigat alegerile prezidentiale cu un mesaj general de asanare a "sistemului ticalosit", aproape ca nu are nici el de ales, trebuie sa-i ramana alaturi in continuare.
Dar este oare procesul de reforma din justitie declansat de Monica Macovei cu adevarat ireversibil? Ea crede ca da, desi, dupa ce presiunea de la Bruxelles va disparea, lucrurile s-ar putea misca mai greu. Altii sunt mai sceptici. E drept, s-au facut evident multi pasi in directia cea buna. Lucru greu de imaginat cu un an si jumatate in urma, situatia din acest punct de vedere din Romania e privita in exterior cu speranta prudenta, iar cea din Bulgaria, cu mare si nedisimulata ingrijorare. Dar institutiile sunt inca departe de a fi consolidate, ele depind in continuare in mult prea mare masura de vointa celor care ajung la pupitrul de comanda. De aceea, orice constructie de acest gen este in mod inevitabil inca fragila.
Asa ca e legitim sa ne intrebam cum va arata Ministerul Justitiei in perioada post-Macovei. Poate ca o formulare in Raportul CE din 16 mai care sa impuna anumite conditii pentru aderarea la 1 ianuarie 2007 va mai castiga ceva timp. Pana in septembrie sau octombrie. Dupa aceea e insa foarte probabil ca, in cateva luni, aceasta adevarata anomalie politica care a facut posibila o prezenta de genul Monicai Macovei in fruntea Ministerului Justitiei sa ia sfarsit. Fie in mod natural, daca, asa cum e de asteptat, vom ajunge la o ruptura in coalitia de guvernare si la anticipate, fie atunci cand Monica Macovei va realiza ca suportul politic de care se bucura, si asa firav si conjunctural, se va epuiza in intregime atunci cand decizia privind aderarea Romaniei la 1 ianuarie 2007 va fi consemnata si parafata definitiv.
Din multe puncte de vedere, dupa o intalnire de genul celei de la GDS e greu sa tragi concluzii definitive. Ca de obicei, unii cred ca paharul este gol pe jumatate, altii ca e pe jumatate plin. Ramane ca felul in care vor aseza in anii care urmeaza institutiile romanesti, in particular sistemul de justitie, va da dreptate unora sau altora.
