De același autor
Din sectiunea dedicata campaniei electorale, adica articolele de la 57 la 73, doar patru dintre ele nu se refera la programele de radio si televiziune. Nu se face deloc economie de indicatii. Nimic nu este lasat la voia intamplarii. Sunt descrise cu precizie cele trei tipuri de emisiuni care pot contine mesaje electorale, ni se atrage atentia ca in perioada campaniei programele informative nu pot fi prelungite decat maximum 15 minute, si atunci numai pentru a difuza "informatii privind sistemul electoral, tehnica votarii si activitatile de campanie ale candidatilor" si se precizeaza ca "spoturile publicitare de 20-30 secunde care îndeamna electoratul sa voteze un candidat sau o lista de candidati" pot fi difuzate numai în interiorul categoriei de programe descrise mai sus.
Dar lucrurile nu se opresc aici. In marea sa intelepciune, legiuitorul s-a gandit sa se ocupe indeaproape si de continutul emisiunilor cu pricina. De exemplu, in articolul 64 litera c) se solicita candidatilor invitati la radio sau televiziune "sa probeze eventualele acuzatii cu incidenta penala sau morala aduse unui alt candidat". In timp ce, articolul urmator nu e nimic altceva decat un mic indrumar de comportament pentru moderatori, carora, intre altele, li se cere sa "formuleze clar întrebarile, fara a fi tendentioase sau partinitoare" si sa "asigure mentinerea dezbaterii in sfera de interes a campaniei electorale si a tematicii stabilite". Astfel de prevederi limitative omoara din start orice incercare de dezbatere adevarata. Cine sa se mai incumete sa vorbeasca despre marii corupti din Romania fara hotarari judecatoresti definitive pe masa? De fapt, daca ne luam dupa prevederile de mai sus, acest gen de subiecte ar putea fi foarte bine chiar eliminate pentru ca nu se incadreaza in "tematica". In plus, indicatiile legale pot fi oricand interpretate in fel si chip, asa ca nu e de mirare ca ele par incalcite pentru toata lumea, inclusiv pentru CNA, autoritatea publica in domeniul audiovizual care trebuie sa vegheze la implementarea legii din acest punct de vedere.
Ar fi, probabil, nevoie de redactarea unui voluminos ghid electoral pentru audiovizualul autohton, cu o bogata cazuistica de tipul "Asa DA" - "Asa NU". Situatia e cu atat mai absurda cu cat mai exista un mic detaliu: nu numai posturilor de radio si televiziune publice, ci si celor private li se interzice sa vanda spatii publicitare electorale. Cu alte cuvinte, cei care au redactat legea au presupus ca posturile in cauza se vor grabi sa aloce pe gratis spatii generoase campaniei electorale asumandu-si in paralel si riscul de a primi sanctiuni de la CNA pentru nerespectarea unei legi atat de confuze. Sigur, cu traditionala imaginatie romaneasca se pot gasi oricand solutii pentru a ocoli astfel de ingradiri, dar e limpede ca majoritatea bugetelor de campanie au ocolit in acest an posturile de radio si televiziune.
Cum insa nimeni nu e fericit sa ofere ceva pe gratis, radiourile si televiziunile private au ales sa ignore in buna masura campania electorala. Fie nu au programat deloc astfel de emisiuni, fie au facut-o de forma, la ore de audienta minima. Sigur, cu exceptia notabila a Antenei 1, dar asta doar pentru ca proprietarul postului, Dan Voiculescu, a dorit sa-si promoveze propriul sau partid. Cat despre emisiunile de profil de la serviciile publice de radio si televiziune, acestea au oricum cote de audienta apropiate de zero, asa ca impactul lor final e practic nul daca nu luam in calcul satisfactia personala a diferitilor candidati de a putea fi vazuti de rude pe micul ecran.
Problema e ca obsesia suprareglementarii audiovizualului in timpul campaniei electorale a dat peste cap mai toate emisiunile informative si dezbaterile politice. Mai tot ce inseamna stire sau declaratie politica s-a evaporat din emisiunile de profil. S-a ajuns astfel la situatia absurda in care pe canalele de radio si televiziune se vorbeste cel mai putin si cel mai prost despre cel mai important lucru care se intampla astazi in Romania: alegerile locale. In plus, refuzul PSD de a participa chiar si la dialogurile electorale "permise de lege" a dus definitiv in derizoriu orice discutie publica pe tema "localelor" din acest an. Din punctul de vedere al partidului de guvernamant, dezbaterea din alegerile locale s-a redus in mare parte la aparitii pictoriale ale candidatilor sai, care se adreseaza alegatorilor prin sloganuri mai mult sau mai putin inspirate, de pe bannerele, panourile si panzele gigantice intinse pe peretii blocurilor sau din spatiile publicitare cumparate in presa. La Bucuresti, de exemplu, distinsul ministru de Externe, Mircea Geoana, fuge cu obstinatie nu numai de orice dezbatere cu Traian Basescu, dar si de orice alte aparitii, chiar si de unul singur, la emisiuni de radio sau televiziune in care mediul nu e septic si total controlat.
Peste putina vreme, "localele din 2004" vor fi istorie. Cu o victorie, deloc imposibila, a Aliantei PNL-PD la Bucuresti si Cluj, ele ar putea chiar sa devina placa turnanta a unor schimbari surprinzatoare in dinamica alegerilor din acest an. Campania va ramane insa in memoria colectiva doar ca un amestec de show de tip american si un lung sir de monologuri electorale, asezonat cu o puzderie de reglementari pentru canalele audiovizuale, adesea constrangatoare si stupide, inspirate dupa cele inventate de-a lungul timpului in unele tari europene. Ce mai ramane astfel dintr-o dezbatere publica care ar trebui sa fie una esentiala pentru intreaga societate romaneasca ce si-a propus, cel putin formal, sa devina compatibila cu spatiul UE, putem judeca fiecare dintre noi.
