O fotografie și două scenarii pentru dreapta românească

Pare destul de probabil ca fotografia care surprindea o întâlnire în trei, Traian Băsescu cu Emil Boc și Elena Udrea, să nu fi ajuns chiar întâmplător în presă zilele trecute. Dar, indiferent dacă e așa sau nu, mesajul subliminal transmis e totuși destul de clar: președintele nu a abandonat deloc ideea de a integra în viitor PDL în strategia sa de construcție a unei opoziții viabile de dreapta la actuala putere, iar din acest punct de vedere el mizează pe influența considerabilă pe care continuă să o exercite și Emil Boc, și Elena Udrea în interiorul partidului.

Deși peisajul politic intern e extrem de fluid, se prefigurează deja cele două direcții de ac­țiune majore în interiorul a ceea ce numim spa­țiul de dreapta, o titulatură mai degrabă inerțială decât construită pe poziționări ideologice clare. Prima este linia pe care își pro­pune să meargă PDL sub conducerea echipei lui Vasile Blaga: rejectarea oricărei dis­cuții de coagulare a acestui segment înainte de alegerile europarlamentare, în spe­ran­ța că înainte de prezidențiale se va configura o alianță PDL-PNL. În această stra­te­gie, un element cheie este ruptura dintre ac­tuala con­ducere și președintele Băsescu, dar, or­icum, cu Crin Antonescu în fruntea libe­ra­li­lor, un ast­fel de proiect e greu de im­ple­men­tat­. Lu­crurile însă se pot schimba în viitor, spe­ră li­de­rii PDL. Un scor mult sub aștepări pen­tru PNL la europarlamentare, combinat cu de­gra­darea previzibilă în continuare a re­la­ții­lor din interiorul USL ar putea determina de­barcarea lui Crin Antonescu din funcția de pre­ședinte și ruperea alianței cu PSD. În aces­te condiții, o variantă în care o alianță PDL-PNL ar spri­ji­ni un candidat co­mun la ale­gerile prezidențiale, de pildă pe Klaus Johannis, nu mai pa­re chiar un scenariu SF. For­mula este în principiu posibilă - chiar dacă Crin An­tonescu ar rămâne în con­ti­nuare pre­șe­dinte, dar ar re­nun­ța la cursa prezidențială în fa­voa­rea primarului Sibiului -, va­rianta ar căpăta și mai multă tracțiune, dacă PSD va avea un candidat propriu.

De partea cealaltă, președintele are în vedere o strategie total diferită, care exclude PNL din ecuație. Cel puțin pentru viitorul imediat. În esență, el vrea să coaguleze până la eu­ro­par­la­mentare segmentul non-PDL, mai precis PNȚ-CD, Forța Civică și Mișcarea Populară, în­tr-o struc­tură comună care să obțină un scor com­pa­rabil cu cel al PDL. Într-o astfel de situ­ație, in­fluența aripii consistente pro-Băsescu din par­tid, coagulată în jurul Elenei Udrea și al lui Emil Boc, ar crește semnificativ, chiar dacă, în absența unui scor catastrofal pentru PDL, o schimbare formală de conducere e to­tuși com­plicată. Principalul atu al unei astfel de cons­trucții este chiar Traian Băsescu, a că­rui po­pu­la­ritate este în creștere evidentă, din două mari motive. Primul: criticile sale tot mai virulente la adresa actualei guvernări îl poziționează drept principala voce a opoziției față de USL. Opoziția „oficială“, instituțională, reprezentată în special de PDL, nu poate con­cura cu el din acest punct de vedere și din cauza barajului mediatic, dar și pentru că nu are nici o voce de mare impact public. Cătălin Predoiu sau Mi­hai Răzvan Ungureanu, din zo­na non-PDL, cu un discurs civilizat și adesea coerent sunt în­să total inadecvați pentru o rea­litate politică în care puterea are o pon­dere copleșitoare. Ar mai fi Monica Macovei, numai că imaginea acesteia este mai de­grabă asociată în acest moment unui discurs de nișă, anticorupție, critic față de întreaga clasă politică.

Al doilea motiv pentru care popularitatea pre­ședintelui e în creștere e comparația pe care oa­menii o fac cu Victor Ponta și Crin An­to­nes­cu. Dincolo de faptul că promisiunile elec­to­rale total nerealiste ale USL sunt încălcate pe ban­dă rulantă, stângăciile guvernamentale, ama­torismul, teribilismele ieftine ale pre­mie­rului sunt tot mai vizibile, iar pe măsură ce umorile an­ti-Băsescu se disipă, imaginea pre­ședintelui nu are decât de câștigat. Însă e greu de spus în ce măsură el va putea trans­fera acest capital elec­toral către structura po­litică pe care o va spri­jini. În plus, dacă Mo­ni­ca Macovei va fi cap de listă pentru PDL la eu­roparlamentare, așa cum e previzibil în acest moment, competiția de la europarlamentare nu va fi deloc simplă, mai ales că o miză im­por­tantă va fi atragerea segmentului electoral urban care a stat acasă la alegerile din decem­brie 2012.

Indiferent cum va arăta situația pe teren la mij­locul anului 2014, pentru Traian Băsescu e important să evite percepția că ar dinamita unitatea dreptei înaintea prezidențialelor. Din această perspectivă, el trebuie să se implice în impunerea unui candidat comun pe acest segment. Or, aici rolul lui Emil Boc devine esen­țial. Actualul primar al Clujului este foar­te popular în partid. Cu un sprijin din partea aripei proprezidențiale, el ar putea obține fără dificultate nominalizarea, chiar dacă partidul va avea un candidat oficial, probabil Cătălin Pre­doiu, în perioada următoare. Principalul argu­ment va fi acela că, la imboldul preșe­din­telui, Emil Boc ar putea fi sprijinit și de ce­lelalte forțe de dreapta. E un scenariu pe care echipa Blaga nu și-l dorește, pentru că ar di­na­mita din start apropierea de PNL, dar pe ca­re îl poate contracara cu greu, mai ales dacă coaliția de dreapta non-PDL va obține un scor bun la europarlamentare. //