De același autor
Dacă ești o firmă mică nu te poți bate cu succes cu IBM procedînd exact așa cum face IBM. Nu ai resursele și forța organizatorică a unui gigant de acest tip. Singura soluție este aceea să fii inovativ, să vii cu o abordare cu totul nouă. Ceea ce e valabil ca strategie de business este în bună măsură valabil și în politică. Îmi vin în minte toate aceste lucruri auzind la nesfîrșit discursul despre structurile de partid și succesul electoral. De exemplu, PMP se tot plînge că scorul său electoral a fost sub asteptări pentru că nu a avut structuri. Sigur că structurile sunt importante dar partidele mici, precum PMP sau Forța Civică, nu se pot bate cu PSD și nici măcar cu un conglomerat PNL-PDL procedînd în același fel. Majoritatea copleșitoare a oamenilor intră într-un partid nu din rațiuni înalte ci pentru a atinge anumite obiective personale (nu vorbim aici neapărat de cei corupți!): o poziție de consilier (municipal, județean, chiar și într-o comună), o funcție într-o instituție deconcentrată, într-o regie, într-un consiliu de administrație, etc Nu uitați mulțimea de organizații/instituții/asociații importante (sindicate, asociații patronale de tot felul, federații sportive precum LPF sau FRF, Comitetul Olimpic Român sau Academia Română) în care după cum s-a văzut în ultima vreme sprijinul politic poate fi decisiv (mai ales dacă vine de la PSD). Aceasta este imensa rețea de care beneficiază PSD și, la mare distanță, ceilalți actori majori: PNL, PDL, UDMR. PSD, de pildă, are responsabili la nivel de stradă și ulițe prin sate așa că poate manevra relativ ușor un electorat captiv (cum ar fi angajații din regiile locale).
Pentru ceilalți este însă un teritoriu extrem de greu penetrat. Din două motive: 1. nu au resurse; 2. nu au ce oferi în mod concret (funcții publice, sprijin pentru anumite poziții). În plus, chiar partide relativ importante precum PNL și PDL s-au păcălit, atunci cînd erau la guvernare, alergînd să atragă primari de la alții pentru a constata apoi (lecție care nu pare să fi fost însușită!) că aceștia fac ce fac și, de regulă, aterizează pînă la urmă tot în curtea PSD. Ce pot face însă aceste partide mici, mai ales în faza inițială, este să încerce să atragă la urne electoratul pasiv și dezamăgit. Prin vectori de opinie preponderent din zona urbană dispuși să se implice fără a solicita neapărat beneficii imediate ci din teama privind derapajele Ponta-PSD, din dorința de sprijini lupta anti-corupție, etc Au existat, de pildă, astfel de grupuri ad hoc de sustinere pentru Monica Macovei la ultimele alegeri europarlamentare de care a beneficat în ansamblu PDL. Doar atrăgînd acest tip de electorat suplimentar partide precum PMP și FC pot spera să-și sporească ponderea electorală și să conteze cu adevărat în lupta politică. Alternativa tardițională este din start perdantă. Însă pentru asta îți trebuie reprezentanți credibili pe arena publică capabili să se conecteze la acest gen electorat. Altfel spus, ca să facem trimitere la actualul univers tehnologic, îți trebuie o formulă de operare de tip rețea socială mai degrabă decît una tipic ierarhică top-down cu structuri de partid pînă în ultimul cătun.