De același autor
In aceste zile, presa franceza e plina de dezbateri, interviuri si declaratii pe marginea referendumului de la sfarsitul lunii mai, care va decide daca Parisul aproba sau nu noul tratat constitutional al UE. Toate la un loc developeaza un tip de viziune asupra constructiei europene si desconspira o stare de spirit specifica nu doar Frantei, ci si altor tari din spatiul occidental. Intelectualii francezi, cu cateva exceptii notabile precum Jean-François Revel sau Andre Glucksmann, desi se declara partizanii lui DA sau NU, isi doresc in general acelasi lucru: o Europa protectionista si atent reglementata, rezervata in privinta viitoarei extinderi si, bineinteles, pregnant antiamericana.
"Eu cred ca ultraliberalismul este in curs de disparitie, ca economia industriala americana se dezagrega si lumea se afla in criza", spune Emmanuel Todd intr-o dezbatere gazduita de cunoscutul saptamanal L'Express, la care a mai luat parte si Paul Thibaud. Dar daca America are probleme, Europa are solutii. "In cadrul modelului geopolitic planetar, cu o economie americana industriala in plina implozie si cu aparitia unei tari enorme precum China, trebuie sa intarim spatiul economic european, punand accentul pe regimul preferential comunitar si pe impunerea unor bariere vamale exterioare eficace, care sa-i protejeze pe cei 450-500 de milioane de locuitori din Uniunea Europeana." Or, crede Todd, pentru a muta in sfarsit "centrul de gravitatie economica al lumii" inapoi, din Statele Unite in Europa, vechiul continent are nevoie de coagularea pe care o poate realiza noua Constitutie Europeana.
Interlocutorul sau, Paul Thibaud, un alt cunoscut intelectual francez, militeaza pentru respingerea documentului. Nu pentru ca ar fi in vreun fel in dezacord cu analiza geostrategica sau cu solutiile propuse de Emmanuel Todd, ci pentru ca el crede ca, prin intrarea in vigoare a Constitutiei Europene, aceste deziderate vor fi mai greu de atins. Paul Thibaud acuza o tripla deriva de care s-ar face vinovate institutiile europene. Prima ar fi legata de promovarea unor initiative de genul Directivei Bolkestein, care impiedica statele membre sa se apere in fata inegalitatilor existente pe piata continentala, produsul convingerii "nefericite" ca "toata lumea trebuie sa se afle in competitie directa cu toata lumea in interiorul Uniunii". Altfel spus, ideea de a permite ca arhitectii, medicii, juristii sau orice alti furnizori de servicii din tarile din Estul Europei sa poata activa liber in tarile din Vestul continentului trebuie puternic descurajata. A doua deriva, care o agraveaza de fapt pe prima, ar fi, in opinia sa, chiar ideea in sine a extinderii UE, care ar permite intrarea in joc a unor "societati prea diverse". E un mod elegant de a exprima lipsa de entuziasm fata de aderarea unor tari precum cele din Balcani. In fine, cea de-a treia e legata de acceptarea deschiderii frontierelor Europei si renuntarea la protectia vamala in limitele acordurilor negociate in cadrul Organizatiei Mondiale a Comertului.
Ultraliberalismul, caracterizat de Jacques Chirac drept "comunismul vremurilor noastre" intruchipeaza, alaturi de America, tot ceea ce este mai detestabil: promovarea pietii globale si cultivarea competitiei in interiorul si exteriorul Uniunii Europene. Asa ca Uniunea Europeana ar trebui, pe de o parte, sa ridice bariere solide de protectie in exterior, pentru a se apara mai ales de concurenta chinezilor si indienilor, iar pe de alta, sa sape in interior, la limita fostelor sale granite occidentale, santuri adanci care sa descurajeze influxul esticilor. In acest context, deplina prabusire economica si politica a Americii este bineinteles asteptata cu speranta si bucurie.
Acest tip de viziune schizofrenica, care cultiva aparent confortabil la nivelul UE standarde duble nu trebuie, evident, confundata neaparat cu linia oficiala adoptata la Bruxelles sau in alte capitale majore de pe continent. Ceea ce nu inseamna insa deloc ca e vorba de puncte de vedere marginale. Dificultatile pe care le traverseaza societatile din majoritatea tarilor occidentale, confruntate atat cu competitia economica globala, cat si cu presiunile introduse de exinderea UE in zona cu forta de munca sensibil mai ieftina din Est reverbereaza puternic in mediul politic. De aceea, acest gen de discurs si acest gen de solutii pot oferi o platforma ideologica tentanta, in perspectiva. Au si avantajul, e drept unul doar de moment, ca imping in plan secund analiza si tratamentul bolilor structurale care macina in prezent Europa Occidentala, de la deficitul de competitivitate economica la criza demografica.
Vestul continentului e dominat in mare masura de spaima: spaima de somaj, datorita presiunilor introduse de forta de munca ieftina din China si India, dar si de concurenta din Europa de Est; teama ca sistemul extins de protectie sociala va claca, erodat si de noua realitate economica descrisa mai sus, dar si de imbatranirea accelerata a populatiei; teama, mai ales in arealul francofon, de invazia filmelor si a muzicii americane. Cu doar putin timp in urma, directorul Bibliotecii Nationale Franceze isi chema colegii de pe continent la lupta impotriva initiativei corporatiei Google, cea care a introdus cel mai popular instrument de cautare pe Internet, de a crea o biblioteca digitala cu 15 milioane de titluri, initiativa pe care o considera, bineinteles, expresia imperialismului cultural american. Si lista poate continua. E insa putin probabil ca raspunsul corect in fata tuturor acestor provocari inseamna cultivarea protectionismului, introducerea unui sir nesfarsit de complicate reglementari comunitare sau confruntarea obsesiva cu Washingtonul. Profesorul Lester Thurow, de la MIT, spunea ca "societatile dominate de frica nu pot fi prospere", pentru ca ele aleg invariabil calea reglementarilor rigide si a barierelor de protectie, de regula contraproductive, in dauna cultivarii spiritului antreprenorial.
Pana la urma, acest tip de frustrari, obsesii si spaime intelectuale exprima slabiciunile vechiului continent si explica in buna masura blocajele fundamentale care afecteaza spatiul european, atat de bogat in resurse in plan cultural, economic sau tehnologic. Proiecte de stimulare a competitiei interne, dar si de continuare a extinderii Uniunii catre Est, inclusiv catre Ucraina, Moldova, ar putea fi din acest punct de vedere posibile formule de depasire a acestui tip de inhibitii paralizante. Lucru posibil, insa, doar daca, si sub presiunea noilor veniti, dinamica evolutiilor din Uniunea Europeana va reusi sa coaguleze la nivelul continetului un alt tip de atitudine, nu doar la nivelul cercurilor politice, ci si al societatii in ansamblu.
