Operatiune de rebranding la PRM

Sambata, Plenara PRM, de fapt Corneliu Vadim Tudor, a luat decizia de a schimba numele partidului in Partidul Popular Romania Mare. El insusi se va retrage din functia de presedinte, dar va ramane presedinte de onoare. Sintagma mai mult decat inselatoare. Chiar maniera in care s-a ajuns la aceasta hotarare - Vadim a anuntat sec ca "am luat decizia de a va propune sa cream prin statut functia de presedinte de onoare al partidului, functie pe care o voi ocupa eu" - nu lasa prea multe dubii in privinta persoanei care va detine cu adevarat si de acum incolo autoritatea suprema in partidul cu nume schimbat. Desi pe hartie prima pozitie ii va apartine lui Corneliu Ciontu, noul presedinte de onoare va fi, conform statutului, "liderul moral" si "garantul stabilitatii partidului". De altfel, Vadim a dorit sa risipeasca din start orice ambiguitati din acest punct de vedere, explicand in acelasi timp de ce el se va ocupa de acum inainte mai mult de Cosmos TV, noul sau megafon mediatic. "Nu m-am retras in planul secund. Eu conduc acest partid. Am facut un transfer de responsabilitati, pentru ca eu simt ca prioritatea noastra absoluta este sa lamurim tara, printr-un sistem de radio si televiziune, care e directia acestei tari. Un post de televiziune face mai mult decât un Parlament, care a anchilozat in Romania, care nu mai face nimic".
Ca sa traducem lucrurile pe intelesul tuturor, asistam la o operatiune tipica de comunicare si relatii publice, se numeste rebranding, care isi propune sa elimine atributul "extremist", asociat de regula PRM in perceptia mediilor politice si presei din Occident. Nu e o initiativa de data recenta. De doi ani de zile, C.V. Tudor incearca sa faca PRM acceptabil pe plan international. Operatiunea de spalare de pacate a inceput acum doi ani si l-a vizat direct chiar pe liderul partidului. Declaratiile antisemite au devenit peste noapte prosemite. Tribunul a dezvelit chiar si o statuie a fostului premier israelian Itzak Rabin, la Brasov. In paralel, liderii PRM s-au agitat pe langa Partidul Popular European, incercand sa demareze discutii pentru obtinerea macar a statutului de observator. Nu cu prea mare succes pana acum. PRM a ramas in continuare o formatiune politica indezirabila pe plan extern, eticheta care ii blocheaza din start posibilitatea de a fi luat in calcul la coagularea oricarei coalitii de guvernare, in conditiile unei tari care se pregateste sa adere la Uniunea Europeana. Cazul Heider din Austria e prea proaspat in amintirea tuturor pentru ca cineva sa riste oprobriul si izolarea externa care ar urma inevitabil perfectarii unei aliante politice cu PRM.
Asa ca, dupa modelul Heider, si Vadim a fost sfatuit sa faca un pas inapoi si sa se retraga formal din fruntea partidului. Exista doua motive care ar putea sta la baza unei astfel de decizii care, cu toate precautiile de limbaj si modificarile statutare operate, trebuie sa fi ranit totusi orgoliul hiper-dimensionat al acestuia. Primul ar putea fi existenta unor semnale care sa indice ca, in noile conditii, PPE, Partidul Popular European, ar fi dispus sa priveasca cu mai multa deschidere solicitarea noului PPRM. In acest punct, e bine sa amintim ca proaspatul PPCD, adica fostul PNTCD, si UDMR sunt in prezent membri asociati ai PPE. Problema e ca, desi taranistii raman inca principalul partener autohton agreat de catre PPE, temerea popularilor europeni ca acestia nu vor avea nici in viitor o reprezentare politica consistenta, intr-o tara din UE de talia Romaniei, trebuie sa fie reala. Desi orice supozitii sunt posibile, in acest moment pare mai degraba probabil ca, desi PPE nu va lua nici o decizie in acest sens in viitorul apropiat, demersul unui PRM rebotezat si partial "devadimizat" ar fi totusi privit cu mai multa simpatie de catre gruparea conservatoare de pe continent, mai ales daca nu apar perspective pentru inchegarea unui pol popular semnificativ pe esichierul politic autohton, fie in jurul PPCD, fie plecand de la o fuziune PNL-PD, tot mai putin probabila in ultima vreme. Al doilea motiv tine de logica bataliei politice interne. Cu Ion Iliescu revenit la carma PSD, partidul lui Vadim spera sa poata relua o colaborare politica explicita cu acesta, inclusiv in perspectiva unei viitoare formule de guvernare. Poate ca C.V. Tudor a si primit deja asigurari ca miscarile cosmetice anuntate sambata sunt suficiente pentru a face acest lucru posibil. Ion Iliescu va putea vorbi oricand, in stilul sau bine cunoscut, despre faptul ca nu trebuie sa punem automat etichete, iar in exterior PRM revopsit ar putea fi pana la urma inghitit ca partener junior intr-o viitoare guvernare PSD. Un bun motiv ar fi chiar acela ca se evita astfel coagularea unei potential periculoase voci critice la adresa procesului de integrare europeana, atunci cand costurile acestuia vor deveni din ce in ce mai vizibile. Oricum, chiar si daca nu s-a ajuns la o astfel de intelegere, PPRM nu are de ales. Pentru a nu se dezagrega - cum poti altfel sa-ti mentii in priza activul!? -, trebuie sa incerce sa obtina un minimum de legitimitate externa, fara de care capacitatea sa de joc pe terenul politic romanesc e din start compromisa. Cu atat mai mult cu cat declansarea unor alegeri anticipate nu e deloc exclusa in viitorul apropiat, in ciuda declaratiilor politice din ultimele zile. Problema e ca, in noul format, PRM are poate sanse sa devina acceptabil la export, dar risca sa ajunga cu totul irelevant tocmai pentru electoratul sau traditional autohton.