De același autor
Impactul va fi resimtit mai tarziu. Mai intai la alegeri. Pana la urma, mobilizarea electoratului anti-PSD depinde in mod determinant de numele concrete peste care oamenii sunt invitati sa puna stampila de vot. Or, distanta dintre preluarea guvernarii si ramanerea in opozitie se va masura, dupa toate probabilitatile, doar in cateva procente. Al doilea efect e unul pe termen lung si afecteaza nu numai calitatea viitoarei prestatii din Parlament, ci si capacitatea Aliantei de a construi un pol politic viabil. Ca si PSD in anul 2000, principala coalitie de opozitie va proiecta in Parlament un mare numar de figuri noi, aproape triplandu-si ponderea actuala. Ei vor forma viitoarea structura de putere din cele doua partide, asa ca de calitatea umana a acesteia va depinde in mod esential si calitatea unei eventuale guvernari, atat ca oameni, cat si ca filosofie generala de abordare. S-a vazut de altfel in toata perioada post-comunista cat de greu pot fi curatate mai tarziu partidele de mediocritatile si veleitarii aparuti pe astfel de valuri electorale.
Pe termen scurt exista insa alte doua mari hopuri de trecut. Unul este desemnarea viitorului guvern din umbra si mai ales a viitorului prim-ministru. Mai ales ca deocamdata nu se intrevede nici o personalitate care sa fie acceptata fara rezerve majore si de liberali si de democrati si care sa fie bine perceputa si in opinia publica. Cel de-al doilea este iminenta criza de succesiune la varf din PNL. In mod paradoxal, tocmai un eventual succes in alegeri are toate sansele sa inflameze lucrurile. Pentru ca desemnarea lui Theodor Stolojan drept candidat la Presedintie al Aliantei, desi are darul de a oferi o solutie electorala viabila, genereaza in acelasi timp dificultati interne majore pentru PNL. Castigul pe termen lung este insa discutabil, pentru ca viitorul presedinte va avea o influenta mult mai limitata. Prin canalele subterane de influenta asupra serviciilor secrete si prin imensa sa capacitate de a manevra in interiorul partidului de guvernamant, Ion Iliescu i-a conferit functiei de sef al statului o dimensiune iesita din scara constitutionala, care va disparea cu siguranta dupa plecarea sa de la Cotroceni.
Theodor Stolojan ar fi putut fi un potential prim-ministru acceptat fara rezerve majore de ambele formatiuni din Alianta. Cum insa el dispare practic din ecuatie din acest punct de vedere, indiferent daca pierde sau castiga alegerile prezidentiale, batalia pentru aceasta pozitie va starni uriase pasiuni si va pune greu la incercare textura de rezistenta a coalitiei. Dar plecarea lui Stolojan va deschide si competitia electorala pentru sefia PNL, mai ales ca, din nou, nu exista nici un succesor natural al actualului presedinte liberal. Valeriu Stoica ar putea fi o alegere potrivita, dar vor accepta oare membrii Biroului Executiv o astfel de solutie in conditiile in care fostul presedinte PNL si artizanul Aliantei, pe care acum o aplauda toata lumea, este in prezent retras pe margine? Desi pare logic ca succesiunea la varf sa fie reglata din timp, asa cum se intampla de exemplu in cazul marilor corporatii, e destul de putin probabil ca agendele individuale ale liderilor sa nu prevaleze in raport cu interesul general al partidului.
Protocolul dintre PNL si PD rezolva probabil destule probleme in ceea ce priveste reglarea raporturilor interne dintre cele doua partide si coordonarea generala a coalitiei. In absenta unei fuziuni rapide, inainte de alegeri, care de altfel a fost destul de prost receptata ca propunere atunci cand Mona Musca a ridicat problema acum cateva saptamani, raman insa importante surse de instabilitate care ar putea mina pe termen mediu consolidarea unui pol de putere contrapus PSD. In aceasta perioada de coagulare spontana a tuturor fortelor care se opun partidului condus de Adrian Nastase, ambiguitatea pozitiei PD, de competitor al PSD in zona social-democrata, dar si de parte componenta a unei structuri perceputa de public drept una de semn politic opus, nu este nici vizibila si nici deranjanta. Dar ce se va intampla dupa un eventual succes electoral al Aliantei ? Nu va fi tentat PD sa incerce sa inteteasca competitia cu PSD pe acest culoar? Si oricum, cum vor putea tine piept liberalii prinsi in batalia succesorala dupa alegeri unui partener de alianta condus cu mana forte de Traian Basescu, probabil cel mai popular om politic al momentului? O situatie care poate genera destule frustrari, iar frustrarile au toate sansele sa mineze grav coalitia. Efectul linistitor al crizei zgomotoase din PSD si euforia post-electorala au toate sansele sa anestezieze intr-un mod periculos opozitia, deturnandu-i atentia de la infruntarea electorala de la sfarsitul anului catre mize si dispute interne. Ar fi o mare greseala de apreciere. Asemanatoare cu aceea care a facut partidul de guvernamant sa creada ca alegerile locale sunt dinainte castigate. Daca trece cu pierderi rezonabile de batalia din congresul de la sfarsitul lui august, PSD ramane un adversar politic formidabil. Cu imense resurse financiare la indemana, cu o multime de canale media controlate si cu abilitatile traditionale de organizare, formatiunea aflata la putere va incerca sa stopeze actualele tendinte electorale care ii sunt defavorabile. In mod normal, sansele de succes sunt reduse. Cu singura conditie ca Alianta sa poata gestiona cu minime avarii provocarile prin care are de trecut din plin in perioada urmatoare.
