PNL față cu reacțiunea

PNL, care în materie de structuri s-a întărit considerabil după iureșul electoral din decembrie 2012, beneficiind de fapt din plin de formidabila mașinărie electorală a PSD, are mari probleme de identitate și duce o lipsă acută de proiecte politice de substanță.

Suntem singuri, împotriva PSD, a lui Tra­ian Băsescu și a unor instituții inter­na­țio­nale, le spunea recent Crin Antonescu co­legilor săi din conducerea PNL cu prilejul unei întâlniri în spatele uși­lor închise. Apropo, e foar­te interesant cum „scapă“, aproape în flux continuu, în spațiul public înregistrări ale unor reuniuni liberale, presupus private. E lim­pe­de că e vorba de scurgeri con­trolate, menite să trans­mită în exterior, către PSD, dar și către militanții pro­prii, mesaje care fie nu pot fi spuse față în față, fie nu pot fi asumate oficial la nivel for­mal. Dacă nu ar fi așa, am fi avut parte de înfierări indignate ale acestui tip de practici (dând eventual vina pe serviciile aservite prin definiție lui Băsescu și, mai nou, lui Victor Ponta), iar liderii liberali ar fi luat măsuri de protecție.

Dar să ne întoarcem la vorbele lui Crin An­tonescu. Ele sună dramatic, emoționant, re­voluționar chiar. Liberalii, singuri îm­potriva tuturor! Singura chestiune ne­lă­murită este pentru ce anume se bat ei? Oa­re ce vor să obțină, ce proiecte vor să pro­moveze spre binele țării, în pofida pie­di­cilor puse la cale de această, iată, mons­truoasă cabală, înțelegem transnațională? Trebuie să fie un secret mult mai bine pă­zit decât înregistrările de la întâlnirile lor private, care circulă bine-mersi prin me­dia de câteva săptămâni (cam de la criza le­gată de numirea Laurei Codruța Kövesi în fruntea DNA), pentru că până acum nu ne-am lămurit. Pentru că liderii liberali nu par foarte tare preocupați de marile te­me ale momentului, modificarea Cons­ti­tuției și regionalizarea, ambele lansate ini­țial de Traian Băsescu, dar asumate în mod serios de PSD. Într-adevăr, și Victor Ponta și, mai ales, Liviu Dragnea le menționează insistent ca proiecte de prioritate zero pentru social-democrați. Li­beralii nu s-au arătat a fi vizibil preocupați nici de grija sectorului privat din economie, dincolo de unele declarații de circumstanță, cu totul inconsistente, nici de educație, de energie sau de promovarea expor­tu­ri­lor.

Subiectele cu adevărat im­portante pentru PNL în perioada care s-a scurs de când USL a ajuns la putere au fost altele: demiterea președintelui, emas­cularea DNA și, dacă se poate, desființarea ANI, tocmai când prin alte părți din Eu­ropa, de pildă în Franța, se ia în calcul în­ființarea unor instituții de acest tip. Alte probleme de mare interes pentru partid au fost plasarea lui Dan Radu Rușanu în frun­tea unui organism mamut care să con­troleze tot spectrul de servicii financiare și de asigurări sau numirea d-nei Lulache în fruntea Nuclearelectrica. Ultima per­soană trebuie să fie o doamnă extrem de norocoasă, din moment ce imediat ce li­be­ralii ajung la guvernare i se propun funcții re­munerate generos din bani publici (în­tre 10 și 30 de mii de euro pe lună). A, și să nu uităm de demersurile întreprinse în par­lament de Sorin Roșca Stănescu, omul care a provocat marele deranj în USL, pen­tru obstrucționarea instrumentelor util­i­zate în lupta anticorupție.

Cam asta ar fi agenda de priorități a PNL, dacă e să ne luăm după ceea ce am văzut până acum. Sigur, poate sunt alte teme ge­neroase și de mare interes public pe care par­tidul le păstrează, discret, în rezervă. Nu putem decât să așteptăm cu nerăbdare ca ele să fie scoase cât mai repede la lu­mină. Realitatea e însă că PNL, care în ma­terie de structuri s-a întărit considerabil după iureșul electoral din decembrie 2012, beneficiind de fapt din plin de formidabila mașinărie electorală a PSD, are mari pro­bleme de identitate și duce o lipsă acută de proiecte politice de substanță. Într-un fel, era inevitabil ca partidul să fie obturat de partenerii săi de guvernare, care dețin în proporție covârșitoare pârghiile de pu­tere și controlul resurselor. Dar can­to­na­rea mesajului său public obsesiv în zona retoricii anti-Băsescu reduce acțiunea po­litică până la un nivel caricatural. Mai ales acum, când, beneficiind de pactul de coa­bitare și de uzura inerentă a actualei pu­teri, președintele a recuperat în mod sem­nificativ din punctul de vedere al în­cre­derii publice, tendință care are toate șan­sele să continue în perioada următoare.

PNL pare să fi fost surprins și oarecum con­fuzionat de rapiditatea cu care PSD l-a marginalizat la guvernare, probabil mult mai repede decât s-ar fi așteptat. Agenda sa ascunsă în materie de consolidare a in­fluenței la nivelul unor structuri de putere cheie, cum ar fi serviciile de informații, de­voalată între altele de demersurile în­treprinse de Sorin Roșca Stănescu (acesta fiind, cu siguranță, unul dintre motivele prin­cipale ale iritării provocate de acesta în PSD), s-a dovedit a fi nerealistă, chiar naivă. Un partid cu forța și experiența PSD nu avea cum să cedeze liberalilor teritorii esențiale pe harta de putere din România. Iar maniera cocoșesc ridicolă pe care li­be­ralii au adoptat-o la vârf atât față de ins­tituții internaționale importante, cât și fa­ță de cancelarii occidentale de prim rang, precum cele din Washington, Berlin sau Lon­dra, au făcut ca partidul să devină în bu­nă măsură nefrecventabil în exterior. Mai ales că și din acest punct de vedere PSD a făcut un pas în față după eve­ni­mentele din vara trecută, lăsându-i pe li­berali în offsaid. Deocamdată, șansa sa e faptul că nu s-a coagulat încă nicio al­ter­nativă consistentă în opoziție, pe același segment electoral. Pentru că, dacă acest lu­cru se va întâmpla, PNL ar putea avea pro­bleme majore la alegerile europ­ar­la­men­tare de anul viitor. //