De același autor
Hotarat sa foloseasca ocazia pentru a-i crea probleme lui Traian Basescu, care a caracterizat permanent prezenta PUR la guvernare drept o "solutie imorala", Dan Voiculescu a impins lucrurile si mai departe. Postul sau de televiziune s-a decis imediat sa comande un sondaj de opinie fulger, din care am aflat, in mod previzibil in cazul unor situatii cu o astfel de incarcatura emotionala, ca mai bine de 2/3 dintre romani sprijina retragerea trupelor din Irak, la schimb cu eliberarea ostaticilor. Un adevarat cadou oferit pe tava teroristilor si o formula infailibila de a crea dificultati suplimentare celulei de criza de la Cotroceni si presedintelui personal. Si e aproape de prisos observatia ca astfel de demersuri nu au nimic de a face cu grija pentru ostatici, ci doar cu interesul cinic de a extrage maximum de capital electoral din tragedia acestora. Cat despre circul suplimentar provocat de declaratia lui Dan Voiculescu, care s-a oferit sa mearga el in captivitate in locul ziaristilor, e doar o ocazie de a constata, o data in plus, ca incursiunile in ridicol pot depasi uneori toate asteptarile.
In Romania s-a discutat destul de putin si in general superficial despre miza conflictului din Irak sau despre aceea a razboiului contra terorismului in general. Oamenii nu au fost probabil incantati de prezenta trupelor noastre in Afganistan sau Irak, dar au acceptat-o, considerand ca e vorba de obligatii legate de integrarea tarii in NATO si in alte structuri occidentale. Nici media nu a abordat prea mult subiectul, mai ales ca din acest punct de vedere puterea si opozitia s-au aflat in consens. Daca in Occident opozitia fata de interventia din Irak a avut de la inceput o masiva incarcatura ideologica, fiind instrumentata in principal de elitele de stanga de pregnanta orientare antiamericana si de gruparile islamice, la Bucuresti rezervele, atatea cate au fost, au avut la baza doar considerente de genul "de ce sa ne amestecam intr-un conflict care nu ne priveste". Altfel spus, rezervele nu au fost nici ample si nici stridente.
O paranoie mediatica bine intretinuta - am avut un exemplu de manual in perioada interventiei militare NATO in Kosovo - poate insa oricand aprinde opinia publica, intodeauna vulnerabila la acest tip de bombardament informational, facand-o sa ignore pericolul devastator al oricarei cedari in fata santajului terorist. De altfel, putini realizeaza probabil ca mediatizarea masiva care a insotit si evenimentul in sine, dar si suita de manifestari de solidaritate, departe de a sprijini in vreun fel cauza ostaticilor, face exact jocul teroristilor. Rostul fundamental al acestui gen de actiuni teroriste fiind pana la urma chiar obtinerea unui maximum de expunere publica. Daca mass-media ar alege sa ignore cu desavarsire actiunile teroriste, o speranta utopica in lumea de azi, numarul rapirilor de ostatici si atentatelor s-ar diminua probabil considerabil. Si 11 septembrie 2001, si atacul de la Madrid de acum un an, si multimea de actiuni teroriste din Irak, Afganistan, Egipt sau Indonezia sunt parte a unui asalt global insidios, sofisticat, condus cu abilitate si determinare, in care expunerea mediatica joaca rolul esential.
Jurnalista italiana Oriana Fallaci vorbea despre un razboi declansat impotriva civilizatiei occidentale care tinteste "sufletul" mai degraba decat "trupul" acesteia, "modul nostru de viata, modul nostru de a gandi, de a actiona si de a iubi, libertatea noastra". "Nu va lasati pacaliti de explozivele lor. Este doar o strategie. Ei nu ne ucid doar din dorinta de a ne ucide. Ei ne ucid pentru a ne inlantui. Pentru a ne intimida, a ne obosi, demoraliza si santaja."
Multi dintre romanii care se pronunta pentru retragerea imediata a trupelor noastre din Irak, dand astfel curs solicitarilor teroristilor, nu au probabil sentimentul ca ceea ce se intampla acolo are vreo legatura cu destinul Europei pe termen lung si cu atat mai putin cu cel al Romaniei. Nu avem nici un motiv sa le reprosam acest lucru. Majoritatea locuitorilor din arealul UE gandesc la fel. Dar daca pesimistii, sau poate, cine stie, realistii, au dreptate si lumea occidentala ignora pericolul mortal care o ameninta? De la omul de pe strada pana la politicienii care, preocupati de meschine calcule electorale, in loc sa traga semnale de alarma, se pliaza docil valului popular. Asa cum se intampla intotdeauna in situatiile limita, capacitatea de a merge impotriva curentului dominant din opinia publica, asa cum a facut-o Tony Blair in cazul interventiei din Irak, separa caracterele de mediocri si demagogi. Din acest punct de vedere, si lumea politica, dar si mass-media se confrunta in perioada urmatoare cu unul din acele examene fundamentale care vor provoca reverberatii pe termen lung in societatea romaneasca.
