De același autor
Din Belgrad până la Sofia și Budapesta, poate în viitor și la București, liderul rus dispune de o extinsă rețea de admiratori, fani înfocați și aliați; iar UE are o mare problemă în sud-estul continentului.
Întreaga economie a Rusiei trece prin momente dificile în urma sancțiunilor occidentale. E drept, o bună parte dintre ruși declară, cu fervoare patriotică, că sunt dispuși să renunțe la produsele alimentare occidentale, pe care Kemlinul le-a interzis în semn de represalii. Dar blocarea accesului la creditele bancare sindicalizate pentru marile corporații rusești nu e la fel de ușor de ignorat. Iar la un preț de sub 90 de dolari pe baril (cel actual variază între 83 și 87 de dolari), bugetul de stat al Federației Ruse (proiectat luând în calcul un preț pe baril de 101 dolari pentru 2014 și de 105 dolari pentru anul 2015), care este alimentat în proporție de peste 50 de procente de sectorul energetic, este afectat semnificativ. Exact într-o perioadă în care Vladimir Putin împarte cu generozitate cadouri financiare în exterior, iar în interior are planuri ambițioase de înarmare și trebuie să acopere și gaura financiară de 20 miliarde de dolari din Crimeea.
Cu toate acestea, Vladimir Putin nu lasă deloc impresia că ar fi gata să cedeze în fața presiunilor occidentale. Din contra, Kremlinul se comportă la fel de agresiv și provocator. Un ofițer estonian a fost arestat la granița dintre cele două țări și un submarin rusesc pare să fi violat zilele trecute apele teritoriale suedeze. Iar Vladimir Putin a sosit ostentativ cu câteva ore întârziere la o întâlnire privată cu Angela Merkel, programată la Milano, în siajul reuniunii Europa-Asia.
După întâlnirea cu Angela Merkel, președintele rus a ținut neapărat să-i facă o vizită nocturnă vechiului său prieten Silvio Berlusconi, controversatul fost premier italian, cu care s-a întreținut mâncând trufe în casa acestuia din Milano până la 4 dimineața. Comentatorii par să fie bulversați, încercând să deslușească sensuri ascunse ale acestui tip de comportament, adesea imprevizibil. Nina Hrușceva, strănepoata fostului lider sovietic Nikita Hrușciov și profesor de relații internaționale la New York, crede că Putin, pe care îl descrie drept un „exhibiționist“, chiar asta vrea: să-i facă pe toți cei din jur să se întrebe ce urmărește în realitate.
|
Preşedinţii Rusiei şi Serbiei, Vladimir Putin şi Tomislav Nikolici, la Belgrad (octombrie 2014) |
În tot acest timp, Vladimir Putin exploatează cu abilitate slăbiciunile din flancul occidental din sud-estul continentului. Grecia, cu masive simpatii de stânga și tradiționale antipatii antiamericane, mai nou cu mari resentimente față de Germania, a fost dintotdeauna un punct vulnerabil pentru NATO. Sub Erdoğan, Turcia își urmărește cu prioritate propriile ambiții regionale, ignorându-le pe cele ale Alianței în ansamblu. În Bulgaria, aproape un sfert din populație preferă Uniunea Euroasiatică Uniunii Europene, în timp ce serviciile secrete și grupările mafiote rusești au penetrat masiv cercurile politice și de afaceri de la Sofia. Și la Budapesta Rusia are un sprijin consistent. Nu neapărat pentru că ungurii ar avea același tip de afinități afective, pe filiera panslavismului, ca bulgarii sau sârbii, ci pentru că pentru Viktor Orbán relația cu Moscova, ca și aceea cu China, este o modalitate de a para presiunile venite din Occident față de derapajele sale autoritariste tot mai frecvente.
În economia noilor tensiuni Est-Vest, Serbia ocupă un loc privilegiat în strategia Kremlinului. Simpatia cu totul specială cu care este privită, din considerente istorice, Rusia la Belgrad oferă Moscovei pârghii de manevră eficiente într-o regiune cu multe tensiuni remanente. Cu largul concurs al actualei puteri de la Belgrad. Și președintele Tomislav Nikolici, și premierul Alexander Vukici, doi naționaliști fervenți, sunt campioni declarați ai unei relații privilegiate cu Rusia. Iată de ce o paradă militară menită să marcheze 70 de ani de la eliberarea Belgradului de sub naziști a fost devansată cu patru zile, pentru a coincide cu vizita lui Vladimir Putin, aflat în drum spre Milano.
Deși guvernul de la Belgrad declară că este hotărât să meargă în continuare pe calea integrării europene, Serbia a refuzat să se ralieze sancțiunilor decise la Bruxelles împotriva Rusiei. La fel, în ciuda opoziței ferme a UE, sârbii rămân partizani declarați ai proiectului South Stream. Așa că devine tot mai greu de văzut cum pot fi acomodate în viitor astfel de interese complet divergente, mai ales dacă relațiile între UE și Moscova rămân încordate.
Și mai îngrijorătoare pentru liderii europeni sunt însă derapajele antidemocratice, de inspirație rusească, ale tandemului Vukici-Nikolici. Mai ales că au în față exemplul Ungariei, membru UE, în care Viktor Orbán face același lucru. Cum și România dă semne că ar putea călca pe același drum, mai ales dacă Victor Ponta va fi ales președinte pe 16 noiembrie, UE va fi pusă în fața unui tablou regional extrem de îngrijorător, deprimant, cu țări în plin proces de derivă de la principiile fundamentale ale democrației liberale privind libertatea de expresie, mass-media, independența justiției, și o Rusie tot mai agresivă, gata să facă apel la toate mijloacele pe care le are la îndemână pentru a destabiliza în favoarea sa situația din zonă. În acest punct, dacă se depășește un nivel critic, nu pot fi cu totul excluse în viitor măsuri radicale împotriva țărilor cu pricina. Poate nu chiar excluderea, însă un statut degradat, cu toate consecințele acestuia, ar putea să nu fie neapărat doar ceva de domeniul fanteziei.
CITIȚI ȘI
