Principii democratice și jocuri electorale

E mult show în abordarea disputei politice pe tema sistemului de vot la locale.

Dacă asculți declarațiile din aceste zile ale liderilor politici, mai ales ale celor din PSD și PNL, pe tema sistemului de vot la alegerea primarilor, ai impresia că în joc e însăși soarta democrației ro­mânești. Să ajungi să vor­bești de boicotarea lo­ca­le­lor nu e puțin lucru! E in­teresant, pe de altă parte, cum PSD, care i-a înfierat în repetate rânduri în tre­cut pe cei care „umblă cu pâra la Înalta Poartă a Bru­xellesului“, a dat fuga la locul cu pricina pentru a se plânge lui Martin Schulz, coleg socialist și președinte al Parlamentului European, incriminând abuzurile potențiale care s-ar putea face la București. Problema e că în­tre timp apelul la intervenția Bruxel­les­ului, într-o Uniune Europeană în care s-au căscat falii majore, de la nord la sud și de la est la vest, aflată în pierdere sensibilă de prestigiu și autoritate, nu mai are nici pe departe impactul din trecut. Din con­tra, mai ales în contextul crizei migrației, atacurile la adresa UE au devenit chiar un bun vehicul electoral. Este o nouă rea­li­tate de care o parte dintre liderii politici au­tohtoni ar trebui să țină seama.

În fapt, e mult show în abordarea disputei politice pe tema sistemului de vot la lo­ca­le. Mai ales din partea PSD. Chiar dacă, în mod evident, votul majoritar la primari avan­tajează partidul, care a rămas liniștit cu zestrea de aleși locali transferați frau­dulos prin ordonanța de urgență din 2014, o schimbare a sistemului nu ar avea nici pe departe efectele majore despre care vor­besc liderii PSD. A recunoscut-o și Liviu Dragnea, la sfârșitul întâlnirii cu pre­mie­rul Cioloș, când a spus că nu are nimic în principiu cu modificarea legii, doar că nu acum, ci pentru următorul ciclu electoral. Iar dacă ne uităm pe cifre, vedem că la sistemul de vot cu două tururi de scrutin din 2008, PSD a obținut 36 de procente dintre man­datele de primari, în timp ce, în 2012, când s-a trecut la votul majoritar într-un singur tur, a obținut 37 de procente. Însă prin de­cla­ra­țiile teatral-dramatice, prin amenințarea cu boicotul, PSD vrea să câștige puncte în plan politic și electoral. Mai întâi, pentru că se poziționează astfel ferm în opoziție, în raport cu puterea re­pre­zentată de triunghiul Cotroceni-PNL-Guvernul Cioloș. Lucru care nu era deloc clar până acum. În al doilea rând, pentru că disputa obligă partidele parlamentare mai mici din siajul PSD, e vorba de UNPR și ALDE, să adopte poziții mai tranșante. Ce­ea ce va conta mai târziu. S-a văzut as­ta deja urmărind declarațiile comune Tă­ri­ceanu-Dragnea după discuțiile cu pre­mie­rul. E adevărat, cele două partide, ca și UDMR, care de asemenea nu dorește schim­barea sistemului de vot, nu au marșat pe ideea boicotului. Dar asta nu e foarte im­portant, pentru că nimeni nu ia în fapt în serios această variantă.

Din punct de vedere tehnic, sistemul de vot cu două tururi este de preferat, asi­gu­rând o mai mare reprezentativitate. În pla­nul efectelor concrete nu e o mare dife­ren­ță. Pentru că nu s-a înrăutățit brusc ca­li­tatea administrației locale după ce s-a mo­dificat formula de vot. Lucrurile au mers în mare cam pe același făgaș, adică deloc strălucit. Pe de altă parte, nu e clar deloc că PNL ar ieși mult mai bine, dacă până la urmă s-ar schimba totuși sistemul de vot, în condițiile vidului de lideri și de ima­gi­nație politică pe care le vedem astăzi la li­berali. Poate doar la București acest factor să conteze cu adevărat. Un lucru, e drept, deloc neglijabil, ca percepție publică, mai ales din perspectiva alegerilor generale.

Cele mai afectate sunt partidele mici. Ac­tua­lul sistem elimină teoretic negocierile pen­tru turul doi la primari prin care aces­tea ar putea obține o serie de pârghii de influență în consiliile locale. Dar și aici lu­cru­rile sunt nuanțate. Foarte probabil, PSD va avea în cele mai multe situații aran­jamentele gata făcute dinainte. Cu ALDE și UNPR. Ceea ce lasă pe dinafară Mișcarea Populară, M10 și alte formațiuni care au apărut între timp prin țară, unele exclusiv locale. Așa se și explică de ce, în ciuda mirării retorice a doamnei Gorghiu, primele două susțin PSD, în timp ce ce­le­lalte militează pentru schimbarea Legii electorale. Paradoxal, dar cel mai prost din toată această bătălie politică ar putea ieși PNL. Dacă tentativa va fi un eșec, va exista un impact psihologic negativ nu doar asupra activului liberal, ci și asupra oamenilor din administrația publică în general. Dacă reușește (ceva nu foarte pro­babil în acest moment), oferă PSD muniție de atac electoral, PNL fiind astfel asimilat fără dubiu cu puterea, ceea ce pentru un partid deloc popular în percepția publică nu e deloc recomandabil.