Privind prin gaura cheii spre Europa

Europa unita si largita nu se naste deloc usor. Desi reuniunea la varf desfasurata la Roma la sfarsitul saptamanii trecute a decis ca Uniunea Europeana largita va avea o Constitutie in 2005, proiectul acesteia, redactat de comisia prezidata de Valéry Giscard d'Estaing, a declansat dispute aprinse pe continent. In mod ironic, cu cat se vorbeste mai mult despre proiectul unei Europe unite, cu atat mai acerba devine competitia pentru promovarea intereselor nationale. O dezbatere care a impartit deja cele 25 de state, cat va numara UE dupa extinderea care va avea loc formal pe 9 mai 2004, in cateva tabere distincte. Pe de o parte, exista un grup restrans de state intre care se afla traditionalul duo franco-german si Italia, cu o surprinzatoare sustinere, e drept partiala si reticenta, din partea Marii Britanii, care militeaza pentru adoptarea formulei de tratat constitutional avansata de comisia prezidata de Valéry Giscard d'Estaing. Pe de alta, din motive in parte diferite, tandemul Polonia-Spania, dar si un grup important de tari mai mici din UE doresc sa impuna cateva modificari majore.

Ultimul grup cere ca documentul sa respecte principiul egalitatii natiunilor mari si mici, ceea ce inseamna schimbarea unor prevederi importante si sensibile, precum cele care reglementeaza mecanismele de luare a deciziilor si reprezentarea fiecarui stat in UE. Tarile mai mici se tem ca noua Constitutie le va reduce la statutul de simpla masa de manevra pentru "greii" continentali. Cealalta tabara sustine ca, fara noile reguli, mecanismele institutionale ale Uniunii Europene largite se vor gripa. Daca falia continentala ramane serioasa, nu e deloc exclusa activarea ideii unei Europe cu doua viteze, cu un grup mai restrans de state, constituit in jurul Frantei si Germaniei, care sa initieze un proces de profunda integrare politica, si un altul in care tarile membre sa pastreze o mult mai larga autonomie decizionala. Limitele posibile ale integrarii europene, dincolo de care deciziile luate in laboratoarele politice sunt respinse de catre populatie, asa cum s-a intamplat cu ultimul referendum din Suedia privind adoptarea monedei euro, sunt inca greu de intrevazut.

Pentru ca pana la urma in chestiunea ritmului si amplorii procesului de integrare europeana suntem departe de a fi ajuns la un numitor comun. Euroscepticii ataca chiar pe fond noul proiect de Constitutie. "Parintii fondatori ai Statelor Unite care s-au intalnit la Philadelphia in 1787 nu au dorit sa impuna viitoarelor administratii americane politici precise in domeniile economiei, numarului orelor de munca saptamanale sau explorarii spatiului, adica exact ceea ce li se cere sa faca liderilor europeni reuniti la Roma" se scria intr-un editorial recent din cotidianul britanic Daily Telegraph.

In acest climat european fluid procesul de integrare a Romaniei devine, prin forta lucrurilor, si mai complicat. Invitat si el la Roma cu statut de observator, alaturi de reprezentantii Bulgariei si Turciei, Adrian Nastase a incercat cu siguranta sa perceapa in ce masura este realist sa consideram in continuare 2007 drept anul in care Romania va adera la UE. Deziderat care va fi influentat decisiv de felul in care va arata apropiatul raport anual de tara ce urmeaza a fi dat publicitatii la Bruxelles pe 5 noiembrie. Ultimele semnale nu sunt teribil de incurajatoare. In cursul audierilor din Comisia pentru politica externa a Parlamentului European, comisarul pentru extindere, Günter Verheugen, a declarat ca nu exista nici nu fel de garantii ca negocierile de aderare cu Romania si Bulgaria se vor incheia in 2004. "Anul 2004 nu poate fi garantat pentru incheierea negocierilor. Este o data foarte ambitioasa, tarile sunt foarte hotarate, sunt si capabile, urmeaza cursul reformelor, dar mai sunt multe de facut." Desi comisarul european si-a exprimat speranta ca aderarea Romaniei si Bulgariei va putea avea totusi loc in 2007, chiar si in situatia in care negocierile nu se vor incheia in 2004, e limpede ca in acest caz apar complicatii majore si o doza considerabil sporita de imprevizibil. In primul rand, pentru ca vom avea de negociat cu o noua comisie. Mai mult, e cu totul neclar in acest moment cum va arata viitoarea Uniune Europeana largita in ansamblu.

Si din cauza temelor restante de care se face vinovat guvernul de la Bucuresti, de la coruptia "considerata larg raspandita si sistematica si in mare masura nerezolvata" la blocajul reformelor economice, dar si din alte motive care tin de calcule individuale, se constata o retinere in crestere fata de integrarea rapida a Romaniei printre o serie de membri ai Uniunii, intre care se afla Austria si tarile nordice. Problemele pe care le poate aduce intr-o Uniune Europeana, aflata oricum in mari prefaceri, o tara cu 22 milioane de locuitori, cu o buna parte din populatie traind in mediul rural din agricultura, cu un nivel general de civilizatie si un stil de viata semnificativ diferite de cele din Europa Occidentala, provoaca destula neliniste in capitalele tarilor in cauza. Iar perceptia in general negativa a romanilor la nivelul populatiei din tarile apartinand UE nu ajuta deloc. Totul depinde de factorii care vor prevala pana la urma, factori care depind decisiv de arhitectura Uniunii Europene ce urmeaza a fi definita de noua Constitutie. Va fi mai puternica vointa politica de continuare in ritm accelerat a extinderii UE catre est sau competitia nationala si respingerea interna a procesului vor avea castig de cauza? Ceea ce este insa din nefericire sigur e ca, plecand chiar de la maniera in care are loc procesul nostru de integrare, indiferent de felul in care vor evolua lucrurile in continuare pe continent, Bucurestiul va ramane inca multa vreme o voce marginala, atunci cand vor fi de luat decizii importante in Europa.