De același autor
Victoria simbolica a coalitiei de opozitie asupra partidului de guvernamant a fost determinata in primul rand de succesul lui Traian Basescu, de la Bucuresti, si al lui Emil Boc, la Cluj. Faptul ca PSD a impins la lupta in cele doua curse locale doua piese grele, Mircea Geoana si Ioan Rus, a creat ulterior impresia unui esec masiv al puterii desi, tehnic vorbind, s-a ajuns de fapt la o situatie de echilibru intre putere si opozitie. E adevarat insa ca, daca luam in considerare atat uriasele resurse aruncate in joc de PSD, cat mai ales asteptarile sale pre-electorale, rezultatele alegerilor locale au fost receptate si de catre membrii acestuia, si de romani in ansamblu drept un esec. Dupa cum coalitia dintre liberali si democrati a avut destule motive sa sarbatoreasca un succes care le-a depasit cu siguranta asteptarile. Marea problema e ca Alianta a consumat deja astfel doua gloante electorale importante: Basescu si Boc. Iar cum distanta dintre preluarea guvernarii si ramanerea in opozitie se va masura, dupa toate probabilitatile, in doar cateva procente, acest detaliu conteaza. Numele cu care Alianta va iesi pe liste la toamna vor cantari foarte greu si ele. Iar pe termen scurt exista inca un mare hop de trecut. Este vorba de desemnarea viitorului guvern din umbra si mai ales a viitorului prim-ministru.
Electoratul cere figuri noi
Optimismul cu care coalitia de opozitie priveste scrutinul electoral din noiembrie este pana la urma justificat. Cu conditia sa nu supraliciteze degringolada din PSD. Pentru ca, desi e evident ca marile framantari prin care trece partidul de guvernamant sunt departe de a fi luat sfarsit, ele au fost pentru moment macar ascunse sub covor. Asa ca loviturile si contraloviturile se deruleaza in cea mai mare parte in culise. Miscarea strategica a lui Adrian Nastase de a-si alcatui un Birou de Coordonare si loial, si relativ acceptabil ca imagine publica pe fondul rezultatelor slabe de la locale, rezultate puse pe seama figurilor controversate sau de-a dreptul compromise din partid, a insemnat doar un succes partial. Primul-ministru ar fi dorit ca la congresul extraordinar din august sa ocupe definitiv cat mai multe posturi-cheie din PSD cu oameni din propria echipa. Motivatia: electoratul cere figuri noi. Chiar daca au parut initial descumpaniti, “greii” din partid au gasit la ultimul Birou Executiv o abila formula de riposta care l-a lasat pe Adrian Nastase oarecum in ofsaid. Viorel Hrebenciuc a propus pur si simplu ca mandatul noului organism sa fie prelungit pana dupa alegeri, asa ca si eventualele schimbari din PSD vor avea loc, daca vor avea loc, doar dupa alegeri. Daca premierul va iesi relativ bine din disputa electorala, cel putin o parte din oamenii sai vor trebui sa-si gaseasca loc in noile organisme de conducere. Daca, din contra, alegerile vor iesi prost, ponoasele vor fi suportate aproape exclusiv de Adrian Nastase si de membrii Biroului de Coordonare pe motiv ca, iata, noile figuri din partid nu au fost mai convingatoare decat vechii baroni. Raspunsul lui Adrian Nastase nu va intarzia, se pare, prea mult timp. Presedintele PSD arunca pe piata ideea “alegerilor primare” pentru desemnarea candidatilor eligibili pe listele parlamentare. Se pare ca va fi un vot electronic, iar de intregul proces se va ocupa fostul ministru al Comunicatiilor, Dan Nica, retras la partid exact in acest scop. Adrian Nastase spera ca acest mecanism ii va aduce un dublu beneficiu: pe de o parte, va putea spune opiniei publice ca reforma din PSD e reala, iar pe de alta, are bune sanse de a inlocui astfel o buna parte a vechii garnituri de partid cu oameni noi, astfel incat la viitorul congres al formatiunii sale politice de la inceputul anului 2005, oricare ar fi manevrele de culise, sa ramana cu cat mai multi sprijinitori in noile structuri de conducere.
Una peste alta insa, situatia din PSD s-a stabilizat, cel putin ca imagine publica. A fost recuperat si Vadim Tudor, care a revenit la rolul sau mai vechi de dulau la dispozitia puterii pe care o critica de forma, dar e gata sa-i faca mari servicii sarind, in stilul sau caracteristic, la gatul Aliantei PNL-PD. E drept, sunt si neajunsuri. Profitand de momentele grele prin care trece PSD, C.V. Tudor cere pe fata o cooptare la guvernare, lucru care pare sa nu fie privit cu mare entuziasm mai ales de catre Adrian Nastase, care ar fi preferat cu siguranta sa-i ofere recompense mai discrete unui aliat politic care continua sa fie privit cu suspiciune si neliniste in Occident. Si PUR-ul lui Dan Voiculescu, tras la locale peste pragul general de 5% doar de cateva rezultate speciale precum cele de la Bacau, Galati sau Sectorul 1 din Bucuresti, pare gata-gata sa sara in barca PSD, cu Antena 1 cu tot. Ceea ce inseamna ca in perioada urmatoare Alianta nu se va confrunta doar cu PSD, ci si cu o serie de partide aflate in siajul actualei puteri. In plus, multimea de ziare, posturi de radio si televiziune achizitionate pe fata sau cel mai adesea mascat de partidul d-lui Nastase in ultimii trei ani vor iesi de acum incolo la rampa cu campanii negative impotriva liderilor Aliantei, in special asupra lui Theodor Stolojan, lansat in cursa prezidentiala. Daca mai adaugam uriasele resurse financiare ce vor fi puse la bataie sau masurile populiste, de genul celei recente de compensare masiva a medicamentelor pentru pensionari, inteleg cat de complicata va fi batalia electorala din noiembrie si ca PSD este departe de a se fi resemnat cu infrangerea.
Alianta PNL-PD, cuprinsa de o euforie prematura
Un serios semnal de avertizare pentru Alianta PNL-PD, cuprinsa de o euforie cu siguranta prematura. Euforie care a mai fost intrerupta si de o initiativa publica a fostului presedinte PNL, Valeriu Stoica. Contrariind destula lume, el a propus unificarea pre-electorala dintre PNL si PD si alinierea noului partid la cel mai mare grup politic din Europa, Partidul Popular European. Un document politic extrem de consistent, publicat integral de Evenimentul Zilei, Adevarul si National, argumenteaza pe larg motivele pentru care o astfel de initiativa este nu numai posibila, ci si foarte necesara. Doua sunt provocarile fundamentale la care incearca sa raspunda initiativa lui Valeriu Stoica: echilibrarea definitiva a spectrului politic romanesc, indiferent de rezultatul alegerilor din noiembrie, si minimizarea riscului de a rata guvernarea daca Alianta PNL-PD castiga disputa electorala. Dincolo de motivele deja expuse in document, exista cel putin doua pe care liderul liberal nu le-a putut aborda foarte explicit. Daca nu se face fuziunea si PSD castiga totusi alegerile, ne reintoarcem aproape la situatia din anul 2000. Alianta se va dizolva cu mare probabilitate, asa ca scena politica romaneasca va ramane in continuare una cu un singur jucator mare si alte cateva partide de categoria a doua. Si asta chiar daca grupurile parlamentare liberal si democrat vor fi in mod evident mai numeroase de aceasta data. Ce de-al doilea motiv de ingrijorare este iminenta criza de succesiune la varf din PNL. Care va afecta grav Alianta daca aceasta va castiga in toamna guvernarea. Pentru ca desemnarea lui Theodor Stolojan drept candidat la presedintie al Aliantei, desi are darul de a oferi o solutie electorala viabila, genereaza in acelasi timp dificultati interne majore pentru PNL.
Theodor Stolojan ar fi putut fi un potential prim-ministru acceptat fara rezerve majore de ambele formatiuni din coalitie. Cum insa el dispare practic din ecuatie din acest punct de vedere, indiferent daca pierde sau castiga alegerile prezidentiale (actualul presedinte PNL a anuntat deja ca nu va mai candida pentru un nou mandat la viitorul congres al partidului), batalia pentru aceasta pozitie va starni uriase pasiuni si va pune greu la incercare textura de rezistenta a coalitiei. Mai ales ca nu exista nici un succesor natural al actualului presedinte liberal. Valeriu Stoica ar putea fi o alegere potrivita, dar vor accepta oare membrii Biroului Executiv o astfel de solutie in conditiile in care fostul presedinte PNL si artizanul Aliantei, pe care acum o aplauda toata lumea, este in prezent retras pe margine? Desi pare logic ca succesiunea la varf sa fie reglata din timp, asa cum se intampla de exemplu in cazul marilor corporatii, e destul de putin probabil ca agendele individuale ale liderilor sa nu prevaleze in raport cu interesul general al partidului.
Frustrarile au toate sansele sa mineze coalitia
Protocolul dintre PNL si PD pare sa rezolve destul de bine problemele legate de reglarea raporturilor interne dintre cele doua partide si coordonarea generala a coalitiei. El va functiona probabil foarte bine pana la terminarea alegerilor. In absenta unei fuziuni, raman insa importante surse de instabilitate care ar putea mina pe termen mediu consolidarea unui pol de putere contrapus PSD. In aceasta perioada de coagulare spontana a tuturor fortelor care se opun partidului condus de Adrian Nastase, ambiguitatea pozitiei PD, de competitor al PSD in zona social-democrata, dar si de parte componenta a unei structuri percepute de public drept una de semn politic opus, nu este nici vizibila si nici deranjanta. Dar ce se va intampla dupa un eventual succes electoral al Aliantei? Nu va fi tentat PD sa incerce sa inteteasca competitia cu PSD pe acest culoar, sperand sa profite de o escaladare a crizei din partidul aflat la putere? Desi ideea ca PD ar putea sa devina astfel principalul actor in zona social-democrata are putine sanse sa se concretizeze in practica, PSD ramane totusi un partid legat si bine implantat in societatea romaneasca, nu e deloc exclus ca, intr-o eventuala euforie post-electorala, sa devina brusc apetisanta. Si oricum, cum vor putea tine piept liberalii prinsi in batalia succesorala dupa alegeri unui partener de alianta condus cu mana forte de Traian Basescu, probabil cel mai popular om politic al momentului? O situatie care va genera, prin ascutirea inevitabilei competitii interne dintre democrati si liberali, destule frustrari, iar frustrarile au toate sansele sa mineze serios coalitia. Si sa compromita astfel o guvernare care are drept scop integrarea Romaniei in Uniunea Europeana.
Prin initiativa sa, Valeriu Stoica isi propune sa ofere un raspuns natural pentru evitarea unor astfel de pericole majore. Lucru important nu doar pentru coalitia PNL-PD, ci si pentru evolutiile politice din tara in ansamblu, pe termen mediu si lung. Problema e ca, din motive variate, din teama, din false iluzii sau din alte ratiuni, si Stolojan, si Basescu, si alti lideri din cele doua partide s-au grabit sa respinga initiativa sau sa o trimita in derizoriu. Ceea ce nu anuleaza insa nicidecum validitatea argumentelor enuntate si cu atat mai putin micsoreaza pretul pe care il vom avea de platit cu totii daca macar o parte dintre previziunile ingrijoratoare discutate anterior se vor implini.
(Subtitlurile apartin redactiei)
