De același autor
Liderul liberal Puiu Hasotti a sarit ca ars dupa vizita ambasadorului american la sediul PSD: "Este un gest care iese din uzantele diplomatice si care, din punctul meu de vedere, aduce atingere prestigiului Romaniei. Romania nu este protectorat american, ci este prieten al SUA". Iar enervarea conducerii PNL trebuie sa fi crescut si mai mult dupa ce si ambasadorul Marii Britanii, Robin Barnett, a repetat gestul omologului sau din Statele Unite.
Acest adevarat desant diplomatic la sediul partidului condus de Mircea Geoana nu e chiar ceva obisnuit si transmite, prin insusi faptul ca are loc, un mesaj nu tocmai greu de decriptat: situatia politica de la Bucuresti incepe sa-i nelinisteasca din ce in ce mai mult pe principalii parteneri externi ai tarii. Lucru firesc, de altfel. Numai datorita hipnozei mediatice care in egala masura este intretinuta, dar si intretine criza politica in care ne-am scufundat de luni si luni de zile nu realizam cu adevarat caracterul de tip science fiction al actualei formule de guvernare a Romaniei. Poate intr-o lume normala sa functioneze eficient si credibil un Executiv care dispune de doar aproximativ 20 de procente din voturile din parlament si nu are nici un protocol oficial de sustinere semnat cu alte partide? Raspunsul evident este: nu poate.
Daca, totusi, se intampla asta, pentru ca avem o Constitutie execrabila, care face imposibila in mod real iesirea dintr-o astfel de criza prin alegeri anticipate, asa cum e cazul de regula in alte tari, pentru ca atat cei care stau bine, cat si cei care stau prost in sondaje fug de guvernare ca dracul de tamaie, pentru ca premierul si colegii sai din conducerea PNL se agata cu disperare de putere, sperand ca, intre timp, sa gaseasca o solutie miraculoasa de a evita prabusirea partidului, nu inseamna ca situatia in sine nu frizeaza absurdul si nu creeaza o confuzie in crestere pe plan international. Si in cercurile politice, si in cele de afaceri. Doar cu cateva zile in urma, presedintele corporatiei italiene Enel a venit degeaba la Bucuresti pentru a semna cu AVAS, institutie condusa de fostul ministru al Apararii, Teodor Atanasiu, contractul de privatizare pentru Electrica Muntenia Sud. Si asta pentru ca, desi AVAS anuntase ceremonia cu pricina pentru joia trecuta, a uitat sa asigure publicarea actului normativ in Monitorul Oficial in timp util. Nu e, desigur, o catastrofa, dar intamplarea spune multe despre maniera in care se guverneaza astazi la Bucuresti.
Iritarea conducerii PNL este omeneste de inteles, dar rabufnirea sa publica nu are nici un fel de acoperire morala. Aceiasi politicieni care tresalta astazi de indignare salutau doar cu 3-4 ani in urma felul in care oficiali de la Bruxelles sau de la Washington taxau abuzurile si coruptia administratiei PSD de atunci. In plus, in ciuda reactiei lui Puiu Hasotti, demersurile ambasadorilor au de fapt deplina indreptatire. Instabilitatea politica de la Bucuresti creeaza premisele unor blocaje serioase atat in plan politic, cat si in plan economic. Urzicarile patriotarde de tip PRM sunt ridicole. Nici ambasadorul american si nici cel britanic nu le-au dat in lunile din urma indicatii politicienilor de la Bucuresti privind deciziile pe care le au de luat. Au intervenit acum, doar pentru a atrage atentia ca harababura politica din tara este ingrijoratoare si daunatoare si ca situatia ar trebui limpezita. Nu e, de fapt, nimic altceva decat ceea ce cred de altfel si majoritatea romanilor. La fel dupa cum au intervenit ambasadorii si atunci cand au avut semnale, cum a fost cazul cu intentia de demitere a procurorului Tulus, ca lupta anticoruptie risca sa intre in blocaj sau atunci cand era vizibil pentru toata lumea faptul ca, in frenezia incercarii de demitere a lui Traian Basescu, majoritatea parlamentara PSD-PNL-PC-PRM-UDMR incerca sa schimbe o regula dupa alta in timpul jocului. Dar, din nou, ei nu exprimau decat un sentiment de frustrare care era generalizat la nivelul populatiei.
Ceea ce trebuie sa-i fi deranjat cel mai tare pe liderii liberali a fost insa un lucru despre care nu au pomenit, evident, nici un cuvant in public. Faptul ca, pentru marile capitale occidentale, PNL, in formula sa actuala cel putin, a devenit deja un actor politic minor, fara viitor, fara relevanta. Indiferent de ceea ce se va intampla in saptamanile, poate in lunile urmatoare, altii vor fi jucatorii politici semnificativi in Romania pe termen lung: presedintele Basescu si un pol de centru dreapta structurat in jurul Partidului Democrat, pe de o parte, si PSD, de cealalta parte. Dar asta tine, din nou, de o evidenta pe care atat principalii parteneri straini ai tarii, cat si cea mai mare parte a jurnalistilor si comentatorilor politici autohtoni o recunosc ca atare.
Marea problema a premierului Tariceanu si a colegilor sai este tocmai aceea ca nu par inca sa realizeze pe deplin diferenta fundamentala dintre partidul lor si partenerii conjuncturali din PSD. Ultimii trec si ei printr-o perioada complicata, dominata de puternice confruntari interne. PSD a anuntat inca de la sfarsitul saptamanii trecute ca nu va sprijini motiunea de cenzura introdusa de PD, o linie politica contraproductiva care continua sa creeze confuzie si sa ii erodeze sever in plan electoral. Cu toate acestea, partidul condus de Mircea Geoana are totusi un prag limita pana la care poate scadea, mai ales din cauza extinsei retele de activisti, dintre care multi populeaza substantial administratia locala. Or, daca pentru PSD gafele oricat de mari nu au cum sa fie devina fatale, in cazul PNL, lipsa monumentala de viziune a liderilor sai e o reteta sigura pentru sinuciderea politica.