De același autor
Daca insa cuvintele nu costa, ceea ce si explica de ce programele electorale sunt de regula atat de generoase, iata ca economia reala nu se conformeaza indicatiilor de partid. Iar tactica declaratiilor ferme lipsite de cele mai multe ori de actiuni concrete care sa le puna in practica si-a cam epuizat resursele, nemultumind pe toata lumea: si populatia, si pe oamenii de afaceri, si organismele financiare internationale. Semn ca premierul Adrian Nastase incepe, iata, sa aiba mari probleme.
Pe de o parte, semnalele de avertisment primite de la FMI si Banca Mondiala care, dupa investitia initiala de incredere, incep sa verifice pe teren transpunerea in realitate a promisiunilor guvernamentale, pe de alta, asteptarile populatiei. Un sondaj Gallup desfasurat recent in sapte tari din Balcani (Romania, Bulgaria, Albania, Serbia si Muntenegru, Croatia, Macedonia, Bosnia-Hertegovina) indica faptul ca primele doua mari probleme in opinia populatiei raman coruptia (in proportie de 60% in 2001, 60% si in 2002) si saracia (in proportie de 57% in 2002, in crestere fata de 51% in 2001!). Cu alte cuvinte, oamenii nu percep deloc rezultate concrete din partea actualei guvernari in cele mai importante doua chestiuni pentru ei. Cu atat mai mult cu cat combaterea saraciei a fost principala platforma pe care a ajuns PDSR la putere in anul 2000. Cert este ca daca romanii inca mai sunt dispusi sa pasuiasca Executivul o vreme, e clar ca rabdarea lor se apropie de o limita de la care erodarea electorala a partidului de guvernamant risca sa devina masiva. La fel, fiscalitatea in crestere accelerata, mai ales in ceea ce priveste impozitarea muncii, afecteaza si mai mult un mediu de afaceri oricum grevat de un consum intern extrem de redus.
Dificultatile neasteptate in care guvernul a intrat in relatia cu organismele financiare internationale e un semnal mai important decat pare la prima vedere. E vorba de o pierdere de credibilitate care vine intr-un moment foarte prost pentru Adrian Nastase, pentru ca se suprapune peste o avalansa de critici din tara si din strainatate care incrimineaza mai vechi pacate ale partidului de guvernamant: politizarea justitiei, atitudini antidemocratice, presiuni la adresa mass-media.
Pentru ca atat in interior, cat mai ales in exterior multi au fost dispusi sa treaca oarecum cu vederea derapajele autoritariste ale puterii de la Bucuresti considerand ca, spre deosebire de guvernarea precedenta, are in contrapartida capacitatea manageriala si dispune si de controlul institutional pentru a impune masuri de reforma radicale mai ales in economie. O astfel de incredere nu se acorda insa pe termen nedefinit!
Vine vremea scadentei. Realitatea e ca imaginea guvernului Nastase de promotor al reformei economice s-a bazat in special pe impresii, pe vorbe, pe declaratii publice facute pe un ton ferm, mai degraba, decat pe actiuni concrete. Pentru ca, in fapt, ritmul privatizarii s-a incetinit substantial, iar mult aplaudata crestere a PIB-ului cu 5,3% din 2001 nu a avut loc ca urmare a unor schimbari structurale in economia reala ci, in parte, datorita unor artificii guvernamentale mai mult decat discutabile. Armata si Politia au trebuit sa comande la Roman Brasov autocamioane de care nu aveau de fapt nevoie. La fel cum ministrul Industriilor a aranjat recent in beneficiul acelorasi uzine brasovene, pentru a calma agitatiile muncitoresti, o alta comanda politica, Petrom descoperind peste noapte ca trebuie neaparat sa-si completeze flota de autocisterne cu inca 250 de vehicule autohtone. Rezultatul acestor artificii raportate cu mandrie drept inalt ritm de crestere si o dovada vie a performantelor guvernului Adrian Nastase este o crestere a productiei, parte pe stoc sau descarcata in “comenzi politice” de genul celor descrise mai sus, fara o crestere reala a productivitatii muncii, singura care poate genera valoare adaugata, si o stimulare falsa a consumului intern care a determinat o crestere galopanta a deficitului balantei de plati externe, ce a atins cifre record la sfarsitul anului trecut. Iar exercitiile de autoritate de la centru nu pot ascunde incapacitatea Executivului de a trece peste interesele de afaceri ale mafiilor politico-economice locale, care se consolideaza rapid in jurul organizatiilor judetene ale PSD, pentru a impune restructurari radicale in economie.
Raspunsul premierului in fata acestui blocaj generalizat este un atac la BNR, care nu ar promova o politica “prietenoasa” a dobanzilor, gripand astfel motoarele economiei. E posibil ca primul ministru sa creada sincer ca o ieftinire a creditului ar putea fi de folos in stimularea cresterii economice mai ales in sectorul privat, dupa cum poate fi vorba doar de o incercare de identificare a unor tapi ispasitori. Impactul costului creditului e insa important intr-o economie asezata si mult mai putin semnificativ la noi, unde altele sunt lucrurile care mineaza din temelie mediul economic. Precum constatarea oamenilor de afaceri ca banii publici urmeaza trasee foarte atent controlate, ca “facilitatile politice” le bat intotdeauna pe cele financiare.
Adrian Nastase a ajuns probabil intr-un moment de cumpana, trebuind sa faca fata unei combinatii potential explozive: o rabdare aproape de limita a populatiei, o exasperare in crestere in mediul de afaceri mult mai dispus acum sa se ralieze ofensivei antifiscalitate lansate de PNL, plus o pierdere de credibilitate in exterior. Si mai ramane doar un singur atu: acela de a fi inca privit drept cea mai consistenta alternativa la cercurile conservatoare si antireformiste din partidul de guvernamant.
