De același autor
Nici pentru Adrian Nastase, care a fost seful Executivului in perioada vizata de raportul cu pricina, acesta nu trebuie luat prea mult in serios. El nu formuleaza plangeri concrete, dar are retineri in privinta autorului. "Am inteles ca auditul a fost comandat de catre doamna ministru al Justitiei, care, din cate am inteles, era parte a proiectului Freedom House in Romania. De aceea, dati-mi voie sa am unele indoieli in ceea ce priveste un astfel de audit."
Lectura reactiilor este cel putin la fel de instructiva ca si lectura materialului de 175 de pagini redactat de Freedom House. Inclusiv cele din presa, intre care unele deloc prietenoase. Un cotidian central vorbea, de pilda, despre "specialistii" Freedom House, acuzati ca ar fi facut un raport "in orb" despre PNA. Alte canale media au fost mai putin critice, dar si destul de discrete cu mediatizarea, lucru explicabil daca avem in vedere faptul ca, intre altele, Freedom House incrimineaza institutii de presa care ar fi blocat in trecut investigatii jurnalistice pe subiecte sensibile.
S-a facut o adevarata risipa de etichete pentru a descrie cum este si ce face "ministresa" Monica Macovei. E acuzata ca ar fi un reprezentant al societatii civile "cu epoleti pe sub haina", ca poarta razboaie nu cu coruptia, ci cu cei care nu-i plac din justitie. In acest context, pentru a colora cat mai picant acuzele, au fost scoase de la naftalina pana si vechile, de acum clasicele, scenarii cu Soros, care au facut epoca la inceputul anilor '90. Ceea ce il face pe unul dintre participantii la numeroasele interventii de pe listele de discutii de pe Internet pe marginea subiectului sa constate ca "asistam intr-adevar la o lupta de clasa, prelungirea acestor guvernari repetate care au inselat natiunea, au saracit tara si umilit cetateanul roman in tara lui". Semn ca miza in joc e cu adevarat una importanta si ca raportul poate fi util si pe post de pH-metru politic.
De fapt, tonul materialului redactat de Freedom House nu e atat de agresiv pe cat ar lasa reactiile starnite sa se inteleaga. Raportul recunoaste, de exemplu, ca in perioada 2000-2004 Romania a creat "un impresionant arsenal de instrumente legale pentru transparenta, responsabilitate si anticoruptie, din care unele par sa fi generat rezultate pozitive in campania pentru integritate publica", dar incrimineaza si lipsa de vointa politica din trecut, pentru transpunerea in practica a generoaselor declaratii de principiu. Nimic nou sub soare. Acest gen de acuze nu sunt nici noi si nici surprinzatoare. Le-au facut in ultimii ani mai toate institutiile internationale majore care s-au ocupat de Romania, de la Comisia Europeana la Transparency International sau Departamentul de Stat al SUA. Pana si Günter Verheugen, fostul comisar pentru extindere, considerat un apropiat al fostului prim-ministru, s-a plans la un moment dat de absenta "pestilor mari" din navodul anticoruptiei romanesti.
Si atunci, de ce atata agitatie, de ce s-a starnit atata valtoare in mediile politice sau in cercurile de la varful justitiei autohtone? Cel mai probabil, recomandarile din raport sunt cele care au starnit intreaga agitatie. Desi majoritatea propunerilor avansate par sa fie logice, functionale si posibil de pus in practica. Marea problema e chiar ideea in sine de a regandi institutional sistemul romanesc de justitie, cu precadere in zona structurilor asociate luptei anticoruptie. Pentru ca se trece astfel la "refacerea de la zero a cartilor". De la regandirea mecanismelor de desemnare a membrilor CSM la redefinirea institutionala a PNA, inclusiv din punctul de vedere al subordonarilor.
Dar asta inseamna, in ultima instanta, disparitia automata din sistem a unor persoane cheie apropiate nu doar vechii puteri, ci si unor influente cercuri de interese financiare mai degraba transpartinice. Sunt astfel atacate interese majore, pentru ca se conta in principiu pe o continuitate linistitoare din acest punct de vedere, indiferent de eventualele surprize electorale. Desfacerea unor mecanisme atent consolidate in timp ar ataca cu adevarat, in mod semnificativ, o baza de putere prea putin zdruncinata din 1990 incoace. Provocarea si miza aflata in joc sunt cu atat mai importante, cu cat actiunea pare sa aiba binecuvantarea Bruxelles-ului, iar apropiata integrare a tarii in Uniunea Europeana face ca astfel de evolutii sa fie greu reversibile, chiar si in cazul unei rotatii la putere in viitor. Iata de ce sintagma "lupta de clasa" descrie pana la urma destul de plastic natura acestei infruntari de grad zero nu numai din politica, ci si din intreaga societate romaneasca.
