De același autor
panouri si banner-e electorale indeamna alegatorii sa voteze candidatii PSD. Partidul de guvernamant nu vrea sa existe nici o indoiala in privinta identitatii fortei politice care stapaneste fara drept de apel Romania. Unii sunt cu siguranta iritati de aceasta demonstratie de forta, dar, pe ansamblu, alegatorii vor fi probabil impresionati constatand cat de tare e "partidul". Cum altfel s-ar putea explica de ce, in ciuda abuzurilor si acuzatiilor de coruptie, multi dintre baronii locali au toate sansele sa realizeze scoruri electorale spectaculoase."Partidul" e atat de tare, incat adesea candidatii sai ignora cu buna stiinta dezbaterile electorale la care sunt invitati. Dupa cum nu mai catadicseste sa raspunda public la acuzatii incendiare care, in mod normal, ar fi trebuit sa provoace adevarate cutremure in politica romaneasca. Cum sunt cele doua cazuri explozive iesite la lumina saptamana trecuta. La Focsani, un nou scandal il readuce in prim plan pe Marian Oprisan.
Presedintele C.J. Vrancea este acuzat, de aceasta data aducandu-se drept proba o inregistrare audio, ca preseaza prin intermediari candidatii partidelor de opozitie sa se retraga in ultimul moment de pe listele electorale. In paralel, o ancheta intreprinsa de Academia Catavencu, dar publicata si de alte doua cotidiane centrale, aduce acuzatii extrem de grave lui Dan Ioan Popescu, ministrul Economiei si Industriilor, in legatura cu implicarea sa intr-o afacere de sute de milioane de euro privind retehnologizarea hidrocentralei Portile de Fier II.
Astfel de dezvaluiri ar fi provocat, in alte parti, imense valuri in mass-media si aprinse dezbateri politice. Cu atat mai mult cu cat ne aflam in plina perioada electorala. In mod normal, si Executivul si partidul de guvernamant ar fi trebuit sa iasa cu cel putin o reactie oficiala, daca nu cu un anunt privind declansarea unor investigatii. In realitate, conducerea PSD a ignorat cu seninatate acuzatiile. Mai ales ca, deloc surprinzator, televiziunile principale au ignorat si ele ambele subiecte. Controlul unei bune parti din fluxurile mediatice si efectele limitate pe care astfel de scandaluri par sa le aiba in plan electoral explica aceasta atitudine.
Sigur, ramane intotdeauna speranta ca va interveni Bruxelles-ul. La Bucuresti e deja bine incetatenita ideea ca UE e principala forta de opozitie din Romania. O situatie altfel nefireasca si care nici nu poate tine la nesfarsit. Pentru ca iata, surpriza, cu toate temele nefacute, cu toate abuzurile si derapajele autoritariste de care ne lovim zilnic, premierul Adrian Nastase a avut parte zilele trecute de o prieteneasca bataie pe umar din partea comisarului pentru extindere, Günther Verheugen, care a reafirmat, mult mai explicit decat o facuse vreodata in ultimul timp, ca Romania are toate sansele sa termine negocierile in 2004 si sa devina membru in UE in 2007. Pe masura ce ne apropiem de sfarsitul mandatului actualei Comisii Europene, nu numai capacitatea, ci si disponibilitatea acesteia de a tine guvernul roman sub presiune, din punctul de vedere al indeplinirii criteriilor politice, se dovedesc a fi in scadere accentuata. Din multe motive, politice si personale, extinderea Uniunii nu poate fi bifata decat ca un succes de catre d-l Verheugen si colegii sai de la Bruxelles.
Asa ca partidul de guvernamant are toate motivele sa traga concluzia ca eventualele excese din aceasta perioada electorala nu vor provoca catastrofele pe plan extern la care ne-am fi asteptat doar cu cateva luni in urma. Puse cap la cap, astfel de lucruri au toate sansele sa induca un sentiment general de dezarmare la Bucuresti. Putini isi mai fac iluzii cu privire la natura reala a actualei puteri care, din ratiuni strict externe, a adoptat un limbaj "politic corect", dar cu putine corespondente in planul actiunii concrete. Numai ca aceeasi larg raspandita lipsa de incredere se manifesta si fata de opozitia politica. Asa se si explica de ce atat de multi par inca sa prefere un rau predictibil, in timp ce altii se iluzioneaza ca lucrurile pot fi indreptate in Romania doar prin interventii de la Bruxelles. Or, iata, se impune deja o corectura. Impusa de constatarea neplacuta ca de acum incolo principala contrapondere la redutabila masinarie de putere pusa la punct de PSD trebuie sa vina in tot mai mare masura din tara. Din societatea civila si mai ales din spectrul politic.
Resursele interne pentru o schimbare politica de substanta nu sunt insa prea usor de gasit. Societatea romaneasca ramane, in mare parte, una destructurata. Iar noile elite din administratie si afaceri sunt pragmatice. Prioritar e succesul personal in raport cu orice alte considerente. Un succes pe care PSD se dovedeste in stare sa-l asigure fara probleme atata vreme cat i te alaturi. Iata destule motive pentru care procesul de restabilire a echilibrelor din societate va fi probabil unul lung si anevoios. Integrarea in NATO si in UE e desigur importanta in acest context, dar, prin forta lucrurilor, nu poate avea decat un impact limitat.
E greu de presupus ca viitoarele alegeri vor determina schimbari semnificative din punctul de vedere al manierei de guvernare a tarii. Si asta chiar daca dupa viitoarele alegeri vor avea loc modificari ale configuratiei de putere politica. Devine insa tot mai clar ca schimbarile de substanta care ar trebui sa se produca in Romania in viitor nu pot veni decat in interiorul unor solutii politice autohtone.
