Romanii si Europa

 Apropiata aderare a Romaniei la  Uniunea Europeana incepe deja pentru multi sub semnul unui gust amar. Articolele agresive gazduite de tabloidele britanice, dar si de presa din Italia sau Germania ne plaseaza din start in pozitia de cetateni europeni de mana a doua. Rigorile deontologice de care se vorbeste mult prin seminarii, care cer in mod imperativ evitarea unor generalizari prin care sunt acuzate in ansamblu grupuri sociale sau etnice, pentru pacate de care se fac vinovati membri individuali ai acestora, nu par sa conteze prea mult, cel putin pentru o parte dintre canalele media occidentale. Spaima de imigratie, vazuta si ca o amenintare la adresa propriilor locuri de munca, dar si, in cazul musulmanilor, drept generatoare de terorism si instabilitate, a devenit aproape paralizanta.

 Discursurile despre valorile europene livrate pe banda rulanta la Bruxelles suna bine pe hartie, dar sunt din ce in ce mai mult in dezacord flagrant cu realitatea de pe teren. Si populatia, si clasa politica din tarile membre sunt infinit mai preocupate de problemele de acasa decat de constructia "Europei unite". Cat despre extindere, candva cel mai important proiect politic al  UE, acesta a ajuns mai degraba o piatra de moara pentru politicienii care il promoveaza. BBC relateaza ca un raport al Comisiei Europene care va fi facut public in aceasta saptamana vine sa spulbere sperantele de aderare rapida la UE ale tarilor din Balcanii de Vest. O viitoare extindere va avea loc doar dupa un interval de timp mai consistent, inca neprecizat, iar atunci cand acest lucru se va intampla, nu vom mai avea un singur val, ci se va merge pe formula tara cu tara.

 Dar lucrurile nu se opresc aici. De ani de zile marile puteri ale continentului ignora pur si simplu directive ale  Comisiei Europene, in teorie, obligatorii. De pilda, Franta refuza sa includa in legislatia nationala prevederile unei directive privind recunoasterea reciproca automata a calificarilor profesionale, desi cetatenii ei beneficiaza de acest avantaj in alte state membre. La fel, Italia amana armonizarea legislatiei privind schemele de pensii, iar Germania, Belgia, Olanda nu se grabesc defel sa adopte reglementarile UE privind transparenta achizitiilor publice. Mai peste tot regula de baza e aceea ca interesul national primeaza in interiorul spatiului european.

 Ostilitatea fata de romani si bulgari, rezultat al unor campanii mediatice agresive si de cele mai multe ori nejustificate, exprima pana la urma atat dorinta generala de a pune intre paranteze orice proiecte de continuare a extinderii  UE, cat si o debusolare generala vizibila in multe zone din spatiul Europei Occidentale. Problema e ca nu se prea intrevad solutii rapide de iesire din impas. Depasirea deficitului de competitivitate a continentului in contextul noii economii globale cere un alt tip de atitudine, semnificativ mai multa determinare si vointa politica, pentru introducerea unor reforme radicale. Pentru asta e nevoie de oameni de stat adevarati, capabili sa infrunte o opinie publica ostila, asa cum a facut-o la vremea ei Margaret Thatcher, si nu de politicieni de rutina, prizonieri ai sondajelor de opinie. De care, insa, continentul duce o lipsa acuta. Si, in orice caz, solutiile nu au cum sa vina de la Bruxelles, chiar daca destui inalti oficiali de acolo incearca sa dea impresia contrara. Pentru ca multi dintre membrii Comisiei Europene, "Executivul" Uniunii, guverneaza peste nimic si nu au in realitate nici o putere asupra tarilor membre. Pe de alta parte, cu toate pacatele sale datorate in special ambitiilor politice grandioase care nu au acoperire in realitate, Uniunea Europeana ramane un proiect esential pentru Romania si pentru intregul continent: un spatiu economic comun, institutii armonizate, multe valori comune. O combinatie fericita intre energia noilor state din Est si asezarea institutionala solida a celor din Vest ar putea crea pana la urma premisele unei iesiri din impas. Mai ales daca, in noua formula, Europa reuseste sa se debaraseze de doua obsesii care ii paralizeaza in prezent actiunile: antiamericanismul si dogmele economiei sociale de piata.

 Statutul nostru precar in Uniune, ostilitatea in crestere fata de romani, generos alimentata mediatic, in paralel cu realizarea faptului ca spatiul comunitar macinat de probleme grave este departe de a fi un colt de rai, asa cum inca mai cred destui concetateni, vor avea toate destul de repede un impact politic intern important. E doar o chestiune de timp pana cand partide ca Romania Mare ori PNG-ul lui Gigi Becali vor incepe sa exploateze deschis subiectele in registru electoral. E un pericol pe care principalii actori politici par sa-l ignore, spre paguba lor, dar si a Romaniei, in ansamblu, complacandu-se intr-un limbaj de lemn ori de cate ori vine vorba de  Uniunea Europeana. La fel s-a intamplat la inceputul anilor 1990, atunci cand Vadim Tudor sau Gheorghe Funar au confiscat discursul national si l-au transformat intr-unul extremist nationalist. E o experienta pe care riscam sa o repetam, daca nu iesim din bucla discursului idilic european insusit nu doar de majoritatea clasei politice, ci si de o buna parte a elitelor intelectuale.