De același autor
Unde duc cu adevarat itele afacerii Elena Udrea? Complicata intrebare. Intre scenariul simplist care citeste orice gest politic ca parte a unei eterne confruntari dintre cele doua Palate si altele care asaza toate intamplarile in contextul unei diabolice conspiratii securistice e loc de multe nuante. Unele explicatii tin probabil de slabiciunile omenesti ale presedintelui si premierului, de jocul orgoliilor sau pur si simplu de intamplare. Ceea ce nu inseamna deloc ca nu sunt multe intrebari de pus pe seama aparitiei meteorice, fulminante, in centrul politicii romanesti a blondei careia, timp de 10 luni, i-au trecut prin mana informatii din cele mai sensibile si potential explozive.
De ce a ajuns Elena Udrea la Cotroceni dupa ce Traian Basescu a castigat alegerile prezidentiale nu e greu de ghicit. Ce e mai complicat de stiut este daca ea a ajuns in cercul fostului primar general al Capitalei din intamplare sau ca parte a unui plan prestabilit de altii. Oricum, privindu-l pe presedinte comentand “telefonul lui Tariceanu” la aeroportul Otopeni, dupa intoarcerea din Grecia, vizibil marcat, defensiv si descumpanit, asa cum rar i se intampla, e greu de crezut ca bomba aruncata de Elena Udrea ar fi fost parte a unui scenariu convenit in prealabil in comun intre cei doi. Mai ales ca schijele imprastiate au lovit si in primul ministru, dar si in presedinte si, mai ales, au dus Alianta PNL-PD foarte aproape de pragul de rupere. Un deznodamant de altfel tot mai greu de evitat, in conditiile actuale.
Dar cine are interes sa dinamiteze nucleul dur al coalitiei de guvernare? Bineinteles, opozitia politica si mai ales PSD. Insa asta e doar partea simpla si previzibila a raspunsului. Nu strica, de pilda, sa ne intrebam de ce, in ciuda unor evidente semne contrare, cateva influente canale media au pedalat aproape exclusiv pe ideea bataliei dintre cele doua Palate. Asa ca nu e deloc exclus ca acest complicat montaj sa urmareasca in primul rand compromiterea si sabotarea unor initiative deranjante pentru influente grupuri politico-financiare, aflate in umbra sau in penumbra.
Daca presedintele iese si el sifonat din actualul scandal, in cazul primului ministru lucrurile stau mult mai grav. La ora actuala, Calin Popescu Tariceanu nu mai dispune pur si simplu de autoritatea necesara pentru a face presiuni asupra institutiilor statului implicate in lupta anticoruptie, probabil punctul cel mai critic de pe agenda de integrare europeana. Actualul Executiv a ajuns in situatia de “lame duck”, un termen utilizat in Statele Unite si Marea Britanie pentru a-i descrie pe liderii politici care, ajunsi in perioada terminala a mandatului, nu mai dispun de puterea de a-si impune in mod real vointa, chiar daca, tehnic vorbind, ocupa in mod formal pozitii de influenta in stat.
Chiar daca a face previziuni intr-o situatie atat de fluida e extrem de riscant, e greu de crezut ca actuala formula de guvernare va avea viata lunga. Nu trebuie sa uitam ca, in acest context instabil, cu schimburi de replici tot mai acide intre partenerii de guvernare, va mai trebui digerata inca o criza potentiala. Pentru ca, nu peste mult timp, Curtea Constitutionala se va pronunta in privinta noului Regulament de functionare din parlament. Daca cumva judecatorii de acolo, in mare parte apropiati de PSD si mai ales de Ion Iliescu, vor invalida dreptul coalitiei de a-i schimba pe presedintii celor doua Camere, lovitura va fi incasata din plin mai ales de Alianta, cu doua efecte imediate: subrezirea suplimentara a actualei formule de guvernare si amputarea severa a capacitatii acesteia de a-si impune vointa structurilor din aparatul de stat.
Intre timp, cu toate framantarile interne acerbe, PSD se energizeaza. Mircea Geoana vorbeste deja despre posibile alegeri anticipate declansate, de aceasta data, de catre principalul partid de opozitie. Iar Adrian Nastase convoaca comisiile de specialitate ale partidului pentru a mobiliza activul acestuia si a da in mod simbolic semnalul ca PSD se pregateste sa revina la guvernare, chiar daca acest lucru nu este evident iminent. Ceea ce nu inseamna deloc insa ca ranile interne s-au vindecat. Relatiile din triunghiul Geoana-Iliescu-Nastase par in continuare destul de neclare. Si chiar daca grupul de la Cluj, cu Ioan Rus, Vasile Dancu si Vasile Puscas, face imense presiuni pentru a promova o reforma substantiala in partid, rezultatul final e greu de ghicit. Pentru ca cei mai multi dintre baronii de la centru si din tara vor ramane la locul lor. Ca imagine publica, partidul are tot interesul sa impinga acum in fata figuri de tipul lui Cristian Diaconescu, dar nu e deloc sigur ca ei vor ramane la manetele de decizie si dupa o eventuala revenire a acestuia la putere.
Norocul PSD e ca problemele interne ale Aliantei sunt si mai serioase si cu siguranta mai prost gestionate. Iar o ruptura radicala intre liberali si democrati, tot mai greu de evitat, va duce fie la o reconfigurare a puterii in actuala formula parlamentara, sub forma unei aliante PNL- PSD, care, desi i-ar termina definitiv din punct de vedere politic pe liberali, nu poate fi cu totul exclusa datorita disperarii cu care unii fruntasi ai acestora par sa se agate de putere, fie la declansarea unor alegeri anticipate, pe care fostul partid de guvernamant are toate sansele sa le castige, mai ales dupa erodarea suplimentara a unei guvernari care tocmai a traversat perioada de iarna.
