Sistemul de vot la primari agită apele politice

Anul electoral debutează pe fondul unui peisaj politic extrem de confuz. E greu de spus cine e la putere și cine e în opoziție. Chiar noțiunea de putere, în sine, a devenit neclară.

Anul trecut, la începutul lunii mai, Camera De­pu­taților adopta cu o majoritate zdrobitoare (278 voturi pentru, 22 împotrivă şi 14 ab­ţi­neri) proiectul de lege privind alegerile locale, care stabilea că primarii vor fi aleşi într-un singur tur. Pre­vederea avantajează în mod evident PSD, cel mai bine or­ga­nizat partid din România, cu cel mai mare număr de pri­mari și consilieri locali la nivel național. Element im­portant nu doar pentru vii­toa­rele alegeri locale, care de re­gulă reconfirmă primarii în func­ție, ci și pentru cele ge­ne­rale. Mai ales în mediul rural, suportul aces­tora pentru o formațiune politică este decisiv. În orașele mari lucrurile stau diferit. Dar și aco­lo, dacă participarea la vot este redusă, câș­tigă cine are cele mai bine organizate re­țele locale, situație în care avantajul de a avea un primar în funcție este esențial.

În condițiile date, PSD are la îndemână toate pâr­ghiile ca să-și consolideze poziția elec­to­ra­lă, oricum extrem de favorabilă. După ce, din motive greu de înțeles, au aprobat o lege ca­re îi dezavantaja, liberalii se agită acum să cea­ră un sistem de vot la primari în două tu­ruri de scrutin. În primă instanță, Dacian Cio­loș a refuzat - lucru de înțeles, având în ve­dere caracterul guvernului său și încărcătura po­litică a măsurii - să facă apel la o or­do­nan­ță de urgență pentru a răspunde solicitării. Du­minică, la Iași, premierul și-a nuanțat po­ziția, ne­excluzând nici varianta asumării răs­pun­derii guvernului în parlament. Precizând în­să, din nou, că soluția ar tre­bui să fie agreată de toate forțele po­litice. Asta după ce pre­șe­dintele Iohannis lăudase an­te­rior ideea alegerilor de pri­mari în două tururi de scrutin.

Întârzierea cu care Klaus Io­han­nis s-a pronunțat asupra aces­tui subiect și chiar re­ți­ne­rile exprimate duminică („În­trebarea se pune dacă se mai poate, cu așa puțin timp îna­inte de alegeri, schimba legea. Asta este o de­cizie a partidelor parlamentare și, sigur, în oa­re­care măsură, a guvernului“) ridică destule sem­ne de întrebare: a făcut-o din convingere sau doar de circumstanță, pentru a tempera frustrările din PNL. Reacția sa pe un subiect important pentru liberali a venit ex­trem de târ­ziu, ceea ce lasă impresia că președintele pa­re în general mai preocupat de prezervarea liniștii sale personale decât de a promova de­mersuri care riscă să producă tensiuni majore în relația sa cu pesediștii.

PSD a declarat deja, previzibil, că respinge ca­te­goric ideea de a schimba sistemul de vot la primari. Rămâne probabil varianta în care s-ar coagula un front comun anti-PSD în par­la­ment favorabil ideii. Varianta nu e chiar fan­te­zistă, având în vedere că toate formațiunile mai mici ar beneficia în mod evident de schim­barea sistemului de vot. În cazul ale­ge­ri­lor în două tururi de scrutin, primii doi com­pe­titori, în cele mai multe cazuri PSD și PNL, vor trebui să intre în negocieri cu acestea. Chiar și așa, PSD ar putea dinamita o astfel de coa­liție parlamentară, facând aranjamente care să atragă de partea sa un număr suficient de voturi, caz în care, evident, premierul Cioloș nu ar risca demiterea guvernului prin asu­ma­rea răspunderii în parlament.

Declarațiile făcute la Iași de președinte și pre­mier marchează, practic, intrarea în anul elec­toral 2016. Klaus Iohannis a ținut să ne spună că speră că va fi un an electoral decent şi că „este nevoie de abordări, idei şi oameni noi, care au înţeles că metehnele trecutului tre­buie să rămână ale trecutului“. E genul de afir­mații generale și vagi cu care deja ne-a obiș­nuit Palatul Cotroceni, care dau puține in­dicii privind felul în care șeful statului va ac­ționa în plan concret în acest an electoral. Inclusiv în ceea ce privește bătălia importantă pentru schimbarea sistemului de vot la pri­mari.

Anul electoral debutează pe fondul unui pei­saj politic extrem de confuz. E greu de spus cine e la putere și cine e în opoziție. Chiar no­țiunea de putere, în sine, a devenit neclară. Sunt voci care afirmă că, în fapt, puterea rea­lă se află în zona justiției, în special la DNA, și în aceea a serviciilor secrete. Dar, dacă lăsăm deocamdată la o parte această discuție, fără îndoială importantă, confuzia despre care vor­beam are la bază două mari cauze: 1) pre­zența la Palatul Victoria a unui guvern de­cla­rat tehnocrat, în realitate greu de definit în ter­meni de politici; 2) starea generală de cva­si-încremenire din zona politică, în care, deși avem doi actori majori, PSD și PNL, profund nepopulari, din cauza fragmentării excesive, nu se profilează deocamdată nicio alternativă reală.

În teorie, PNL e „mai la putere“ decât PSD, ca­re a pierdut controlul guvernului în urma de­misiei Guvernului Ponta. Însă, în realitate, prin numărul mare de primari și consilii locale pe care le controlează, prin oamenii plasați în agenții, în aparatul din ministere, PSD este for­mațiunea care deține pârghiile de putere într-o bună parte a structurilor instituționale din țară. Așa că, și dacă se schimbă sistemul de alegeri la primari, PSD rămâne în con­ti­nua­re favorit și la alegerile generale, și la cele locale. Pe fondul dezamăgirii generalizate față de principalii actori politici autohtoni, ceea ce creează din start premizele unei participări modeste la vot, câștigă formațiunea cea mai bine organizată. Această logică electorală s-ar putea schimba prin apariția unui al treilea pol. De exemplu, o alianță care să reunească Mișcarea Populară, M10 și partidul condus de Da­niel Fenechiu. Numai că orgoliile su­pra­li­ci­tate și idiosincraziile lasă puține șanse de îm­plinire a unui astfel de demers.