De același autor
In toate cazurile, ca si in multe altele, comportamentul oficialilor romani tradeaza o deconcertanta si generalizata lipsa de responsabilitate, dublata de o deplina lipsa de interes pentru orice chestiune care nu intra in zona intereselor private sau de grup.
“Sa nu fim papagali cu totii!” Indemnul adresat de primul minstru intregii societati romanesti de a nu cadea in plasa, intelegem de “manipulare mediatica”, intinsa de avocatul Mariei Vlas, Yoram Sheftel, ar trebui probabil luat in serios de catre toti. Nu neaparat in sensul dorit de seful Executivului si nici doar in legatura cu acest caz FNI. Daca e sa ne referim strict la avocatul israelian, e greu de spus daca Yoram Sheftel mai urmareste si altceva decat ceea ce a declarat public in repetate randuri: negocierea conditiilor in care clienta sa este dispusa sa se predea autoritatilor romane.
Conditiile in cauza ar putea fi nu numai de natura juridica, precum acordarea unor “circumstante atenuante”. Nu este exclus sa fie vorba si de asigurarea unei protectii adecvate, a unor garantii privind conditiile de ancheta sau chiar ale celor de detentie. Daca Yoram Sheftel blufeaza nu este tocmai greu de verificat. Pentru asta trebuie mai intai ca Politia sau Parchetul sa dea semne ca doresc in mod real o discutie.
Mai ales ca, pana una-alta, ancheta bate pasul pe loc de mai bine de doi ani de zile. Abia dupa aceea putem eventual sa vorbim sau nu despre “papagali”. Ceea ce se vede acum din afara e altceva: o suma de vorbe goale, ascunderea in spatele unor nenumarate “piedici formale” (legea romana nu permite negocierile juridice!) si indemnuri bascalioase prin care toti cei care doresc sa dea informatii legate de fraudele de la FNI sunt invitati sa o faca zilnic, intre orele 8 si 16, la sediul IGP.
Presedintele Comisiei Juridice din Senat, Aristide Roibu, a stabilit chiar un record in materie de ridicol, atunci cand, intr-un foarte popular talk-show de televiziune, nu a reusit sa spuna nimic altceva decat ca Yoram Sheftel nu ar avea voie sa faca nici un demers la Bucuresti decat la brat cu un avocat autohton. Ca si cand in discutie era un proces oarecare, o cearta intre vecini sau un furt de gaini, si nu unul dintre cele mai mari scandaluri financiare postcomuniste, cu o frauda cumulata de 300 milioane dolari si 300.000 de pagubiti. A te ascunde dupa astfel de “chitibusuri de forma”, atunci cand FNI a fost o tema electorala majora in 2000 si chiar guvernul actual a acordat un cuantum de despagubiri de peste 260 miliarde lei unor pagubiti, nu face decat sa intareasca impresia generala a unei teribile lipse de entuziasm a autoritatilor in fata perspectivei de a se trezi peste noapte cu o serie intreaga de dezvaluiri, potential incomode, ale fostei presedinte FNI.
Astfel de lucruri sunt in fapt expresia intregului stil de guvernare PSD: smecheria ridicata la rang de politica guvernamentala. De la campania “oua ieftine de Paste” la “grija de a pune pe masa elevilor manuale scolare ieftine” - la pachet cu eliminarea de facto a editorilor deja consacrati si a criteriilor de licentiere bazate in principal pe calitatea educativa a manualelor -, exact in aceeasi perioada in care peste 100.000 dolari erau cheltuiti cu darnicie pentru mai mult decat discutabile implanturi de palmieri pe Litoral. Exemplele pot continua cu usurinta, dar, daca mai era nevoie de un capac, acesta a fost asezat de deputatul PSD Ion Olteanu, care, pur si simplu, a inaintat un raport fals Comisiei de monitorizare a Romaniei de la Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei, asupra modului in care au fost indeplinite obligatiile asumate de catre autoritatile de la Bucuresti.
Conditiile in cauza vizau abrogarea unor paragrafe din Codul Penal si restituirea proprietatilor. Spre deosebire de ce se specifica in raport, in realitate paragrafele cu pricina nu s-au abrogat decat in parte, iar numarul proprietatilor restituite este sensibil mai mic, dupa cum sustin chiar asociatiile de proprietari. Realitatea de pe teren a fost bine ajustata, spre binele general, zice d-l Olteanu, care sustine ca astfel de detalii sunt de fapt nesemnificative. Pana la urma, important e ca nu mai suntem monitorizati.
Dublul limbaj a devenit o practica curenta. Nu la nivelul declaratiilor publice, asta o fac pana la urma toti politicienii!, ci chiar atunci cand e vorba de lucruri cat se poate de precise si usor verificabile. Oficialii romani s-au obisnuit aproape organic cu acest “dublu limbaj”, cu “smecheria oficializata”, bine asimilata si la centru, si pe plan local. Pentru ca acum ordinul de front este “integrarea euro-atlantica”, limbajul activistilor PSD s-a adaptat din mers noii realitati. Doar limbajul. Daca asa se cere acum, oficialii romani au invatat sa se conformeze formal noilor indicatii. Sa mimeze colaborarea cu societatea civila. Sa se arate extrem de preocupati de independenta justitiei, in timp ce procurorul Lele, care a indraznit sa-l aresteze pe fiul prefectului de Bihor, este in prezent suspendat si anchetat penal, iar colegul sau Cristi Panait a ajuns sa se arunce pe geam, din cauza presiunilor la care era supus. Sa se declare permanent preocupati de felul in care sunt cheltuiti banii publici, in timp ce, doar din dorinta de a-l bloca pe Traian Basescu, e pus serios in discutie un imprumut de 300 milioane de euro obtinut in principal pe filiera BERD pentru proiecte majore din capitala. Sa dea declaratii ferme anticoruptie si sa ameninte cu restructurari profunde in economia de stat. Minstrul Pascu e foarte preocupat de efectele asupra integrarii noastre in NATO, datorita discutiilor pe marginea securistilor ramasi in structurile de putere din tara, dar nu si de propriile virulente declaratii anti-NATO facute in timpul conflictului din Kosovo din 1999. Problema este ca acest tip de joc dublu nu poate continua nedefinit. Faptul ca Banca Mondiala si FMI nu au dorit sa accepte astfel de “smecherii” la PETROM sau in alte parti e probabil un prim si serios avertisment ca actualul real capital international de incredere si bunavointa fata de guvernul Nastase da semne de epuizare.
