Statul roman in pozitie de drepti

Detaliile tehnice ale cazului Ciuvica in sine sunt pana la urma nerelevante. Daca fostul sef de cabinet al presedintelui Constantinescu a redactat sau nu raportul are importanta doar din perspectiva unor posibile dispute politice intre fosta si actuala putere, dispute care oricum ar trebui sa ramana strict pe acest teritoriu. Daca d-l Nastase se simte lezat de raport, poate face demersuri in justitie ca persoana privata, in temeiul unor acuzatii de calomnie. Ce legatura are numarul real sau fictiv al vilelor si tablourilor detinute de Adrian si Dana Nastase cu acuzatii de tipul "atentat la siguranta nationala", care au fost initial formulate la adresa lui Mugur Ciuvica? Ca un exemplu al faptului ca ne aflam in plin absurd, iata ca, in timp ce "Raportul Armagedon I", care se refera la starea armatei, ar urma sa fie analizat in comisia parlamentara de profil, deci teoretic supus unei discutii pe fond, si nu uneia in salile de ancheta de la Parchet, cel de-al doilea document, a carui tinta principala e familia premierului, mobilizeaza brusc forte de politie mai ceva ca pentru prevenirea unui atentat terorist.
Dar, dincolo de aceste constatari, ingrijoreaza maniera concreta in care s-a procedat, "detaliile" de care pomenea si Ana Blandiana: descinderi in valuri prin apartamente, smulgerea firelor de telefon, perchezitii amanuntite printre carti, videocasete si discuri de calculator. Dupa multi ani de zile am auzit oameni spunand ca de acum incolo ne putem astepta oricand ca oricare dintre noi sa poata fi ridicat de pe strada pentru raspandirea de informatii dusmanoase la adresa tarii. Prin urmare, in Romania acestor zile, o tara ai carei conducatori se tot grabesc sa propuna la Bruxelles date mereu mai apropiate de aderare a tarii la Uniunea Europeana, sunt puse serios intre paranteze, chiar de catre institutii ale statului chemate sa asigure respectarea legii, garantii fundamentale, constitutionale, privind libertatea de expresie si dreptul la libertate al persoanei. Am avut surpriza amara sa consemnam declaratii jenante din partea unor inalte autoritati care vad in trimiterea unor e-mail-uri catre ambasade amenintari la adresa relatiilor internationale ale Romaniei. Care echivaleaza la ordin, fara sa clipeasca, persoana primului ministru cu statul roman, intr-o maniera specifica doar regimurilor dictatoriale. Astfel de reactii marcheaza deplina aservire politica a Parchetului si Politiei, in fapt doar doua dintre institutiile aflate in aceasta nefericita postura. Daca mai era nevoie de un exemplu in plus, maniera in care televiziunea publica a oferit de o maniera total neprofesionala un amplu spatiu pentru un adevarat discurs pe aceasta tema al lui Adrian Nastase, in jurnalul de stiri de duminica seara, vine sa confirme amploarea abuzurilor de putere din Romania din acest moment.
Dar cum sunt posibile astfel de derapaje? Autoritatile vorbesc cu avant la seminarii despre statul de drept si libertatea de expresie, despre separatia puterilor in stat, despre institutii si functionari publici, in conditiile in care comportamentul unor oameni ca generalul Toma Zaharia lasa sa se inteleaga ca acesta e oricand dispus sa actioneze impotriva oricarui "dusman" din mass-media, din politica sau societatea civila demascat de superiorii sai de la Palatul Victoria. Daca matematica electorala modifica din temelii comportamentul institutiilor si elimina peste noapte prin ingenioase "inginerii semantice" valuri intregi de functionari publici, teoretic protejati de lege, daca PSD pare eternizat la putere, cum sa ne miram ca lucrurile scapa la un moment dat de sub control? Singura constatare posibila este aceea ca imensul dezechilibru politic din acest moment elimina aproape total din calcul ideea unei previzibile alternative la guvernare, alimentand periculos aroganta si excesele partidului de guvernamant. Cu institutii de acest gen, ideea unei lupte anticoruptie, aflata la ordinea zilei, nu pare nimic altceva decat un demers ridicol.
Pe de alta parte, asa cum se intampla de regula in cazul unor astfel de evenimente "de ruptura", ne putem astepta la modificari de substanta in plan politic, care ar putea afecta in perspectiva chiar configuratia de putere din Romania. Gafa lui Adrian Nastase, determinata probabil de o reactie puternic emotionala intr-o perioada in care avea nevoie de un maximum de imagine pozitiva pentru a obtine succese externe, ar putea avea consecinte cu totul neprevazute. Nici declaratiile arogante, agresive si marginite livrate public de Cosmin Gusa, in linia celor cu care ne-a obisnuit deja, si nici interventia mai elaborata a primului ministru nu pot masca un adevar evident: scandalul "Armagedon II" a reusit sa coaguleze instantaneu tabere din lumea politica si din societatea civila aflate altfel in aprige dispute mai mult sau mai putin publice. Daca aceste mutatii vor fi cu adevarat semnificative, putem spera cu adevarat ca exista destule resurse in Romania pentru a readuce lucrurile in normalitate. Si ca vom evita pana la urma "statul de drepti".