De același autor
În timpul unei vizite în Statele Unite, la invitația American Enterprise Institute, un think tank de centru-dreapta din Washington, Suella Braverman, care deține portofoliul Internelor în guvernul de la Londra, a vorbit despre provocarea globală reprezentată de migrația necontrolată și ilegală. „Dacă schimbarea culturală este prea rapidă și prea mare, atunci cultura țării gazdă se diluează ș,i, în cele din urmă, va dispărea”, a avertizat ea. Adăugând că am asistat la un val migraționist „prea mare și prea rapid” fără a se acorda niciun fel de atenție integrării și coeziunii sociale. „Imigrația necontrolată, integrarea inadecvată și o dogmă eronată a multiculturalismului s-au dovedit a fi o combinație toxică pentru Europa în ultimele decenii”.
Un fenomen de proporții endemice
Și de partea cealaltă a Atlanticului, pe vechiul continent, chestiunea migrației a devenit, ca și în America, una cu un impact politic și electoral major. A fost un element-cheie în campania electorală de acum un an din Italia a coaliției conduse de Giorgia Meloni. Sub presiunea crizei din insula italiană Lampedusa, unde recent în doar trei zile au venit pe mare mai mulți imigranți decât întreaga populație a insulei, premierul italian a chemat-o pe Ursula von der Leyen să vadă realitatea la fața locului și, ulterior, alături de alte țări membre, a cerut o reformă substanțială a legislației europene în materie de azil în cadrul unei reuniuni Med-9 a țărilor cu deschidere la Marea Mediterană.
În acest an, numărul sosirilor în Italia a depășit 133.000, aproape dublu față de aceeași perioadă a anului trecut, potrivit datelor oficiale. Roma a criticat Germania pentru că finanțează nave de salvare caritabile care operează în Mediterana Centrală, cea mai mortală zonă de traversare a mării pentru migranți, sugerând ca acelea care navighează sub pavilioane străine să fie obligate să îi debarce pe migranți în propriile țări, însă acest amendament a fost respins de miniștrii de Interne reuniți la Bruxelles.
Fenomenul migrației a atins proporții endemice mai peste tot în Europa și în Statele Unite. Aproape 110 de mii de migranți ilegali au traversat Canalul Mânecii din 2018 încoace. Iar în 2022, au fost detectate în total 330 de mii de treceri ilegale ale frontierei către UE, o creștere de 66% în comparație cu anul 2021. În timp ce în Statele Unite au intrat ilegal 2,8 milioane de persoane doar în acest an. Iar un sondaj Gallup din 2021 releva că 16% dintre adulții din întreaga lume, aproximativ 900 de milioane de persoane, ar dori să-și părăsească definitiv propria țară. Țările de destinație preferate fiind practic exclusiv cele din Occident. Pactul privind migrația și azilul ar trebui să reducă presiunea asupra țărilor din prima linie prin relocarea unor sosiri în alte state UE, chestiune controversată care va stârni opoziție în țări ca Ungaria sau Polonia, și prin încercări de „oprire la sursă”, pentru a preveni plecările în baza unor acorduri precum cel cu Tunisia. În această categorie intră și demersul Atenei, care a cerut o extindere a acordului cu Turcia, finanțat până în prezent cu aproximativ 10 miliarde de euro, prin adăugarea a încă 3 miliarde de euro plus o eventuală liberalizare a vizelor pentru cetățenii turci.
UE s-a dovedit incapabilă să răspundă în mod adecvat acestei provocări, mai ales sub presiunea grupărilor politice de stânga, sprijinite de lideri de opinie și ONG-uri și o bună parte din mass-media. Însă climatul politic s-a schimbat mai peste tot în Europa, așa că liderii politici nu au cum să ignore faptul că 72% dintre cetățenii UE sunt în favoarea consolidării frontierelor externe ale Uniunii.
Președintele Macron a precizat că migranții ilegali sau cei care așteaptă un permis de ședere reprezintă mai mult de jumătate din criminalitatea din Paris. Germania, Polonia și Republica Cehă au anunțat că vor înființa un grup operativ comun pentru a combate infracțiunile de contrabandă și imigrația ilegală. Iar în Suedia, după un val de violențe provocate de bande de tineri proveniți din familii de imigranți care au zguduit țara în ultimele săptămâni, cu 11 morți numai în septembrie, premierul Ulf Kristersson a solicitat implicarea forțelor armate. „Nu pot sublinia îndeajuns cât de gravă este situația”, a declarat Kristersson, adăugând că violențele afectează din ce în ce mai mulți copii și oameni complet nevinovați. „Suedia nu a mai văzut niciodată așa ceva”. Premierul a dat vina pe o „politică de imigrație iresponsabilă” și pe „integrarea eșuată”, alături de „naivitatea politică”, spunând că Suedia va adopta de acum înainte cu totul altă abordare.
Din punctul de vedere al dnei Braverman, criza migrației a arătat necesitatea de a reforma din temelii Convenția ONU privind refugiații, din 1951, complet „depășită”, care a creat un sistem „absurd și nesustenabil”, cu „stimulente uriașe pentru migrația ilegală”, pentru a o pune de acord cu realitatea din acest moment. Convenția a fost concepută în primul rând pentru a face față crizei postbelice a refugiaților din Europa. Însă un document elaborat cu cele mai bune intenții a fost deturnat de avocați și de unele ONG-uri din rațiuni financiare sau, mult mai rău, de traficanți de persoane. Numai că stânga o folosește în continuare din rațiuni ideologice.
Migrația, armă politică?
Însă criza este atât de gravă, încât chiar și în această zonă s-au produs schimbări de atitudine. De pildă în Die Zeit, un ziar german cu simpatii de stânga, a apărut recent pe prima pagină un articol sub semnătura Mariam Lau foarte critic la adresa statu-quoului din UE și din Germania, cu trimitere transparentă la Verzi, privind imigrația ilegală. În care se spune că e ironic faptul că mulți germani cred că pot răci întreaga planetă prin propriile politici naționale de mediu, dar când vine vorba de a controla cine intră în țară, cred că nu putem face nimic. O astfel de poziție indică o schimbare majoră de atitudine și vine foarte probabil pe fondul prăbușirii în sondaje a Verzilor și al ascensiunii spectaculoase a AfD, care a ajuns al doilea partid din Germania, după CDU.
În expunerea sa, Suella Braverman a adus patru mari categorii de argumente împotriva migrației necontrolate și ilegale: argumentul civic, argumentul practic, argumentul de securitate și argumentul democratic. „Cred că statul-națiune este una dintre marile forțe civilizatoare ale umanității”, a spus ea, cu trimitere la primul dintre acestea. „Dacă oamenii nu sunt capabili să se stabilească în țările noastre și să înceapă să se considere britanici, americani, francezi sau germani, atunci ceva merge prost. Identitatea națională nu este ceva inventat într-un turn de fildeș sau de către directorii de publicitate. Statul-națiune a rezistat pentru că înseamnă ceva real pentru aproape toți. Iar acest lucru este valabil în întreaga lume.” Nu trebuie făcute mari cercetări pentru a confirma asta. E suficient să te uiți la reacția de pe stadioane la meciurile de fotbal atunci când joacă echipele naționale și se cântă imnul.
Foarte serioasă este și chestiunea securității. Arma migrației a fost folosită în trecut din rațiuni geopolitice, pentru a destabiliza țările gazdă. Migrația ilegală devenind din ce în ce mai mult un instrument exploatat de statele ostile și de cei care acționează în numele lor. Ca în 2021, când mii de solicitanți de azil aduși de Lukașenko în Belarus, posibil chiar la sugestia lui Vladimir Putin, au luat cu asalt granițele Poloniei și Lituaniei. „Creșterea exponențială a fenomenului migrator care pleacă de pe coastele africane face parte, de asemenea, într-o măsură deloc neglijabilă, dintr-o strategie clară de război hibrid pe care divizia Wagner o pune în aplicare, folosindu-și influența sa considerabilă în unele țări africane”, declara și ministrul italian al Apărării în luna martie, în acest an.
Imediat după discursul Suellei Braverman „s-a dezlănțuit iadul pe Twitter”, după cum bine spunea cineva într-un comentariu. Cu acuze de rasism, homofobie, insultă la adresa refugiaților, pe care le anticipase și ea în discursul de la Washington. Ceea ce a deranjat în principal a fost ideea că multiculturalismul ar fi eșuat, o opinie împărtășită de altfel, cu mai bine de un deceniu în urmă, și de către David Cameron, Nicolas Sarkozy sau Angela Merkel, dar abandonată de fostul cancelar german în timpul crizei migrației din 2015.
Doi cunoscuți jurnaliști britanici, Jon Sopel de la BBC și Hugo Rifkind de la The Times, s-au întrebat ironic pe Twitter cum cineva ca Suella Braverman, cu descendență din Kenya și din indieni Goan din Mauritius, care este ministru într-un guvern în fruntea căruia se află un premier de origine Hindu, poate pretinde că multiculturalismul a eșuat. În corul de critici indignați s-a aflat Elton John, deranjat de faptul că ministrul britanic a spus că doar pentru faptul că te declari gay (subterfugiu utilizat pentru a-ți crește șansele de a fi acceptat) nu trebuie să te califice automat pentru azil, care se înscrie într-o întreagă listă de celebrități din showbusiness care nu scapă niciun prilej să-și dea cu părerea, în cheie corect politică, desigur, despre o mulțime de lucruri despre care nu au habar.
În ceea ce privește postările critic ironice ale lui Jon Sopel și Hugo Rifkind, la mijloc este o confuzie evidentă de care foarte probabil sunt și ei conștienți, dar se prefac că nu o înțeleg, din considerente ideologice. Există o mare diferență între o societate multietnică – una în care oamenii de diferite etnii trăiesc împreună sub o identitate comună, cum ar fi faptul că sunt britanici, în primul rând, și orice altceva, în al doilea rând, și o societate multiculturală, în care oamenii trăiesc în triburi separate, dar fac parte în mod oficial din același stat național.
„Pentru liberalii occidentali, fiecare parte a platformei «de centru-dreapta» de apărare a civilizației occidentale este fascism”, scrie Melanie Phillips pe fluxul său din Substack, cu trimitere la eticheta de „extremă dreapta” pusă Giorgiei Meloni. „Pentru astfel de oameni, cultura și valorile istorice ale Occidentului sunt ele însele extremiste, crude, opresive, rasiste, xenofobe, islamofobe și neonaziste. Dar tocmai această demonizare a determinat atât de mulți alegători tradiționali să sprijine lideri a căror agendă poate fi într-adevăr autoritară sau iliberală”. //
