De același autor
Numai ca tocmai usurinta cu care situatia s-a inversat ar trebui sa ne faca mai circumspecti, atunci cand ne lansam in astfel de evaluari. E un semn ca progresele realizate la Bucuresti nu sunt neaparat datorate consolidarii institutiilor, cat mai ales eforturilor individuale ale unor ministri, Monica Macovei a devenit deja un exemplu de manual in ceea ce priveste reformele din justitie. In plus, ele se bazeaza pe un sprijin politic destul de selectiv si, oricum, lipsit de entuziasm.
In cazul primului val de extindere, cel cu 10 tari, din 2004, situatia devenise clara cu multa vreme inaintea deciziei formale. Acum e altfel. Pentru ca entuziasmul pentru extindere a scazut pe ansamblu, pentru ca era considerabil mai simplu sa le vorbesti vest-europenilor despre capitale precum Praga sau Budapesta, pe care anual le viziteaza milioane dintre ei, decat despre Bucuresti si Sofia, locuri despre care aud doar in legatura cu copiii institutionalizati chinuiti prin orfelinate sau cu coruptia generalizata si despre care oricum nu stiu mare lucru in rest. In plus, contribuabilul vest-european, justificat sau nu - asta e o alta discutie - e tot mai speriat de rezervorul potential de mana de lucru ieftina din Est. In Franta, parlamentul a votat deja ca, de acum incolo, orice viitor Tratat de aderare sa fie ratificat doar prin referendum. Partea buna in ceea ce ne priveste e ca Romania, Bulgaria si Croatia sunt exceptate, ceea ce dovedeste ca am prins, chiar la propriu, ultimul tren. De altfel, Olli Rehn a si anuntat zilele trecute ca, dupa primirea Romaniei si Bulgariei, procesul de extindere va fi inghetat cel putin pana in 2009. Desi este vizata in special Turcia, nici tari precum Macedonia, Albania sau Serbia, ca sa nu mai vorbim de Ucraina sau Republica Moldova, nu au mari sanse sa treaca de un astfel de referendum, in viitorul apropiat cel putin. Chiar si asa, e evident ca romanii si bulgarii nu provoaca defel valuri de simpatie prin statele membre ale UE, fapt pe care politicienii occidentali nu au cum sa-l ignore.
Si oficialii de la Bruxelles, si liderii vest-europeni au de suportat o dubla presiune, fiecare cu costurile sale politice. Pe de o parte, au de respectat niste angajamente politice, exista un Tratat de aderare semnat cu Romania si Bulgaria, asa ca lucrurile trebuie duse pana la urma la bun sfarsit. Cum o blocare a procesului e aproape imposibil de luat in calcul, amanarea datei de aderare e mai degraba contraproductiva. In cateva luni, chiar intr-un an si jumatate, nu se pot face minuni, iar o astfel de decizie va crea resentimente in randul populatiei din cele doua state din Balcani si are toate sansele sa incurajeze curente populiste si nationaliste cu retorica antieuropeana. Pe de alta parte, ideea ca doua tari care sunt departe de a fi compatibile din multe puncte de vedere cu celelalte state membre din comunitatea europeana sunt totusi acceptate in UE e prost receptata de opinia publica din vechile state membre.
Intamplator sau nu, o sumedenie de articole negative despre Romania si Bulgaria care au aparut recent in ziare influente nu fac decat sa puna paie pe foc. Partea proasta e ca, in ciuda accentelor negative evident exagerate, multe dintre cele scrise in ziare sunt in fond adevarate. In plus, daca in Romania chiar s-au facut pasi reali in ofensiva anticoruptie, in buna masura datorita eforturilor tenace ale Monicai Macovei, in Bulgaria situatia e de-a dreptul ingrijoratoare. Gruparile mafiote controleaza portiuni importante din economie si destui politicieni. De ani buni executiile mafiote in plina strada se tin lant, fara ca vinovatii sa ajunga sa dea socoteala. Ofensiva de relatii publice orchestrata de la Sofia in timpul mandatului de prim-ministru al fostului rege Simeon a dat impresia in afara ca lucrurile stau mult mai bine decat in realitate. De ceva vreme oficialii Comisiei Europene descopera insa cu tot mai multa preocupare ca Sofia a intrat in impas cu multe dintre angajamentele majore pe care si le-a asumat. In Romania, macar tendintele arata mai bine.
Insa oricat de tentati am fi sa ne infoiem in pene si sa ne plangem ca bulgarii ne trag in jos, pe teren lucrurile stau mult mai complicat. Tehnic vorbind, datorita prevederilor din Tratat, cele doua tari pot fi decuplate, astfel incat Romania ar putea adera la UE in 2007, iar Bulgaria in 2008. Si practic este posibil, chiar daca in cazul Sofiei o astfel de decizie are nevoie de unanimitatea celor 25 de membri. Numai ca, din cauza consecintelor politice ale decuplarii, de impactul ei simbolic, o astfel de decizie se va lua greu si numai daca noi vom sta in toamna semnificativ mai bine decat vecinii nostri de la sud. Din aceasta perspectiva, reaparitia focarelor multiple de gripa aviara, care de aceasta data scoate in relief deficiente institutionale grave, nu e deloc de ajutor din acest punct de vedere. Cu atat mai mult cu cat o amanare a aderarii Bulgariei pentru 2008 ar incurca serios ratificarea Tratatului de aderare in cateva tari, in special in Germania, asa ca nu ar fi exclus ca decuplarea sa nu ne ajute prea tare in final. De aceea, este in interesul nostru ca si bulgarii sa treaca clasa la examenul de la Bruxelles, pentru ca altfel va exista in mod clar tentatia de a amana aderarea ambelor tari pentru 2008. Asa ca, pana la urma, sansele ca tandemul din Balcani sa ramana sudat sunt pana la urma semnificativ mai mari decat cele de a-l desface.
Pentru decidentii de la Bruxelles totul se reduce la o chestiune de a alege cea mai putin proasta varianta din cele aflate la indemana. Ceva care sa dea senzatia populatiei din statele UE ca oficialii de la Bruxelles sunt cat se poate de exigenti cu cei doi aspiranti, dar care sa asigure in cele din urma si finalizarea unui proces pe care nimeni nu risca sa-l puna in discutie in mod fundamental.
