De același autor
Iar faptul ca ne apropiem de alegeri nu trebuie sa ne ingrijoreze deloc din acest punct de vedere. Fiind vorba de un obiectiv de importanta nationala, astfel de detalii trec, ni se spune, in planul doi. Chiar momentul anuntului remanierii guvernamentale a fost calculat astfel incat sa transmita liderilor europeni mesajul ca Romania e pusa pe fapte mari in privinta integrarii.
Cei obisnuiti cu repetatele declaratii de bune intentii ale Bucurestiului vor ramane, daca nu sceptici, cel putin prudenti. Pentru ca, deocamdata, ceea ce se poate spune cu siguranta este doar ca in buna masura luptele interne din PSD s-au incheiat. Desi doar cu putin timp in urma inca se vehicula in culise ideea ca batalia dintre cele doua palate, Cotroceni si Victoria, se va intensifica, lucrurile au devenit acum foarte limpezi. Presedintele Ion Iliescu a transat in favoarea sa disputele interne din partid.
Cu un activist cu state vechi de serviciu in UTC si PCR precum Octav Cozmanca, trecut la pupitrul de comanda al partidului de guvernamant, Ion Iliescu se simte cu siguranta mai confortabil decat cu Cozmin Gusa, de exemplu. Ramane doar ca premierul sa se pozitioneze pentru urmatoarea cursa prezidentiala, iar Octav Cozmanca sa pregateasca PSD pentru revenirea liderului sau fondator in fruntea sa in 2005, dupa terminarea mandatului la Cotroceni.
Al doilea lucru sigur e acela ca, in ciuda declaratiilor oficiale, de acum inainte agenda partidului de guvernamant va avea o puternica amprenta electorala. Primul ministru a si declarat ca, incepand din acest moment, orice atac la adresa guvernului din partea opozitiei trebuie privit in contextul viitoarelor alegeri. E adevarat ca premierul nu poate oferi prea multe garantii personale colegilor de partid care se tem ca scandalurile de coruptie si erodarea accelerata din ultima perioada a PSD le vor subrezi pozitia in cursul viitoarelor alegeri.
In schimb, Ion Iliescu poate sa o faca. Presedintele are chiar posibilitatea de a contracara intr-o oarecare masura discursul justitiar-populist al lui Vadim Tudor, care prinde inca bine la populatia saracita de la periferia oraselor. Un argument care va fi cu siguranta plasat si in exterior pentru a demonstra avantajele unei formule "stabile" care ar pastra PSD la putere si in urmatorul ciclu electoral. Cu alte cuvinte, toata lumea are motive sa se declare multumita.
Transmitind din timp informatia ca Ion Iliescu va reveni la conducerea partidului dupa terminarea mandatului de la Cotroceni se confera semnificativ mai multa credibilitate mesajelor populiste de genul celor livrate cu succes alegatorilor in 2000. In acelasi timp, baronii PSD de la centru si din provincie, oameni care au facut bani grei in ultimii ani, care au pus mana pe mii de hectare de teren agricol, pe proprietati imobiliare apetisante, ca si pe alte societati comerciale valoroase, pot ramane la randul lor linistiti. Interesele si influenta lor vor fi protejate cu grija in ciuda infierarilor, de altfel utile in plan electoral, facute periodic de presedintele Ion Iliescu.
Vom avea parte pana la urma, prin grija lui Ion Iliescu si cu concursul pretios al lui Octav Cozmanca, de o fata electorala a PSD machiata cu abilitate pentru a fi compatibila cu mesaje care sa mai starneasca inca interes printre categoriile sarace, mai ales din Moldova si din sudul tarii, zone care au sprijinit dintotdeauna partidul.
Dar, asa cum il stim, atent la detaliile de imagine, PSD va avea, prin grija lui Adrian Nastase si Mircea Geoana, si o fata transatlantica potrivita pentru interlocutorii de la Washington si mai ales de la Bruxelles. Aceasta separatie intre partid si guvern, care va fi intens cultivata de acum incolo, e gandita astfel incat sa permita Executivului sa ia deciziile nepopulare impuse de procesul de aderare la Uniunea Europeana, fara costuri electorale excesive. Pana la viitoarele alegeri vom fi invatati ca una este partidul si cu totul altceva guvernul compus din demnitari spilcuiti imbracati in costume Armani.
Problema e ca o astfel de solutie rezolva doar problemele de ambalaj. O varianta poate buna pentru o vreme la export, dar limitata in efectele sale interne, cele care conteaza pana la urma la orice analiza de fond. Doar cu tehnici mediatice nu poti face cu adevarat nici reforma administratiei si nici nu poti rezolva independenta justitiei sau lupta eficient impotriva coruptiei. Adica acele lucruri de care formal toata lumea se declara profund preocupata la nivel oficial si care sunt esentiale pentru succesul demersului de integrare a Romaniei in Uniunea Europeana.
Cu toata diviziunea de sarcini mentionata mai sus e greu de presupus ca Executivul nu va functiona cu frana trasa. Ca masuri amanate atata vreme, in principal ca efect al blocajelor interne din PSD, vor fi luate acum la intrarea in urmatorul ciclu electoral si in conditiile in care premierul va avea parghii si mai slabe de interventie asupra partidului sau.
Nici in exterior nu par sa existe prea multi dispusi sa creada in mod serios ca ultima remaniere a fost facuta in principal pentru a dinamiza integrarea europeana a tarii. E destul de limpede ca e vorba doar de o incercare de acomodare a obiectivelor electorale ale PSD cu imperativele si costurile politice induse de procesul in cauza. Exista insa si efecte importante ale actualului context politic intern probabil mai putin vizibile in acest moment. Cum ar fi forta reala de negociere a guvernului in relatia cu Bruxelles-ul.
Chiar daca toti oficialii repeta cu satisfactie faptul ca Romania primeste fonduri nerambursabile de aproape 1 miliard de euro pe an, o discutie adevarata despre efectele potentiale, bune si rele deopotriva, ale integrarii asupra Romaniei nici macar nu a inceput. Ramanem strict in teritoriul discursurilor festiviste. Iar acest lucru se intampla in conditiile in care Uniunea Europeana insasi trece prin profunde transformari, iar temperatura disputelor interne a ajuns la un nivel fara precedent.
Chiar daca reuniunea de la Salonic a dat unda verde proiectului unui "tratat constitutional" redactat de o comisie prezidata de Valery Giscard d'Estaing. Textul in cauza e insa pentru unele guverne doar o buna baza pentru negocierile finale care vor avea loc in toamna. Anumite prevederi au starnit chiar polemici extrem de aprinse.
Cele mai delicate se refera la implicarea UE in legislatia penala nationala, la cadrul institutional si la formularea politicii externe si de securitate la nivel continental, la competentele in domeniul taxelor, subventiilor agricole, fondurilor regionale si procedurilor de azil si, bineinteles, la reforma institutionala a Uniunii Europene. Modul cel mai concret si mai vizibil in care se exprima diferentele de opinie este alegerea domeniilor in care diferitele state militeaza pentru mentinerea unui drept de veto extins.
E un aspect care spune de altfel destul de mult despre caracteristicile nationale dominante ale fiecarui stat in parte. Spre exemplu irlandezii, ca si britanicii de altfel, nu vor sa lase nici o portita deschisa catre o formula care sa permita UE sa stabileasca propriile taxe. Sunt toate discutii esentiale nu numai pentru viitorul Europei, ci si pentru cel al unei Romanii, speram, integrate in curand in Europa. O discutie care va fi in buna masura obturata de previzibila presiune electorala care va domina comportamentul guvernului, al puterii in general, in perioada urmatoare.
