De același autor
Majoritatea analizelor referitoare la spectaculoasa rasturnare electorala de ultim moment, consemnata pe 12 decembrie 2004, care l-a adus pe Traian Basescu la Cotroceni si a oferit Aliantei D.A. guvernarea, ignora o mutatie semnificativa aparuta in peisajul politic autohton. Se vorbeste doar in termeni generali despre aparitia unui numar mare de figuri noi in Parlament si mai ales despre un val de tineri promovati de principalele partide politice. In realitate e vorba, cel putin in cazul principalelor trei partide, PSD, PNL si PD, despre coagularea in interiorul acestora a unor adevarate falange politice constituite pe structurile organizatiilor de tineret.
In PNL organizatia de tineret controleaza deja multe dintre parghiile de putere dupa ce a oferit un sprijin decisiv premierului Calin Popescu-Tariceanu. In PSD Victor Ponta si TSD joaca un rol tot mai important in batalia interna din partid. Faptul ca Ion Iliescu a tinut sa participe la ultima intalnire TSD e mai mult decat edificator. Inseamna ca vechiul si experimentatul activist intelege ca organizatia va conta in lupta. In mod ironic, structura de tineret promovata insistent de Adrian Nastase ca vector de sprijin in interiorul partidului atat impotriva retelelor de influenta construite de "greii" PSD, precum Miron Mitrea, Dan Ioan Popescu sau Viorel Hrebenciuc, dar si drept contrapondere la Ion Iliescu, simtind de unde bate vantul, pare sa se alieze cu adversarii din interior ai fostului prim-ministru. E intr-un fel un avertisment simbolic pentru cei care inca nu au inteles ca, in politica, recunostinta e o marfa extrem de perisabila.
In fine, ceea ce se intampla acum in PD, conflictul dintre Cozmin Gusa si liderii mai vechi din partid, urmareste in mare aceeasi logica. Grupul parlamentarilor tineri coagulat de acesta este perceput ca o reala amenintare pentru stabilitatea interna a democratilor, nu numai de catre Radu Berceanu sau de Adriean Videanu, dar si de catre Traian Basescu, care nu poate sa priveasca linistit cum formatiunea politica pe care s-a construit baza sa de putere intra intr-un soi de fibrilatie. In plus, presedintele se simte probabil mult mai linistit stiindu-i pe colaboratorii sai de cursa lunga plasati in pozitiile cheie din PD, mai degraba decat sa riste incursiuni in necunoscut, alaturi de un politician imprevizibil precum Cozmin Gusa. Avertismentul pe care il formuleaza in acest sens, intr-un interviu recent, e cat se poate de transparent si descrie un tip de manevre politice care, pana la urma, sunt similare cu cele din PSD si PNL: "Nu au trecut decat 30 de zile, ca sa constat ca, in loc sa faca tot ce ar fi avut ca prioritati pentru a continua acest proces de crestere a politicienilor, dintr-o data uita si niste oameni cu experienta politica zero la nivel inalt dau sa se coaguleze intr-o gasculita care sa creeze un pol de putere... Mai mult decat atat, au tupeul sa creeze o atmosfera de genul: "Suntem noua generatie, trebuie sa-i inlocuim pe cei varstnici". Pai, da' de unde varstnic Blaga, de unde varstnic Videanu?".
Dar cum s-a ajuns ca structurile de tineret sa devina actori atat de importanti in batalia politica autohtona? Nucleele care au initiat aceste procese au beneficiat de un context extrem de favorabil si in interiorul partidelor, dar si la nivelul societatii civile, al opiniei publice in general. Configurarea acestor structuri de tineret a fost initiata si incurajata, de regula, de liderii partidelor politice ca o formula de consolidare a bazei lor de putere, esentiala in castigarea bataliilor interne. Mult mai liberi in miscari, in absenta obisnuitelor obligatii familiale sau a intereselor profesionale sau de afaceri, nucleele de tineri cu ambitii politice au ajuns, de regula cu sprijinul liderilor de partid, sa domine structurile operationale din principalele formatiuni politice. Au utilizat o astfel de strategie si Valeriu Stoica, si Adrian Nastase, si Traian Basescu. Numai ca grupurile astfel sudate au inceput sa iasa de sub tutela politica initiala, intrand in jocuri proprii, mutand sprijinul de la un lider la altul si avand grija sa-si plaseze reprezentantii in tot mai multe pozitii cheie. Cum tinerii au fost de asemenea si cei care s-au implicat cel mai mult in campaniile electorale, ei au fost in masura sa solicite si sa obtina un numar mare de pozitii eligibile pe liste la ultimele alegeri.
Procesul descris mai sus a fost favorizat de atmosfera creata in exterior, de apelurile facute pentru reinnoirea clasei politice. Ideea ca formula de responsabilizare si de crestere calitativa a clasei politice romanesti are o solutie biologica, respectiv o masiva infuzie de tineri, a prins foarte bine la public si a gasit ecouri favorabile in mass-media. Se profila, iata, o salutara iesire din impas. Om politic cu instinct, Cozmin Gusa a sesizat acest climat favorabil si a incercat sa construiasca cu doi ani in urma, dupa plecarea din PSD, un fel de organizatie umbrela a tinerilor politicieni. Demersul sau nu a capatat prea multa consistenta, dar nu este deloc exclus ca miscarile sale de acum din interiorul PD sa urmareasca in mare acelasi tip de strategie, adica constructia unui curent politic definit drept unul al tinerilor, cu extractii din mai multe formatiuni. Sa fie Partidul Popular formula doctrinara care sa dea substanta unei astfel de initiative?
Din acest punct de vedere, daca proiectul politic lansat public de Valeriu Stoica e deja destul de bine cunoscut, intentiile similare ale lui Cozmin Gusa sunt mult mai greu de descifrat. Si el s-a declarat in mod deschis partizanul unei constructii de tip popular, chiar daca, in varianta sa, maniera de implementare e mai putin precis formulata. Dupa cum e greu de spus in acest moment daca planurile celor doi se vor intersecta sau nu la un moment dat. In culise circula tot felul de zvonuri, unele cu destula acoperire in realitate, altele ramase mai mult la stadiul de simple speculatii. S-a vorbit, intre altele, despre o intelegere Gusa-Ponta, care ar cupla grupurile de tineri deputati nemultumiti proveniti din PD si PSD intr-o structura comuna. Desi ambii au negat existenta unor astfel de aranjamente, nimic nu e imposibil intr-un peisaj atat de fluid.
Ramane insa o chestiune de fond. In ce masura implantarea redutabilelor falange de tineri in structurile partidelor va schimba in bine si substanta politicii autohtone? Din acest punct de vedere, asteptarile ar trebui sa fie semnificativ ponderate. Deocamdata, principalul coagulant al acestor structuri nu au fost nici principiile doctrinare si nici dorinta generoasa de a transforma in bine mediul politic romanesc, ci mai degraba perfectarea unor mecanisme de tip clientelar, care sa le propulseze reprezentantii in pozitiile de forta din partide sau din administratie.
.png)
