Traian Basescu vrea un alt tip de politica externa pentru Romania

Scrisoarea trimisa saptamana trecuta de Traian Basescu primului ministru francez, Jean-Pierre Raffarin, a socat multa lume. Mircea Geoana s-a si grabit sa o catalogheze drept o gafa si o "obraznicie", mentionand in acest context obligatiile noastre morale fata de Franta. Dar gestul liderului PD este departe de a fi o gafa determinata de o reactie emotionala de moment. Dupa cum reiese si dintr-un amplu interviu acordat luni Ziarului de Iasi, el se incadreaza intr-o pozitie de principiu care marcheaza o ruptura in politica romaneasca. Traian Basescu este primul lider politic de anvergura care pune serios in discutie si maniera in care s-au negociat dosarele de integrare, si tipul de raporturi pe care trebuie sa le avem cu principalii actori din interiorul Uniunii Europene. El nu are o problema cu Franta sau Germania, ci cu atitudinea adoptata de guvernul Nastase, pe care il acuza de "slugarnicie" in relatia cu tarile occidentale. "Eu voi vorbi celor pe care vreau sa-i conduc in calitate de presedinte al Romaniei despre obligatia si nevoia de a fi solidari, despre obligatia de a ne redobandi demnitatea, despre obligatia si demnitatea de a avea obiective de politica externa si interna cu care natiunea sa se solidarizeze". Sigur, ceea ce spune Traian Basescu are in mod limpede o puternica incarcatura electorala. Un mesaj axat pe ideea de redobandire a demnitatii nationale vizeaza cu predilectie electoratul care rezoneaza la discursul lui Corneliu Vadim Tudor. O astfel de strategie tinteste o parte din voturile care s-ar fi indreptat catre liderul PRM, mai ales acum, cand acesta din urma este serios erodat de tumbele politice facute in ultima perioada. In al doilea tur, acest sprijin s-ar putea dovedi decisiv, cu atat mai mult cu cat e greu de anticipat recomandarea pe care o va face atunci Vadim. Pe de alta parte, acuzatia ca guvernul Adrian Nastase a compensat deficitul de incredere extern minat de acuzatiile permanente cu trimitere la indeplinirea criteriilor politice - e vorba aici de problemele legate de coruptie, de independenta justitiei si de libertatea de expresie, prin cedari in negocieri si prin acordarea unor "favoruri economice" -, respectiv atribuirea unor contracte fara licitatie si accelerarea unor privatizari majore pe ultima suta de metri, in beneficiul unor mari corporatii occidentale, pune serios in discutie pretentia actualei puteri de a poza in postura de mare campion al integrarii europene. Un campion caruia intreaga natie trebuie sa-i fie adanc recunoscatoare. E suficient sa ne uitam in jurul nostru, pentru a vedea lucrurile mai nuantat. De exemplu, la maniera in care Varsovia a negociat pana in ultimul moment conditiile de integrare, la efectele postaderare, bune sau rele, din Polonia, Ungaria, Cehia sau Slovacia, ca si la discutiile intense pe aceasta tema din tarile cu pricina. Traian Basescu a mentionat in acest context ca Romania trebuie sa-si alinieze pretul la energie pana in 2007, in timp ce Spania a beneficiat de 15 ani pentru acest proces. Si e doar una din constrangerile pe care le vom descoperi probabil in perioada urmatoare. Pe de alta parte, el a mai facut doua declaratii importante. Prima este direct asociata observatiilor anterioare si exprima obligativitatea respectarii celor asumate la negocieri, indiferent cine va fi la guvernare dupa alegeri, dincolo de nemultumirile punctuale legate de termenii conveniti. E genul de mesaj responsabil care trebuia sa insoteasca obligatoriu criticile la adresa manierei in care s-a negociat cu Bruxelles-ul. A doua se refera la partenariatul strategic cu Statele Unite, pe care liderul democrat il considera "reperul nostru de politica externa", cel putin atata timp cat nu va fi formulata la nivelul Uniunii Europene o linie politica comuna obligatorie pentru toti membrii. Ultimele mesaje transmise de Traian Basescu vizeaza mai multi destinatari cheie, din tara si din strainatate, si vor avea, cu siguranta, un impact consistent, din moment ce vin de la un lider politic bine pozitionat in cursa prezidentiala. Ele marcheaza in acelasi timp o deplasare de accent surprinzatoare in ecuatia actualei campanii electorale. Acest tip de mesaj are toate sansele sa-l gaseasca pe Adrian Nastase descoperit, exact pe un teritoriu pe care se simtea sigur, acela al politicii externe in general si al integrarii europene in special. Pe de alta parte insa, o discutie serioasa despre felul in care s-au negociat dosarele de aderare la Uniunea Europeana, despre costurile integrarii, deloc luate in discutie, despre tipul de relatii pe care dorim sa-l stabilim cu marii actori politici de pe continent, despre optiunile noastre fundamentale, atunci cand va veni vremea sa ne pronuntam asupra directiei in care se va indrepta constructia europeana, e mai mult decat necesara. E trecerea de la statutul de spectator pasiv la acela de actor implicat. Si e absolut firesc ca aceste lucruri, dintre putinele care tin cu adevarat de interesul national, sa fie discutate intr-o campanie electorala atat de importanta pentru evolutia viitoare a Romaniei.