Trei ani de la 11 septembrie 2001

Cat de mult s-a schimbat lumea in cei trei ani care s-au scurs dupa atacul terorist de la 11 septembrie 2001? Politica externa americana, dar si cea interna, daca ne uitam la felul in care evolueaza campania prezidentiala din Statele Unite, a fost cu siguranta subordonata total imperativului razboiului anti-terorist. Interventia din Irak a creat o falie transatlantica ce pare periculos de durabila. Coreea de Nord a reinceput experientele nucleare, daca le-a oprit cumva vreodata, iar Republica Islamica Iran este pe cale sa devina nu peste multa vreme o putere nucleara. Desi s-au cheltuit zeci de miliarde de dolari pe sisteme de securizare a granitelor, pe mijloace de supraveghere electronica sau pentru controlul fluxurilor financiare, atacurile teroriste initiate de miscari fundamentaliste islamice au continuat. In Insula Bali din Indonezia, in Spania, la Istanbul sau in Rusia, am asistat la alte si alte carnagii de proportii, derulate sub semnul fanatismului de tip musulman. Ostatici de toate nationalitatile sunt rapiti si unii dintre ei casapiti sub acelasi stindard, executiile fiind nu doar introduse pe Internet, ci si transmise generos de noile canale de televiziune arabe. Sigur ca numarul musulmanilor implicati direct sau indirect in actiunile teroriste este infim. Vocea moderatiei este insa departe de a fi prea raspandita. Incitata de ceea ce vede sau citeste zilnic in mass-media, strada araba priveste adesea cu satisfactie, mai mult sau mai putin exteriorizata, atentatele puse la cale de grupurile fundamentaliste. Cu toate acestea, sintagma "ciocnirea civilizatiilor", introdusa de Samuel Huntington la mijlocul anilor '90, este evitata in general cu multa grija in discursul public. Lumea occidentala, mai ales in Europa, pare dezorientata si putin dispusa sa ia act de o realitate deloc atragatoare. Interesant e ca, dupa tragedia de la Beslan, lucrurile incep sa se vada altfel din Rusia. Intr-un articol tradus din rusa si publicat sambata de International Herald Tribune, publicistul Victor Erofeiev abordeaza, iata, deschis subiectul. "La fel ca atacul lui Osama Bin Laden asupra Statelor Unite, atacul lui Basaev asupra scolii marcheaza la noi inceputul celui de-al Treilea Razboi Mondial de care intreaga civilizatie occidentala se teme atat de mult, pe care incearca din toate puterile sa-l amane, pe care incearca chiar sa-l ignore". O perspectiva interesanta, desi terorismul cecen este in principal de extractie nationalista. Pentru ca, pana la urma, metodele sale de operare poarta amprenta actiunilor intreprinse de fundamentalistii islamici.

Deocamdata, europenii par sa creada ca marile probleme ale lumii contemporane sunt create de americani. Bineinteles, se vorbeste de regimul Bush, dar, in fapt, antiamericanismul are radacini si cauze mult mai profunde. In opinia lui Fareed Zakaria, editorul saptamanalului Newsweek International, antiamericanismul globalizat vine sa umple un vacuum ideologic lasat de prabusirea comunismului in 1989, care a insemnat in egala masura si sfarsitul bataliei ideologice asupra modului de organizare a vietii economice si sociale. "Exista intotdeauna o piata pentru o ideologie a respingerii, care se formeaza ca reactie la realitatea dominanta a lumii la un moment dat. Or, astazi realitatea dominanta este puterea Statelor Unite, asa ca antiamericanismul a devenit maniera in care oamenii privesc lumea contemporana si se pozitioneaza in interiorul ei." Asa se face ca retorica impotriva Statelor Unite a devenit munitie electorala care a influentat efectiv rezultatele alegerilor pe cele mai diverse meridiane ale planetei, din Germania si Spania pana in Indonezia si Brazilia. Principala acuza adusa americanilor e aceea ca actioneaza "unilateral". O lume "multipolara" este ceea ce isi doresc public Franta si alte tari din Europa. Chiar Uniunea Europeana e vazuta ca un astfel de jucator global, care ar trebui sa contrabalanseze puterea Statelor Unite. Problema e ca, intr-o astfel de perspectiva, e nevoie de institutii internationale puternice care sa gestioneze in mod eficient securitatea planetei. Or, caracteristica dominanta a lumii contemporane nu este pierderea influentei statelor in favoarea structurilor supranationale, ci, din contra, in favoarea unor structuri si grupuri transfrontaliere. Iar globalizarea, de la infrastructurile financiare la cele de transport si mai ales la canalele de comunicatie, nu face decat sa accelereze acest fenomen. E si motivul pentru care istoricul britanic Niall Fergusson atrage atentia intr-un articol publicat in Foreign Polict, adresandu-se celor carora nu le place hegemonia americana, ca "trebuie sa aiba in vedere ca alternativa la suprematia Statelor Unite nu este o lume multipolara de mari puteri aflate in competitie, ci o lume fara nici un hegemon, adica o "apolaritate" care are toate sansele sa duca la o noua era intunecata anarhica, de genul celei de acum 10 secole." O lume in care circulatia libera a informatiei si dezvoltarea exploziva a comunicatiilor, care au permis extinderea corporatiilor la scara globala, au facut in egala masura posibila si circulatia libera a tehnologiilor distructive utilizate astazi cu abilitate de crima organizata si de celulele teroriste internationale. Poate ca viziunea lui Niall Fergusson e exagerat de pesimista. E cert insa ca, deocamdata, nu pare sa existe o alternativa viabila la stabilitatea relativa asigurata de pozitia dominanta a Statelor Unite. In ceea ce o priveste, Uniunea Europeana este capabila intr-adevar sa-i incurce serios pe americani, dar nu are nici vointa politica si nici mijloacele de a-si impune singura agenda. Esecul formulei negociate de europeni pentru a impiedica inarmarea nucleara a Iranului e doar o dovada in acest sens. De aceea deconectarea Europei de America ar amplifica o instabilitate internationala aflata oricum la limita de avarie. Adica, asa cum plastic scria acelasi Fareed Zakaria, "in locul unui scenariu win-win ar fi unul lose-lose - pentru Europa, pentru Statele Unite si pentru lume."