De același autor
Se mai speculeaza si pe marginea unui alt scenariu orchestrat de la varful partidului pentru indepartarea lui Valentin Nicolau si inlocuirea sa cu cineva mai "militant" pro-PSD. Exista si un beneficiu suplimentar: PSD ar putea sa numeasca un nou CA, in configuratia parlamentara actuala care ii este extrem de favorabila, cu mandat pana in 2008. Varianta cu pricina si numele vehiculate au generat reactii imediate de unde nici nu te-ai fi asteptat, de la Clubul Roman de Presa pana la sindicatul condus de Dumitru Iuga. Cu toate acestea, scenariul are destule parti subrede, pentru ca, in ciuda beneficiilor potentiale, ii pune probleme majore lui Adrian Nastase exact intr-un moment in care acesta are cel mai putin nevoie de ele. In valtoarea preelectorala si cu tensiunile acumulate in PSD, nu e un lucru simplu sa-ti impui un presedinte convenabil la TVR. Mai ales daca tinem cont de faptul ca cel aflat in functie s-a dovedit pana acum cat se poate de convenabil. Oricum, daca nu e vorba decat de o perdea de fum aruncata dupa "accidentul" de la comisii, ea e cat se poate de avantajoasa pentru partidul condus de Adrian Nastase, care ar primi astfel un nesperat cadou: o televiziune publica nu numai obedienta, ci si mai credibila acum, dupa ce i-au sarit atatia in ajutor. Ajungem in acest punct si la dilemele opozitiei PNL-PD, care are de ales intre optiunea de a pune umarul la caderea conducerii unei institutii pe care a criticat-o cu buna indreptatire de atatea ori in ultimii ani si perspectiva unei schimbari care are putine sanse sa fie una in bine. In plus, ar da astfel gir unei conduite, utilizarea unor smecherii procedurale, patent Viorel Hrebenciuc, pentru a forta schimbari institutionale convenabile, o practica pe care in mod principial a rejectat-o in dese randuri. Comportamentul Televiziunii nationale de pana acum a fost unul obedient. Practica evitarii subiectelor controversate care deranjeaza puterea a devenit aproape regula in cazul principalelor emisiuni informative ale TVR. Sa ne reamintim doar maniera in care a fost tratata prezentarea evolutiilor declansate la inceputul anului de propunerea inaintata in Parlamentul European de baroneasa Emma Nicholson de "inghetare" a procesului de aderare a Romaniei la UE: stiri trunchiate, expediate la mijlocul jurnalelor de stiri, reactii unilaterale ale unor oficiali guvernamentali, eludarea cvasicompleta a declaratiilor critice de la Bruxelles. O forma tipica de lipsa de profesionalism si partinire politica. La fel, doar cu o saptamana in urma, Jurnalul de seara al TVR a ignorat cu desavarsire incidentele din Canada in care a fost implicat presedintele Ion Iliescu, spre deosebire de alte televiziuni private (de altfel, in general deloc critice la adresa puterii) care le-au plasat in deschiderea principalului lor program informativ.
Ca linie generala, chiar daca opozitia nu a mai fost atacata direct, asa cum se intampla la inceputul anilor '90, nici nu putem vorbi de acordarea unui spatiu semnificativ pentru exprimarea unor pozitii critice la adresa puterii. E adevarat ca manipularea in favoarea premierului Adrian Nastase si a colegilor sai de partid s-a facut mai sofisticat. Numai ca, daca pe hartie procentele de prezenta pe ecran a principalilor actori politici arata onorabil in cazul TVR, realitatea e mult mai nuantata. Monitorizarile cu care conducerea TVR respinge astfel de acuzatii sunt inselatoare, daca nu se ia in consideratie si contextul aparitiilor, de la audienta programelor pana la spatiul alocat, taieturile editoriale operate si, foarte important, plasarea acestora in cadrul programelor de stiri. Ideea ca guvernul si primul-ministru in particular produc evenimente pe banda rulanta si de aceea apar atat de des pe ecrane nu e deloc convingatoare. Mai intai, pentru ca nu orice initiativa a Executivului trebuie obligatoriu intens mediatizata la ore de maxima audienta. Iar pe de alta parte, e absolut normal si civilizat intr-o democratie ca, in cazul tuturor deciziilor majore, sa fie expus si punctul de vedere al opozitiei. Voci din exteriorul, dar si din interiorul institutiei mai au multe alte lucruri de reprosat actualei conduceri: maniera de lucru exagerat de autoritara, centralizarea excesiva a deciziei, impingerea Consiliului de Administratie intr-un rol decorativ. Discutiile din Comisie, pe de alta parte, ilustreaza lipsa unei metodologii, a unor criterii, pe baza carora sa se faca astfel de analize. Ca rezultat al lipsei generale de consistenta, desi Raportul de activitate al TVR a fost respins intre altele si pe baza incriminarii, altfel valide, a atitudinii sale partinitoare fata de putere, nu s-a mai aplicat aceeasi schema de judecata si in cazul Radiodifuziunii publice, in cazul careia se pot formula reprosuri si mai serioase din acest punct de vedere.
Respectarea mandatului de 4 ani acordat conducerii celor doua institutii audiovizuale ar trebui sa fie din acest punct de vedere regula, si nu exceptia. Prin demiterea inainte de termen a fostului CA de la Radiodifuziune, PSD a introdus deja un precedent nefericit. Atunci a primat interesul politic si mai ales interesul personal al lui Dragos Seuleanu, iar acum va fi foarte greu sa intrerupi incetatenirea unei astfel de practici. Dupa cum, daca manevrele care au determinat votul din Comisiile de cultura au castig de cauza si in plen, ceea ce inseamna ca nemultumiri de ordin personal pot determina oricand schimbarea conducerii celor doua institutii, atunci oricine va veni de aici inainte in fruntea TVR sau SRR va trebui sa tina cont in primul rand de susceptibilitatile celor care sunt chemati sa voteze rapoartele anuale mai degraba, decat de interesul public. In aceste conditii, degeaba denumim Radiodifuziunea si Televiziunea drept servicii publice audiovizuale. Ele vor continua sa ramana niste simple anexe ale puterii, de la un moment dat dependente in primul rand de interesele si umorile celor care detin parghiile de influenta politica.